Logodna cu iz de telenovela
14 noiembrie 2011 | Dan-Cristian CODREAN
Din cele mai vechi timpuri, logodna a fost un pas important în viața celui care înțelege să-i treacă pragul, este o declarație a sentimentelor care vor uni două destine, este o dovadă că romantismul și cavalerismul sunt pe veci întipărite în natura umană. Este un simbol al fericirii și împlinirii. Este un moment al sincerității și capitulării în fața sentimentelor pentru persoana iubită.
În esență, logodna și-a păstrat identitatea, chiar dacă și-a mai pierdut din solemnitate. Astăzi nu mai vorbim de logodna cu pețitul viitoarei mirese de la părinți de către cel ce urma să o ceară sau de zestre, ci de o logodnă modernă, adaptată vremurilor și de cele mai multe ori concretizată prin simpla cerere în căsătorie.
Dar să ajungem la partea interesantă. Dacă până acum logodna era doar o etapă cel mult spirituală, fără nici un fel de conotație juridică, proaspătul cod civil a adus un element de noutate prin reglementarea acestei instituții. Ba mai mult decât atât, ne-a surprins prin sancționarea ruperii culpabile a logodnei. Dar ce înseamnă aceasta? Înseamnă că s-a constientizat consecințele economice ale logodnei și pentru acest motiv logodnicul răspunzător de ruperea logodnei în mod abuziv va putea fi responsabil cu suportarea cheltuielilor care au fost făcute în vederea căsătoriei.
Definită ca fiind promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria, logodna rămâne doar o situație de fapt, dar cu conotații juridice dacă se respectă anumite condiții de fond (precum consimţământul liber şi personal al logodnicilor; vârsta minimă 18 ani sau, pentru motive temeinice, 16 ani, cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui; persoanele care se logodesc să fie de sex diferit (logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie); este interzisă logodna între rudele în linie dreaptă (între părinţi şi copii sau între bunici şi nepoţi), precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv) și dacă este dovedită (prin orice mijloc de probă).
Cu siguranță vor fi extrem de rare situațiile când cel răspunzător de ruperea abuzivă a logodnei va fi dispus că suporte cheltuielile făcute în vederea nunții doar urmare a solicitării prietenești a celuilalt. De aceea, nu pot să nu mă gândesc la situațiile care ajung pe masa instanței de judecată tocmai pentru că logodna nu se supune nici unei formalități, pe de-o parte, dar poate atrage răspunderea logodnicului culpabil pentru ruperea logodnei, pe de altă parte. Fără îndoială că existența acestor reglementări va fi un imbold suficient pentru ca logodnicul/logodnica ranit/ă să se adreseze justiției și de aici începe distracția.
Cred cu tărie că aceste reglementări vor fi responsabile de aglomerarea inutilă a rolului instanțelor de judecată, de multe ori poate din motive de răzbunare sau șicanare. Cred că vor da naștere unor procese care vor pune părțile în ipostaze ingrate prin prezentarea publică a multor aspecte ce țin de intimitatea lor. Cred că vor anihila orice speranță a dialogului dintre foștii logodnici.
Privind din altă perspectivă, mă amuză ipoteza unui proces privind angajarea răspunderii logodnicului și paleta de aspecte pe care instanța ar trebuie să le analizeze. Mi se înfătișează astfel imaginea teoretică a unei telenovele căreia să nu-i lipsească condimentele esențiale: iubire, familie, trădare, intrigă, vină, răzbunare și bani.
