Reprezentarea sindicatului reprezentativ
15 noiembrie 2011 | JURIDICE.ro, Andrei SĂVESCU
Un sindicat reprezentativ poate fi reprezentat la negocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum şi în cazul conflictelor de interese, de către o federaţie sindicală care nu are reprezentativitate?
I. Pentru a facilita negocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ale cărui părţi sunt angajatorul şi salariaţii, legiuitorul a prevăzut o procedură specială de reprezentare a salariaţilor, menită să elimine dificultăţile inerente negocierii şi semnării unui contract special, contractul colectiv de muncă, ale cărui părţi sunt, întotdeauna, numeroase în ceea ce-i priveşte pe salariaţi. În lipsa reglementării cu caracter de excepţie a reprezentării salariaţilor contractul colectiv de muncă ar fi trebuit semnat de fiecare salariat în parte sau de către mandatarii salariaţilor. Cu alte cuvinte, pe fiecare contract colectiv de muncă ar fi trebuit să stea cel puţin zeci de semnături, dacă nu sute sau mii. În această lumină cu privire la spiritul legii trebuie înţelese dispoziţiile art. 230 din Codul muncii, republicat, care statuează că “părţile, reprezentarea acestora, precum şi procedura de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit legii”. Legea la care trimite prevederea menţionată din Codul muncii este Legea dialogului social nr. 62/2011, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 221-226 din Codul muncii.
În esenţă, reprezentarea salariaţilor se face de către aşa-numiţii reprezentanţi ai salariaţilor, aleşi în condiţiile prevăzute de art. 221-226 din Codul muncii. În lipsa acestor articole, reprezentarea salariaţilor ar trebui să se facă de către reprezentanţi ai lor care să fie, fiecare în parte, împuternicit prin mandat special de către fiecare salariat, întrucât toţi salariaţii sunt parte în contractul colectiv de muncă. Legiuitorul a reglementat o procedură mai simplă faţă de cea de drept comun (contractul de mandat, reglementat de Codul civil), instituind posibilitatea ca reprezentanţii salariaţilor să fie desemnaţi cu votul a jumătate plus unu din numărul salariaţilor (art. 221 alin. (3) din Codul muncii). Legiuitorul a mers şi mai departe cu derogarea de la dreptul comun, facilitând şi mai mult reprezentarea salariaţilor, prin recunoaşterea puterii de reprezentare şi sindicatelor. Reprezentarea părţilor la negocierea şi semnarea contractului colectiv de muncă este reglementată în cuprinsul art. 134-136 din Legea nr. 62/2011, cu evidenţierea atribuţiilor sindicatelor în acest sens, atribuţii care sunt reglementate în cuprinsul aceleiaşi legi de art. 27-31 (Capitolul II, Secţiunea a 5-a – Atribuţiile organizaţiilor sindicale).
II. Art. 134 şi urm. din Legea nr. 62/2011 oferă o reglementare diferită reprezentării părţilor în cadrul negocierii colective, după cum urmează:
1. dacă la nivel de unitate nu există sindicat, reprezentarea salariaţilor se face numai de către reprezentanţii salariaţilor (art. 135 alin. (1) lit. b) ultima teză din Legea nr. 62/2011);
2. dacă la nivel de unitate există sindicat care nu a dobândit reprezentativitatea şi nici nu este afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea, reprezentarea salariaţilor se face numai de către reprezentanţii salariaţilor (art. 135 alin. (1) lit. b) prima teză din Legea nr. 62/2011);
3. dacă la nivel de unitate există sindicat care nu a dobândit reprezentativitate dar este afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă, reprezentarea salariaţilor se face de către reprezentanţii salariaţilor împreună cu, în măsura în care au fost mandataţi în acest sens de către sindicatul la nivel de unitate care nu a dobândit reprezentativitate, reprezentanţii federaţiei sindicale reprezentative în sectorul de activitate din care face parte unitatea (art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011);
4. dacă la nivel de unitate sau la nivel de grupuri de unităţi există sindicat reprezentativ, respectiv sindicate reprezentative, reprezentarea salariaţilor se face de către sindicatul reprezentativ, respectiv sindicatele reprezentative (art. 134 pct. B din Legea nr. 62/2011).
În toate situaţiile menţionate este vorba despre reprezentarea salariaţilor, căci salariaţii au calitatea de parte în contractul colectiv de muncă. Reprezentarea interesează negocierea colectivă şi formalităţile privind contractul colectiv de muncă. Drepturile şi obligaţiile din contractul colectiv de muncă aparţin părţilor raportului de muncă: angajatorul şi salariaţii.
III. In cea de a treia ipoteză menţionată mai sus avem de a face cu o recunoaştere de către legiuitor a extinderii reprezentativităţii federaţiei sindicale la nivelul sindicatului constituit la nivel de unitate. Legiuitorul recunoaşte şi sindicatului care nu a dobândit reprezentativitatea calitatea de a desemna reprezentanţi ai salariaţilor, doar că nu singur, ci alături de reprezentanţii aleşi salariaţilor desemnaţi în condiţiile art. 221-222 din Codul muncii. Aptitudinea sindicatului nereprezentativ de a desemna împuterniciţi pentru negocierea colectivă, alături de reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, este supusă unei duble condiţionări: împuterniciţii sindicatului nereprezentativ, care primesc mandat din partea acestuia, trebuie să se numere printre reprezentanţii desemnaţi în acest scop de către federaţia sindicală reprezentativă la care sindicatul nereprezentativ este afiliat. Aşadar aceşti reprezentanţi ai salariaţilor trebuie să prezinte un dublu mandat: atât din partea federaţiei reprezentative cât şi din partea sindicatului nereprezentativ afiliat la federaţie. Este important de subliniat că aceşti reprezentanţi, desemnaţi de sindicat şi federaţie, au calitatea de reprezentanţi (nealeşi) ai salariaţilor.
IV. În cea de a patra ipoteză menţionată mai sus nu mai există dubla condiţionare. Sindicatul reprezentativ poate desemna ca reprezentant al său la negocierea colectivă orice persoană.
Este o diferenţă esenţială între aceşti reprezentanţi desemnaţi de către sindicatul reprezentativ şi reprezentanţii (nealeşi, desemnaţi) ai salariaţilor la care ne-am referit mai sus, la punctul III. Reprezentanţii desemnaţi de către sindicatul reprezentativ sunt reprezentanţi ai sindicatului (s.n. A.E.S.), în vreme ce reprezentanţii la care am făcut referire la pct. III sunt reprezentanţi ai salariaţilor. Aceşti din urmă reprezentanţi nu pot fi desemnaţi doar de către sindicat (care este nereprezentativ), ci sunt supuşi cerinţei dublei desemnări (de către sindicat (nereprezentativ) şi federaţie (reprezentativă).
În ceea ce priveşte sindicatul reprezentativ, el are în mod direct calitatea de a reprezenta salariaţii, în virtutea legii. El însuşi, ca persoană juridică, este reprezentantul salariaţilor. Calitatea de reprezentant al salariaţilor aparţine sindicatului reprezentativ, care poate desemna un mandatar care să exercite în cadrul negocierii colective atribuţiile sindicatului prevăzute de lege. Fireşte, sindicatul reprezentativ poate împuternici orice persoană, fizică sau juridică, pentru a-l reprezenta în cadrul negocierii colective.
În vreme ce în privinţa desemnării reprezentanţilor salariaţilor (aleşi şi ne-aleşi) există condiţionări prevăzute de lege în virtutea faptului că reprezentarea se face în modalităţi diferite de cele prevăzute de dreptul comun, în sensul că formalităţile de împuternicire sunt simplificate, în ceea ce priveşte reprezentanţii sindicatului reprezentativ nu există condiţionare. Ei pot fi orice persoane care pot avea calitatea de mandatar, potrivit prevederilor Codului civil. Nu există reglementată nicio incapacitate specială cu privire la încheierea contractului de mandat între sindicatul reprezentativ, care are calitatea de reprezentant al salariaţilor în virtutea legii, şi mandatarul sindicatului. Dealtfel chiar şi calitatea de reprezentant al sindicatului a preşedintelui sindicatului reprezentativ este reglementată de regulile din Codul civil privitoare la mandat. Potrivit art. 209 alin. (3) din Codul civil, raporturile dintre persoana juridică (în speţă sindicatul – s.n. A.E.S.) şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului.
V. Având în vedere cele de mai sus, putem răspunde acum la întrebarea care a ocazionat acest studiu: Poate un sindicat reprezentativ să fie reprezentat la negocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum şi în cazul conflictelor de interese, de către o federaţie sindicală care nu are reprezentativitate? Răspunsul este, fără niciun dubiu, da. Reprezentarea sindicatului reprezentativ se poate face de către orice persoană, fizică sau juridică, fără nicio condiţionare, în condiţiile dreptului comun (art. 2009 şi urm. din Codul civil).
Este lipsit de relevanţă dacă respectiva federaţie sindicală a dobândit sau nu reprezentativitate. Reprezentativitatea federaţiei sindicale prezintă relevanţă juridică doar cu privire la faptul că afilierea la ea a unui sindicat nereprezentativ conferă împuterniciţilor dublu-mandataţi (de acest sindicat şi de federaţia reprezentativă la care el este afiliat), puterea de reprezentare a salariaţilor din unitate/grupuri de unităţi (art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, la care ne-am referit mai sus). În ce priveşte sindicatul reprezentativ nu se pune problema ca acesta să desemneze reprezentanţi ai salariaţilor la negocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă, ori în cazul conflictelor de interese, ca în cazul prevăzut de articolul mai sus menţionat, întrucât sindicatul reprezentativ are el însuşi calitatea de a reprezenta salariaţii. Reprezentarea salariaţilor revine, în cazul sindicatului reprezentativ, exclusiv acestuia, care este persoană juridică distinctă. Desemnarea persoanelor care reprezintă persoana juridică sindicat în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege pentru sindicate este la discreţia sindicatului, a cărui libertate de decizie nu este şi nu poate fi ţărmurită.
În concluzie, sindicatul reprezentativ poate să-şi desemneze ca reprezentant o federaţie sindicală la care acest sindicat este afiliat, indiferent dacă această federaţie este sau nu reprezentativă. Consecutiv, persoanele fizice care execută mandatul pot fi desemnate de către federaţia mandatar. Federaţia sindicală împuternicită trebuie să desemneze persoane fizice care să exercite efectiv puterile conferite de contractul de mandat încheiat între ea, în calitate de mandatar, şi sindicatul reprezentativ, în calitate de mandant. Este pe deplin legal ca împuternicirea persoanelor fizice de către federaţie să se facă printr-un înscris separat şi ulterior, cu precizarea că dovedirea calităţii de reprezentant al sindicatului reprezentativ trebuie să se facă, în faţa angajatorului, cu două înscrisuri: împuternicirea acordată de sindicat federaţiei şi împuternicirea acordată de federaţie persoanei desemnate. Nimic nu se opune ca într-un singur înscris să fie consemnate ambele acte juridice de împuternicire.
Avocat dr. Andrei Săvescu, iLwT
Universitatea Româno-Americană
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
