Plata taxelor judiciare de timbru de catre persoanele juridice nerezidente
21 noiembrie 2011 | Razvan Nicolae MICUL
Prin decizia 1094/2011 Curtea Constitutionala a Romaniei a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 19 din cadrul Legii 146/1997, care retin: „Taxele judiciare de timbru, precum şi sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul.„.
Aspectul supus analizei C.C.R., de catre o persoana juridica inmatriculata in Uniunea Europeana, interesa imposibilitatea acesteia de a achita taxa de timbru in contul unitatii administrativ teritoriale intrucat nu are un sediu permanent ori domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei, iar la nivelul structurii administrative de la sediul sau fiscal nerealizandu-se incasarea unor asemenea taxe.
Cu toate ca nu are rolul de legislator pozitiv, Curtea Constitutionala, respingand exceptia invocata, a retinut ca „In ceea ce priveste situatia in care debitorul nu are sediul fiscal pe teritoriul Romaniei, Curtea constata ca, potrivit normelor de procedura civila, reclamantul care locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul, alegandu-si in acest sens un reprezentant. Astfel, plata taxelor judiciare de timbru va putea fi efectuata in contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are sediul fiscal reprezentantul.„.
In acest context, persoanele juridice nerezidente, care sunt nevoite sa se adreseze instantelor nationale, au obligatia sa achite taxa judiciara de timbru in contul unitatii administrativ teritoriale de la sediul/domiciliul reprezentantului acestora, in virtutea deciziei precitate.
Din perspectiva Tratatului Uniunii Europene, solutia Curtii este criticabila, neexistand norme imperative care sa oblige resortisantii unui stat membru sa isi desemneze un reprezentant in fiecare stat unde sunt nevoiti sa se adreseze instantelor de judecata, mai mult, taxele astfel achitate nefiind deductibile fiscal, intrucat varsamantul nu este realizat de persoana juridica nerezidenta, fiind necesar a se lamuri si modul in care cheltuielile de judecata pot fi incredintate reclamantului nerezident, in conditiile in care taxa este platita de reprezentantul acestuia.
Razvan Nicolae MICUL
