Ana Labus in dialog cu Madalina Prundea despre evaluarea magistratilor si caractere
23 noiembrie 2011 | JURIDICE.ro
Madalina Prundea: De ce consideraţi că este acum momentul unei schimbări a modului de evaluare a magistraţilor?
Ana Lăbuş: În prezent, sistemul de recrutare şi promovare nu încurajează performanţa şi profesionalismul. Evaluarea actuală se bazează pe teorie. Mulţi magistraţi de valoare refuză, pur şi simplu, să se prezinte la concursuri de genul X şi O, bazate pe examene tip grilă, pur teoretice. Iar noi avem nevoie de practicieni prin excelenţă. De aceea ne confruntăm azi cu performanţe mediocre, pentru că îi încurajăm pe cei cu memorie fotografică, în loc să conteze rezultatul activităţii practice. Avem nevoie de judecători cu har, de caractere adevărate, şi nu de roboţi. Sistemul judiciar trebuie să înţeleagă că are nevoie de valori; altfel, oamenii de valoare devin invizibili, apatici, fără entuziasm pentru promovare. Sau se conving că trebuie să se imbecilizeze şi să memoreze în neştire pentru a se înscrie la examen. Şi în această manieră se pot pronunţa hotărâri proaste, care sunt justificate prin acte de corupţie, fără să se ţină seama de lipsa cunoşţinţelor practice ale magistratului respectiv. Iar ceea ce facem azi, în asemenea cazuri, este să intervenim după ce aceste consecinţe se produc. Tratăm efectul, în loc să prevenim şi să intervenim asupra cauzei.
Madalina Prundea: Cum ar trebui să se facă, practic, promovarea?
Ana Lăbuş: Promovarea ar trebui să fie făcută în urma unui concurs, în care evaluarea cunoştinţelor practice să aibă o pondere de 50%, evaluarea performanţei individuale urmând să conteze în aceeaşi proporţie. Iar evaluare performanţelor individuale n-ar mai trebui să fie făcută de către colegi, ci de o comisie la nivelul curţii de apel, respectiv la cel al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Doar astfel putem avea o evaluare unitară, obiectivă. Acum toată lumea are „foarte bine” la evaluare. Nici nu te poţi înscrie la un concurs de promovare dacă nu ai „foarte bine”. Noi vrem să facem o evaluare corectă şi să permitem înscrierea la concurs şi a celor evaluaţi cu „bine”. În plus, pentru colegii care nu intenţionează să promoveze efectiv la o instanţă/parchet, este necesară obţinerea gradului profesional aferent experienţei lor profesionale, în baza aceleiaşi evaluări individuale şi a unei forme simplificate de testare a cunoştinţelor practice faţă de varianta anterioară, pe baza unor perioade de vechime care urmează să fie discutate cu magistraţii.
Madalina Prundea: N-ar însemna o coborâre a ştachetei?
Ana Lăbuş: N-am inventat noi asta. Cele mai multe instanţe europene îi acceptă şi pe cei buni, iar cei evaluaţi cu „foarte bine” sunt consideraţi într-adevăr excepţionali. Trebuie să ne maturizăm, ca sistem. Actualul sistem este în derivă, nu îşi recunoaşte valorile, pare dominat de forme fără fond. Formăm nemaipomeniţi memoratori, dar zero caractere.
Madalina Prundea: Există modele pe care să le urmeze sistemul judiciar din România?
Ana Lăbuş: Da, mai multe. În varianta suedezilor, de exemplu, pe baza unui examen, nu foarte complex, oricare absolvent de drept poate intra în magistratură, însă o face, la început, pe un de post de asistent cu studii superioare ale judecătorului însărcinat cu îndrumarea lui. Acumulează astfel cunoştinţe până când judecătorul care îl are sub supraveghere consideră că e pregătit să devină judecător. Iar atunci poate participa la un concurs pentru un post de judecător de primă instanţă. Nu este bătut în cuie un termen. Acest moment poate interveni peste un an, doi, zece sau niciodată. Acest model ajută sistemul, întrucât acel angajat ajută la rezolvarea nevoilor, degrevează instanţa. Pe de altă parte, ajută şi omul, pentru că în decursul acestor ani el învaţă să facă faţă provocărilor concrete le meseriei.
Madalina Prundea: Credeţi că acest model ar putea fi aplicat, realmente, la noi?
Ana Lăbuş: Este foarte greu, pentru că sistemul judiciar este reticent la schimbări. Multora li se pare că actuala metodologie de promovare oferă transparenţă şi obiectivitate. Ei ar trebui să înţeleagă că această stare de fapt e în detrimentul justiţiabilului şi a corpului de magistraţi.
Madalina Prundea: Cât ar putea dura implementarea acestei idei?
Ana Lăbuş: Am iniţiat proiectul acum cinci ani. Sper din toată inima ca în cursul carierei mele profesionale să se schimbe sistemul în acest sens. Este singura variantă prin care justiţia ar putea să îşi recâştige locul, alături de celelalte puteri în stat. Dacă nu schimbăm ceva, chiar şi în al doisprezecelea ceas, vom perpetua un sistem bazat pe formă fără fond. Vrem să-l văd pe candidat făcând un act de dreptate, pentru că aplicarea mecanică a legii poate duce la un act de injustiţie.
Madalina Prundea: Care sunt principalele idei ale proiecului de modificare a procesului de evaluare a magistraţilor, la care lucrează Comisia 3 a CSM, pe care o coordonaţi?
Ana Lăbuş: Principalele idei au fost agreate de sistemul judiciar, încă din 2007. Am centralizat şi am agreat, deocamdată împreună cu reprezentanţii instanţelor din raza de competenţă a Curţii de Apel Bucureşti, liniile directoare ale acestui proces de evaluare. Am convenit deja ca evaluarea performanţelor individuale ale magistratului să aibă loc anterior înscrierii la un examen de promovare pentru o funcţie de conducere sau de execuţie, la cererea magistratului, dar şi, indiferent de dorinţa lui de a promova pe un alt post, la un interval de timp care urmează să fie stabilit, între cinci şi 10 ani.
Madalina Prundea: Am înţeles că acest proces extins dincolo de nivelul individual al magistraţilor…
Ana Lăbuş: Noi susţinem ca acest gen de evaluare să fie completat printr-o evaluare a sistemului, la nivelul instanţelor, în timp real, pe baza înscrierilor şi statisticilor din sistemul Ecris. Putem imagina o serie de indicatori de performanţă a instanţei: volumul de activitate, numărul dosarelor nou intrate, stocul acumulat, numărul de hotărâri pronunţate, indicele de operativitate şi, implicit, indicele de casare şi atacabilitatea hotărârilor, care duc la conturarea indicelui de calitate. Putem să avem în vedere şi operativitatea în informarea publică, numărul de sancţiuni disciplinare dispuse la nivelul instanţei, abaterile de la normele deontologice, numărul de participanţi la programele de formare continuă – fie organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, fie la nivelul instanţei, fie de reţelele de formare transnaţionale. Toate acestea sunt chestiuni utile şi necesare atunci când evaluezi o instanţă.
Madalina Prundea: S-a mai făcut o astfel de evaluare a instanţelor?
Ana Lăbuş: Ideea de evaluare a sistemului, a instanţelor, prin acordarea unui punctaj, pentru a avea în permanenţă o oglindă a activităţii lor, nu este o chestiune nouă, la nivel european. România s-a axat aproape exclusiv pe evaluarea individuală a magistraţilor. Dar în momentul în care am avea implementat acest sistem, am avea permanent acces la informaţii despre eficienţa sistemului, fără să fie nevoie să solicităm şi să aglomerăm conducerea instanţelor cu raportări odată la şase luni sau lunar despre schema de personal, numărul de posturi vacante sau vacante temporar, numărul şi nevoia de grefieri. Este foarte important, pentru că am putea astfel depista şi rezolva din timp deficienţele şi, desigur, am putea satisface nevoile instanţelor.
Madalina Prundea: … Iar evaluarea activităţii unui magistrat ar fi rezultatul combinării celor două tipuri de evaluări?
Ana Lăbuş: Este normal să-i evaluăm pe magistraţi raportat la indicatorii activităţii instanţei, dar fără a combina cele două tipuri de evaluare. E important să ştim, de exemplu, care este gradul de încărcare cu dosare la nivelul instanţei; vrem să vedem dacă instanţa le oferă cadrul adecvat pentru a-şi desfăşura activitatea, dacă le permite sau îi încurajează să participe la programele de formare continuă.
Madalina Prundea: Şi care ar fi paşii concreţi de urmat pentru implementarea unui model european de gestionare a carierei magistratului?
Ana Lăbuş: În primul rând ar trebui revăzute reglementările referitoare la formarea iniţială şi continuă, evaluarea şi promovarea magistraţilor, pe baza unor principii care ar reforma acest sistem din temelii, în serviciul justiţiabilului şi în acord cu ceea ce se întâmplă în Europa. Pe de o parte, ar creşte nivelul de performanţă şi, pe de alta, s-ar elimina derapaje, înlăturăm astfel posibilitatea tragerii la răsundere disciplinar a magistraţilor, pe considerente care vizeaă în fapt calitatea actului de justiţie şi care pot face doar obiectul controlului jurisdicţional în căile de atac şi niciodată al unei anchete disciplinare. O evaluare serioasă poate fi făcută numai aşa. Dacă nu nu ne asumăm responsabilitatea reformării sistemului de recrutare, formare şi evaluare a magistraţilor, continuăm să populăm sistemul cu mici Dumnezei, dând astfel posibilitatea executivului de a interveni în tot acest proces al gestionării carierei magistraţilor.
În ceea ce ne priveşte, vom discuta proiectul în Comisia 3, până la epuizarea propunerilor. Draftul va fi trimis spre consultare în teritoriu, curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Vrem să ne mişcăm foarte repede pentru că propunerile, chiar dacă schimbă fundamental actuala procedură, sunt esenţiale. Un orizont de aşteptare pentru finalizarea propunerilor ar putea fi luna ianuarie a anului viitor, când va trebui adoptat de plenul CSM şi trimis Ministerului Justiţiei pentru a iniţia o propunerea legislativă. Credem că de această dată, corpul magistraţilor va reacţiona matur şi îşi va asuma responsabilitatea acestei noi viziuni de dezvoltare a carierei personale în acord cu aşteptrile crescânde ale socităţii româneşti, precum şi cu nevoia de gestionare a carierei într-un sistem real de valori.
* multumim Info CSM
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
