Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Drept penal RNSJ

Intelesul sintagmei „persoane interesate” in materia contestarii masurilor asiguratorii in procesul penal

28 noiembrie 2011 | JURIDICE.ro, Florin RADU

Intr-o hotarare recenta, Judecatoria Deva a avut a se pronunta, printre altele, asupra calitatii de „persoane interesate” a mostenitorilor  unei persoane ce a avut calitatea de invinuit intr-un dosar penal, cu privire la contestatia formulata de acestia impotriva unui sechestru ce a vizat bunurile invinuitului.

In concret, cu privire la o persoana, a fost inceputa urmarirea penala, aceasta dobandind, deci, calitatea de invinuit in cauza. In timpul urmaririi penale, insa, invinuitul decedeaza, insa ulterior instituirii, de catre procuror, a unui sechestru asigurator asupra bunurilor sale.

Prin rechizitoriul intocmit in cauza, procurorul a dispus trimiterea in judecata a celorlalti invinuiti, iar cu privire la invinuitul decedat a dispus incetarea urmaririi penale, in baza art. 11 pct. 1 lit. c, raportat la art. 10 lit. g C. p. p.

Invinuitul fusese cercetat penal pentru infractiunea de furt calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 208, 209, al. 1, lit. a, al. 2, lit. a si al. 4 C.p., raportat la art. 2801 C.p.

Prin acelasi rechizitoriu, s-a solicitat mentinerea sechestrului dispus asupra bunurilor invinuitului decedat.

Procurorul nu a incunostiintat pe rudele (mostenitorii) invinuitului despre decesul acestuia, astfel ca acestea nu au mai avut la dispozitie mijloacele procedurale prevazute la art. 275 – 278 C.p.p., ci doar plangerea la instanta, conform art. 168 C.p.p., dupa emiterea rechizitoriului si sesizarea instantei.

Formuland aceasta plangere, conform Deciziei nr. 71/2007 a I.C.C.J., pronuntata in interesul legii si in baza art. 168 al. 1 C.p.p., mostenitorilor le-a fost admisa aceasta, in sensul ridicarii sechestrului.

Evenimente juridice

Jurisprudenta

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

„Comiterea unei infracţiuni generează obligaţii şi drepturi pentru mai multe persoane. Drepturile şi obligaţiile ce se nasc în procesul penal sunt variate şi depind de poziţia procesuală a participanţilor.

Prin urmare, un loc aparte îl ocupă părţile, care pot fi persoane fizice ori juridice şi care au drepturi şi obligaţii ce izvorăsc în mod direct din exercitarea acţiunii penale şi a acţiunii civile în cadrul procesului penal.

Din momentul începerii urmăririi penale, făptuitorul din raportul de drept substanţial, primeşte, în raportul de drept procesual penal, calitatea de învinuit. În acest sens, în art. 229 C.p.p. se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.

Calitatea de învinuit ocupă un loc considerabil în reglementarea Codului de procedură penală, deşi nu figurează între părţile din procesul penal. Deci, învinuitul nu este parte în procesul penal, nefiind menţionat ca atare în dispoziţiile art. 23 – 24 C.p.p.

Cu toate acestea, învinuitul este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale şi, în consecinţă, va fi ascultat, îi este garantat dreptul de apărare şi, totodată, are obligaţia să suporte anumite constrângeri ca rezultat al folosirii, de către organele de urmărire penală, a unor instituţii procesual penale care conduc la asemenea efecte.

Conform dispoziţiilor legale sunt părţi în procesul penal: inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.

Este ştiut faptul că procesul penal este consecinţa directă a unui conflict cu legea penală, iar acesta poate antama şi o acţiune civilă. De aici reiese că subiecţii care au calitatea de părţi se situează pe poziţii diferite, întrucât au interese contrare.

Acţiunea civilă e un accesoriu al acţiuni penale şi, ca atare, nu poate fi exercitată decât faţă de cei care figurează ca inculpaţi în procesul penal.

În materie penală, răspunderea e personală şi de aceea, în cazul în care făptuitorul infracţiunii a decedat, acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, aşa cum s-a întâmplat în cazul învinuitului D. D.

Subiecţii pasivi ai acţiunii civile în cadrul procesului penal sunt învinuitul sau inculpatul şi partea responsabilă civilmente. Spre deosebire de Codul civil, cel penal menţionează posibilitatea „Exercitării acţiunii civile de către sau faţă de succesori.”

Ca şi succesorii părţii civile, succesorii inculpatului sau învinuitului, precum şi ai părţii responsabile civilmente pot să apară ca subiecţi în latura civilă a procesului penal.

Moştenitorii unei persoane învinuite de săvârşirea unei infracţiuni pot primi calitatea de subiecţi pasivi ai acţiunii civile exercitate în faţa instanţei penale numai în cazul în care decesul s-a produs după sesizarea instanţei cu judecarea acţiunii penale.

În sensul celor enunţate pledează dispoziţiile art. 21 C.p.p., ce reglementează introducerea în cauză a moştenitorilor inculpatului decedat, având în vedere doar situaţia în care decesul s-a produs după sesizarea instanţei cu judecarea pricinii penale.

Dispoziţiile art. 21 C.p.p. sunt clare şi precizează că acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia dintre părţi, introducându-se în cauză moştenitorii acesteia.

Aşadar, succesorii pot interveni doar în latura civilă a procesului penal, ei devenind părţi prin succesiune.

Succesiunea însă nu e posibilă în latura penală a cauzei, ştiut fiind faptul că răspunderea penală este personală.

Tocmai de aceea, succesorii inculpatului decedat vor lua locul părţilor decedate şi vor deveni ei părţi, drept pentru care împotriva lor va fi exercitată acţiune civilă, aşa cum se prevede în mod constant în practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu condiţia ca decesul acestuia să fi avut loc după sesizarea instanţei cu judecarea pricinii penale.

În speţă, în timpul urmăririi penale a avut loc decesul învinuitului, astfel că nu s-a mai putut pune în mişcare acţiunea penală ori introducerea în cauză a moştenitorilor. (…)

Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană interesată (pe lângă învinuit sau inculpat şi parte responsabilă civilmente) în contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia să poată înainta o plângere procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal.

Prin Ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din data de (…) s-a dispus „luarea sechestrului penal asupra sumelor de bani aflate şi care vor intra în contul (…) sau alte conturi ale acestuia deschise la banca (…), pe numele lui D.D.”

Înaintând dosarul la instanţa de judecată, procurorul de caz s-a desesizat. Prin rechizitoriul întocmit, acesta a solicitat menţinerea măsurilor asigurătorii luate în faza de urmărire penală cu privire la autoturismul şi sumele de bani aparţinând învinuitului decedat D. D., fără a comunica soluţia persoanelor interesate.

Conform legii, măsurile asigurătorii (prevazute de art. 163 – 168 C.p.p.) constau în indisponibilizarea bunurilor mobile ori imobile ale învinuitului sau inculpatului ori ale părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru, în vederea asigurării reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii ori confiscării averii.

Măsurile asigurătorii care urmăresc repararea pagubei produse prin infracţiune pot fi luate numai dacă există o acţiune civilă alăturată celei penale, fie în urma constituirii ca parte civilă a persoanei vătămate, fie în urma exercitării acţiunii civile din oficiu.

Legea prevede că măsurile asigurătorii pot fi dispuse fie prin ordonanţă, în faza de urmărire penală, fie prin încheiere, în faza de judecată.

Măsura asigurătorie poate fi contestată de partea care este supusă măsurii şi de orice persoană interesată, prin plângere adresată organului care a dispus luarea acestei măsuri sau celui în faţa căruia se află cauza, aşa cu s-a statuat prin recursul în interesul legii, conform Deciziei nr. LXXI (71) a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa apreciază că, în speţă, nu există temei legal pentru menţinerea unui sechestru asupra bunurilor unei persoane care a avut doar calitatea de învinuit în procesul penal, iar moştenitorii acestuia nu figurează ca părţi în cauză, respectiv ca succesori pasivi.

Instanţa nu ar fi putut să constate – în speţă – încetarea de drept a acestei măsuri raportat la dispoziţiile art. 245 lit. c C.p.p., întrucât chiar dacă nu s-a făcut dovada comunicării referitoare la menţinerea măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile către partea vătămată, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în termenul de 30 de zile, rămâne în sarcina acestuia să facă dovada în faţa instanţei civile.

Or, părţii civile nu i se poate imputa nici o culpă, care să atragă – cu titlu de sancţiune – desfiinţarea de drept a sechestrului, în termenul de 30 de zile de la data emiterii rechizitoriului, întrucât numai partea civilă are interesul de a introduce, potrivit art. 245 lit. c C.p.p., acţiune la instanţa civilă în sensul menţinerii măsurilor asigurătorii, aşa încât să evite desfiinţarea lor de drept la expirarea termenului.

Se poate aprecia că de soluţia de încetare a urmăririi penale dispusă faţă de învinuitul D. D., partea vătămată Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a luat cunoştinţă în momentul când rechizitoriul a fost introdus la instanţa de judecată şi a fost citată în calitate de partea civilă, aspect dovedit prin existenţa pe rolul Tribunalului Hunedoara a dosarul civil nr. (…), având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

Este evident că petenţii – moştenitori nu au putut lua cunoştinţă în nici un fel de soluţia de încetare a urmăririi penale faţă de învinuitul D. D. ori de menţinerea măsurii asiguratorii asupra bunurilor acestuia (nefiindu-le comunicată de procuror), dat fiind că în rechizitoriul care face obiectul dosarului penal nr. (…) al Judecătoriei Deva, nu au calitate de părţi, motiv pentru care nu au putut fi citaţi.

Faţă de cele arătate, instanţa va dispune ridicarea sechestrului asigurator aplicat de organele de urmărire penală, măsură  menţinută prin rechizitoriu” [1].

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Deva, criticand sentinta atacata, pe motiv ca mostenitorii invinuitului decedat nu au calitatea de „persoane interesate”, iar in cauza trebuia aplicat art. 245 al. 1 lit. c  C.p.p.

Tribunalul Hunedoara, rejudecand cauza dupa casarea cu retinere, a admis recursul parchetului, dispunand respingerea ca inadmisibila a plangerii mostenitorilor impotriva masurii sechestrului. In motivare, instanta de recurs retine urmatoarele aspecte relevante:

„Prezenta plângere, formulată de cei doi petenţi împotriva măsurilor asiguratorii luate in cursul urmăririi penale faţă de bunurile aparţinând învinuitului D. D., a fost făcută de aceştia in calitate de succesori ai învinuitului decedat.

Aşa cum se observă din actele aflate la dosarul cauzei, la data de (…), învinuitul D. D. decedează, iar la data de (…), s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de acesta, urmare a decesului.

Prin încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul D. D., se poate aprecia că, in ceea ce-l priveşte pe acesta, a avut loc soluţionarea definitivă a procesului, situaţie in care sunt incidente disp. art. 168 alin. 3 C.p.p., astfel ca petenţii, in realizarea dreptului lor, nu se pot adresa decât instanţei civile.

Aceasta concluzie rezultă şi din interpretarea coroborată a textului de lege invocat cu dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c  C.p.p. si cu atât mai mult cu cât, in prezenta speţă, partea civilă a formulat actiune în faţa instantei civile or, în conditiile în care o măsură asiguratorie a fost dispusă in cauza in scopul recuperarii prejudiciului suferit de partea civila iar aceasta parte civila si-a exerciatat drepturile procesuale in acest sens in fata instanţei civile, Tribunalul apreciază că doar această din urmă instanţă este competentă să se pronunţe cu privire la măsura asigurătorie dispusă.

Petentii nu pot fi asimilati partilor interesate in fata instantei de judecata, in conditiile art. 168 alin. 1 C.p.p., atata timp cat învinuitul nu a fost trimis în judecata iar decesul a survenit anterior sesizarii instantei de judecata. Mai mult, nici persoana decedată şi nici petenţii, nu au formulat, în cursul urmăririi penale, plângere împotriva măsurii luate, potrivit dispozitiilor art. 275 alin. 1 C.p.p.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva se va privi ca fondat, potrivit dispozitiilor art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p., cu consecinţa admiterii si casării integrale a sentinţei atacate şi a respingerii ca inadmisibile a plângerii formulate de petenţii D.C.R. şi D.M., împotriva sechestrului asigurător” [2].

* * * * *

Asadar, in esenta, problema cu care s-au confruntat cele doua instante a fost aceea privind aprecierea calitatii de „persoane interesate” a mostenitorilor invinuitului decedat in timpul urmaririi penale si asupra bunurilor caruia s-a instituit un sechestru [3]. De asemenea, s-a analizat – in acelasi – context – problema „solutionarii definitive” a procesului penal, prin efectul solutiei de incetare a urmaririi penale, dispuse prin rechizitoriu si, in sfarsit, modul de interpretare a art. 245 al. 1 lit. c  C.p.p.

1. Potrivit art. 168 C.p.p., impotriva masurilor asiguratorii in procesul penal, invinuitul, inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice persoana interesata, pot face contestatie (plangere).

Cu privire la notiunea de „persoana interesata”, desigur, legea nu a facut si nici nu ar putea face precizari precise si limitative, ramanand – ca in atatea alte cazuri – la latitudinea instantei de judecata sa aprecize in concreto, de la caz la caz, daca o persoana care contesta o masura asiguratorie, poate sau nu sa fie catalogata drept „interesata” in cauza.

Desi este quasi – imposibil a emite un criteriu teoretic, o „reteta”, pe baza careia sa reusim sa catalogam intotdeauna cu usurinta calitatea ori inexistenta acestei calitati, de persoana interesata, putem, totusi, sa afirmam, fara teama de a gresi, ca legiuitorul a intentionat sa conditioneze admisibilitatea unei contestatii contra masurilor asiguratorii de existenta interesului in promovarea acelei contestatii.

Am spune ca, in aceasta materie, legiuitorul penal a imprumutat – insa, desigur, doar cu titlu de exceptie – elementul „interes”, ce trebuie sa insoteasca intotdeauna o cerere de chemare in judecata in dreptul non – penal (civil, comercial, administrativ etc.).

In speta, mostenitorii erau sotia supravietuitoare si fiul invinuitului decedat. Facand apel la cateva elemente, sumare, de drept succesoral (in vigoare la data solutinarii litigiului de fata), vom observa lesne ca acestia sunt mostenitori care vin in mod automat si impreuna la mostenirea sotului, respectiv, parintelui decedat. Mai mult decat atat, ambii aveau calitatea speciala de mostenitori rezervatari, iar descendentul, si de mostenitor sezinar.

Asadar, in cauza, sunt suficiente elemente care sa ne conduca la concluzia ca bunurile invinuitului decedat vor trece, prin efectul devolutiunii legale a mostenirii, la cei doi mostenitori, in cotele prevazute de legea civila in vigoare la acea data.

Pe de alta parte, faptul ca titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor sechestrate (invinuitul) nu a fost trimis in judecata, nu este un element care sa conduca la concluzia ca mostenitorii sai nu ar putea exercita cu succes o plangere, in baza art. 168 al. 3 C.p.p. sau ca nu ar putea dovedi interesul lor legitim  in cauza.

Cat priveste faptul ca petentii nu au formulat plangere in baza art. 275 – 278 C.p.p., impotriva masurii sechestrului, sunt de precizat urmatoarele.

In primul rand, este cel putin discutabil daca, in cazul masurilor asiguratorii, persoanele interesate pot formula plangere (contestatie) in baza art. 275 – 278. Din punctul nostru de vedere, suntem intr-o situatie de exceptie de la regula art. 275 – 278 (care reprezinta dreptul comun in materia plangerii impotriva actelor de urmarire penala), ceea ce inseamna ca legiuitorul a intentionat ca, in cazul – si doar in cazul – masurilor asiguratorii, sa ofere persoanelor interesate o reglementare speciala, chiar daca, in esenta sa, este similara cu mijloacele procedurale prevazute de art. 275 – 278.

Iata de ce apreciem ca sotia supravietuitoare si fiul invinuitului aveau calitate procesuala si interes, pentru a ataca masura sechestrului asigurator, fiind deci, persoane interesate, in acceptiunea legii. Aceasta inseamna ca plangerea lor impotriva masurii asiguratorii nu putea fi respinsa ca inadmisibila, in considerarea lipsei de interes a petentilor.

2. In privinta „solutionarii definitive” a procesului penal, prin masura incetarii urmaririi penale dispusa prin rechizitoriu, apreciem ca aceasta conceptie este eronata. Nefiind reglementata expressis verbis, problematica caracterului definitiv al unei solutii dispuse in timpul urmaririi penale (inclusiv prin rechizitoriu) a fost, totusi, transata in doctrina si practica, aratandu-se ca astfel de solutii nu pot fi analizate ca fiind apte de a finaliza definitiv un proces penal; cu alte cuvinte, solutiile dispuse de organele de urmarire penala nu dobandesc autoritate de lucru judecat.

Asa stand lucrurile, nici macar in caz de incetare a urmaririi penale prin decesul invinuitului nu putem vorbi despre solutionarea definitiva a procesului si nici de autoritate de lucru judecat a solutiei respective.

3. In sfarsit, multiple probleme a creeat si textul art. 245 al. 1 lit c  C.p.p. Potrivit acestuia, in cazul in care se dispune mentinerea masurilor asiguratorii, acestea vor fi desfiintate daca persoana vatamata nu introduce o actiune in fata instantei civile, in termen de 30 de zile de la comunicarea masurii incetarii urmaririi penale.

Desi acest text apare ca fiind un alineat doi al literei c al art. 245, care are denumirea marginala „Dispozitii complementare ale ordonantei” (de incetare a urmaririi penale – s.n. F.R.), apreciem ca acest text este aplicabil si in cazul in care procurorul dispune, asupra masurilor asiguratorii, prin rechizitoriu. Aceeasi opinie o au, se pare, si cele doua instante care au judecat prezenta cauza, de vreme ce au analizat deopotriva aplicabilitatea concreta a acestui text legal.

Insa, in vreme ce instanta de fond argumenteaza faptul a sechestrul nu a incetat de drept, intrucat partea civila a formulat – in termenul legal – o actiune civila, in raspundere delictuala la instanta civila competenta, instanta de recurs, merge mai departe si arata ca – in opinia sa – „în conditiile în care o măsură asiguratorie a fost dispusă in scopul recuperarii prejudiciului suferit de partea civila iar aceasta parte civila si-a exerciatat drepturile procesuale in acest sens in fata instanţei civile, inseamna ca doar această din urmă instanţă este competentă să se pronunţe cu privire la măsura asigurătorie dispusă”.

Asadar, instanta de recurs considera ca, odata sesizata instanta civila, devine inadmisibila solutionarea problematicii sechestrului de catre instanta penala; putem spune ca instanta a invocat o „necompetenta generala” a instantei penale.

Consideram ca instanta de recurs a gresit. Actiunea indreptata la instanta civila are ca obiect atragerea raspunderii civile delictuale, prin obligarea efectiva a persoanei care a savarsit fapta ilicita si care a produs prejudiciul, la repararea acestuia din urma, prin acordarea de despagubiri persoanei vatamate si civile.

In acelasi timp, o eventuala plangere contra masurii sechestrului are drept finalitate exclusiv luarea unei decizii jurisprudentiale asupra indisponibilizarii bunurilor ce au facut obiectul sechestrului.

Se poate lesne observa ca obiectul celor doua tipuri de litigii difera radical unul fata de celalalt. Este si motivul pentru care consideram ca cele doua procese nu se exclud unul pe celalalt, ci dimpotriva, se completeaza, mai ales daca in urma solutionarii plangerii bazate pe art. 168 al. 3, se dispune respingerea ca nefondata a acesteia, urmand ca persoana vatamata in drepturile sale patrinomiale sa profite de mentinerea sechestrului, in cazul admiterii cererii sale in fata instantei civile.

Concluzionand, suntem de parere ca este corecta, in cauza, hotararea instantei de fond, pentru motivele aratate mai sus.


[1] A se vedea Judecatoria Deva, sent. pen. nr. 1192 din 12 octombrie 2010, nepublicata
[2] A se vedea Tribunalul Hunedoara, s. pen., dec. nr. 33/R/25.01.2011, nepublicata
[3] Cu privire la problematica sechestrului asigurator, a se vedea A. S. Tulbure, A. M. tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura AllBeck, Bucuresti, 2001, p. 231 – 233; V. Pavaleanu, Drept procesual penal, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 450–455.


Florin RADU
Avocat, Baroul Hunedoara

Citeşte mai mult despre , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale