Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Despre restante salariale si executarea lor
30.11.2011 | Ovidiu ARBUREANU

Secţiuni: Dreptul muncii, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Cerinta executarii de buna voie si imediate a hotararilor judecatoresti interne, chiar daca sunt date impotriva statului insusi, va fi greu de combatut in conditiile in care  drepturile salariale restante ale personalului din sistemul de justitie dateaza inca din anul 2000, iar numarul celor prejudiciati de aceasta neexecutare este foarte mare. Aceasta intarziere in executarea titlurilor obtinute de peste 6 ani este cauzata poate si de faptul ca s-a tratat cu pasivitate problema executarii silite a acestor titluri, dar si de faptul ca s-a avut incredere ca se vor respecta termenele de esalonare si reesalonare a platilor. Astfel, cum, incepand cu anul 2005, a crescut, putem spune,  in progresie geometrica, numarul hotararilor judecatoresti castigate de personalul din sistemul de justitie si cum acestea nu au fost executate intr-un termen rezonabil, cuantumul sumelor astfel datorate a crescut simtitor, inclusiv si prin reactualizarile legal aplicate.

Criticabile sunt insasi ideile de reesalonare dar si modalitatea concreta de stabilire a acestora. Astfel, in cazul primei critici, arat ca in conditiile unei cresteri economice fara precedent  din tara noastra, si chiar la apogeul acesteia, s-a realizat prima reesalonare pentru 18 luni, prin OUG nr. 75/2008, care a vizat doar titlurile executorii incidente sistemului de justitie. Aceasta ordonanta, cu toate ca prevedea  executarea unor procente, pot spune importante, de 30% sau 40%, a fost gasita in parte neconstitutionala. O alta critica s-ar putea aduce atat modului de reesalonare, care nu cuprinde date concrete ale viitoarelor executari partiale, cat si termenelor de plata, care sunt foarte lungi. In aceste conditii, oricat de larga ar fi marja de apreciere a termenului de executare in favoarea debitorului, durata de 16 ani este excesiv de mare. Din pacate, sunt din ce in ce mai multe cazuri in care cei in drept sa primeasca si sa foloseasca drepturile restantele salariale nu o mai pot face in mod personal. Pentru a minimiza efectele unor astfel de situatii poate s-ar impune ca transele de executare sa fie lunare (sau cel mult trimestriale), iar suma executata sa aiba un cuantum fix (pentru a se putea avea si o prognoza bugetara concreta), cuantum care in cazul pensionarilor sa fie dublu, iar in cazul celor ce pleaca din sistemul judiciar sa fie dubla fata de cei ce au iesit la pensie.

Revenind la plata esalonata, poate mai inspirata ar fi fost plata in  transe pe anii pentru care se datoreaza restantele salariale in cauza. Astfel o prima transa (ce ar fi trebuit executata cu prioritate, si care nu s-ar fi ridica la o suma mare) ar putea sa fie reprezentata de drepturile aferente perioadei 1.07.2000-31.12.2006, urmand ca transele urmatoare sa fie pentru anii 2007-2009 iar a treia sa vizeze perioada care incepe cu anul 2010. In cazul in care aceste sume ar fi greu de suportat din bugetul de stat, sa se micsoreze transele la ani calendaristici. O atare reesalonare ar fi evitat prelungirea nepermis de mult a ultimei faze a procesului civil, a executarii hotararilor judecatoresti, si ar fi creat o mai buna imagine a tarii noastre fata de respectarea reglementarilor europene. Un alt avantaj al reesalonarilor dupa modelul de mai sus ar fi ca ar fi fost mai transparent si mai simplu calculul sumelor restante, eliminandu-se suspiciunile ca aceste calcule sunt gresit realizate. Aceasta reesalonare pe ani calendaristici ar corespunde si cu perioadele in care au fost obtinute anumite majorari salariale, unde, spre exemplu, se deosebeste perioada 2007-2009 de orice alta perioada pentru care trebuie sa primim restante de natura salariala.

Ulterior acestei ordonante a fost emisa o alta ordonanta (71/2009), care este incidenta nu numai cu privire la personalul din sistemului de justitie ci cu privire la intregul personal bugetar. Astfel, sub acest ultim aspect, criticabil ar fi faptul ca norma priveste intregul personal bugetar si nu tine cont de diferentele reiesite din statutele acestor categorii socio-profesionale, care impun tratarea in mod deosebit a acestora in privinta platii drepturilor salariale. Astfel, in cazul magistratilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 prevede ca “Drepturile salariale ale judecatorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decat in cazurile prevazute de prezenta lege.”. Cum acest articol nu precizeaza la caror drepturi salariale se refera, adica la cele restante sau actuale (puse in plata), nici noi, interpretii, nu putem distinge… Acest lucru ne canalizeaza spre concluzia fireasca, in sensul ca aceste drepturi (fie restante fie actuale) nu pot fi diminuate sau suspendate (chiar daca executarea lor se face pe cale de executare silita), in niciun fel, in conditiile in care norma juridical mentionata mai sus este imperativa.

Un alt aspect ce se cere evidentiat aici este maniera de punere efectiva in aplicare a ordonantei, sub aspectul respectarii acelor procente stabilite, si aceasta deoarece acele procente din ordonanta sunt considerate de unii ordonatori de credite ca fiind minimale, fapt ce a condus ca anumite categorii de personal bugetar sa incaseze

sume cu mult mai mari fata de alte categorii de bugetati care, se pare, nu sunt asa de apreciati si nu primesc nici cat sunt in drept de a primi… In concret, sunt diferente foarte mari intre procentele de executare a sumelor restante intre personalul didactic, personalul din cadrul finantelor publice, personalul din administratia locala si personalul din sistemul de justitie.

Diferentele sunt date si de faptul ca aceste calcule nu sunt realizate in mod comun pentru toate instantele si parchetele din tara, lasand astfel la aprecierea fiecarei institutii de a stabili modalitatea efectiva de calcul. Daca in raportul obligational cuantumul este stabilit de una dintre parti, atunci se impune ca fiind imperativ acordul tuturor partilor cu privire la acese calcule, iar in cazul in care acesta nu se poate realiza sa se apeleze la o terta persoana specializata in a face aceste calcule.

Cat priveste legislatia comunitara, s-ar putea face urmatoarele precizari si comentarii:

Punerea eficienta in aplicare a hotararilor judecatoresti este esentiala pentru respectarea statului de drept pe care statele parti la Conventia Europeana a Drepturilor Omului s-au angajat sa il garanteze, in special prin articolul 6, alineatul 1. Astfel, apare ca stringenta necesitatea ca statul sa se inzestreze cu instrumentele si resursele juridice care sunt adecvate si suficiente pentru a garanta executarea hotararilor judecatoresti interne, inclusiv cele pronuntate impotriva sa si a entitatilor sale. Este de retinut  si faptul ca in conditiile art. 20 din Constitutia Romaniei, prevederile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. In situatia in care exista neconcordante intre pactele si tratatele internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Totodata, trebuie de avut in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, incepand cu cauza Hornsby c. Greciei, Curtea a decis ca dreptul de acces la justitie protejeaza si punerea in executare a hotararilor definitive, care intr-un stat care respecta preeminenta dreptului nu pot ramane fara efect in defavoarea unei parti; in caz contrar, accesul la justitie ar fi iluzoriu. Pe cale de consecinta, s-a decis ca executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau amanata pe o perioada lunga de timp; interventia statelor in procedura de executare nu poate, in niciun caz, sa repuna in discutie fondul dreptului (concluzie reluata si intr-o serie de cauze impotriva Romaniei, spre exemplu, Ruianu (17.06.2003), Sabin Popescu (02.06.2004), Corabian (27.09.2007), Constantin Oprea (11.10.2007); Kocsis (29.11.2007).

Mai mult, in ce priveste creantele stabilite impotriva statului ori autoritatilor publice, s-a retinut ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al bunei administrari a justitiei. Ca atare, in regula generala, refuzul, omisiunea sau intarzierea de a executa hotararile pronuntate impotriva autoritatilor publice lipseste de ratiune garantiile art. 6 si constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil (intre altele, Iatridis c. Greciei, Sandor c. Romaniei).

In cauza Sandor c. Romaniei Curtea a retinut in mod judicios ca nu este oportun sa-i ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine realizarea creantei.

Din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauzele Ouzounis c. Greciei si Karahalios c. Greciei rezulta totodata ca din art. 6 par. 1 CEDO decurge o obligatie de executare voluntara a obligatiilor stabilite in sarcina statului numai daca respectiva hotarare, independent de caracterul sau executoriu in dreptul intern, nu mai poate fi supusa unor cai de atac de reformare precum apelul si recursul.

Dreptul la executarea hotararii definitive (in dreptul intern, irevocabile) fiind o componenta a insusi dreptului de acces la o instanta, sunt pertinente si principiile dezvoltate in jurisprudenta Curtii cu privire la limitarea dreptului de acces la justitie.

Astfel, s-a statuat ca dreptul de acces la justitie nu este absolut, ci comporta limitari, intrucat reclama prin insasi natura sa o reglementare din partea statului.

Limitarile, in principiu admisibile si inerente oricarei reglementari,  trebuie insa sa urmareasca un scop legitim si sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat (concluzie reluata si in mai multe cauze impotriva Romaniei, spre exemplu, hotararile Curtii in cauzele Weissman – 24.05.2006;  Lupas –  14.12.2006; Beian (2) –  07.02.2008). Totodata, aceste limitari nu trebuie sa restranga accesul la justitie in asa masura incat dreptul sa fie afectat in substanta sa.

Cu toate ca statul nu poate, in principiu,  invoca absenta fondurilor pentru a se exonera de obligatia de plata a unor sume de bani, stabilita prin titluri executorii, el dispune totusi de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate, in scopul de a da eficienta hotararii pronuntate impotriva sa (Burdov c. Rusiei).

Astfel, dupa cum s-a retinut cu valoare de principiu in cauza Burdov c. Rusiei (hotararea din 15.01.2009), intarzierea excesiva (pe parcursul unei perioade nerezonabil de lungi) in executarea unei hotarari judecatoresti impotriva statului este contrara Conventiei. La evaluarea caracterului nerezonabil al duratei intarzierii in executare trebuie evaluate circumstantele concrete ale cauzei, cum ar fi comportamentul reclamantului, complexitatea executarii silite, cuantumul sumelor acordate si natura hotararii judecatoresti.

O durata de 9 luni pana la executarea unei hotarari judecatoresti nu a fost considerata a fi principial incompatibila cu Conventia (cauza Moroko c. Rusiei).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, solutionand Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy impotriva Ucrainei, a apreciat ca un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotarari judecatoresti nu este excesiv in conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vadita de fonduri a unitatii militare debitoare.

Mai arat ca in calitatea sa de prim judecator al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, judecatorul national are obligatia de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Conventiei), asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acestora de catre legiuitor” (mutatis mutandis, Vermeire c. Belgiei, Hotararea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, pg. 84, §26; cauza Dumitru Popescu c. Romaniei, nr. 2, cererea nr. 71525/01, in M. Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).

Trebuie de constat, asadar, ca intre dispozitiile articolului 6 ale Conventiei Europene a Drepturilor  Omului, care garanteaza dreptul la un proces echitabil, drept care include si dreptul de a dobandi executarea efectiva a dreptului stabilit pe cale judecatoreasca, si dispozitiile O.U.G. nr. 71/2009 exista neconcordante, ceea ce determina ca dispozitiile dreptului international sa devina prioritare.

Apreciem ca dreptul la un proces echitabil, privit prin prisma termenului rezonabil de solutionare a acestuia, in viziunea CEDO include si faza de executare silita. Practic, Guvernul Romaniei a incercat eliminarea acestei faze procesuale prin inserarea in dispozitiile ordonantelor de reesalonare a mentiunii „orice executare silita se suspenda de drept”.

Prin refuzul de a executa in totalitate hotararile judecatoresti definitive si executorii pronuntate de instantele de judecata, autoritatile nationale ne lipsesc de un acces efectiv la justitie in privinta executarii hotararilor, astfel incat art. 6 din Conventie este grav si in mod flagrant incalcat.

Pe de alta parte, dreptul la un proces echitabil, care include si faza de executare silita, astfel cum am aratat mai sus, este un drept fundamental care nu poate fi restrans printr-o ordonanta de urgenta, cum se prevede chiar in art. 53 din Constitutia Romaniei care interzice in mod expres o astfel de restrangere.

Astfel, art. 53 alin. 1 din Constitutie prevede ca „exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”. Dupa parerea noastra, dreptul de a cere si obtine executarea silita ca drept fundamental nu poate fi restrans prin ordonanta de urgenta, iar suspendarea de drept a oricarei executari silite pe perioade indelungate de timp reprezinta tocmai o restrangere a dreptului fundamental mentionat, ce nu poate fi dispusa decat prin lege.

Ovidiu ARBUREANU
asistent judiciar, Tribunalul Suceava

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti