Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
10 comentarii

Jurnalul unui avocat specializat in dreptul muncii (I). Mii de dosare
08.12.2011 | JURIDICE.ro, Costel GÎLCĂ

JURIDICE - In Law We Trust

1 ianuarie 2011. Ca de obicei mă găseşte la masa de lucru. Spre deosebire de ceilalți ani care mă găseau la masa de lucru finalizând un articol sau o carte la care visam de mult şi din lipsă de timp nu reuşeam să îl finalizez decât în perioada sărbătorilor de iarnă, de data aceasta ceea ce mă ţine la masa de lucru este cel mai complex proiect pe care l-am avut vreodată.

Se anunţă un an 2011 nebun. Un an plin, ca de altfel toţii anii mei. Dacă în anul 2009 am publicat 5 cărţi, iar în anul 2010 am lansat cel mai mare portal pe dreptul muncii cuprinzând peste 30000 de pagini, anul 2011 se anunţă a fi unul al provocării profesionale.

Daca in anul 2010 am reuşit să obţin, după 4 (patru) luni de negocieri, cel mai mare salariu compensatoriu, în cuantum de 550000 euro, pe care o societate l-a plătit unui director de resurse umane în schimbul încetării contractului individual de muncă prin acordul părţilor, anul acesta se defineşte ca anul celor 10000 de dosare.

Anul 2011 mi-a adus cea mai mare experiență profesională, în ceea ce priveşte stabilirea unei strategii globale. 15000 de reclamanţi, care s-a concretizat în administrarea personală a peste 10000 de dosare, şi administrarea altor 20000.

Sfârşit de an 2010. O nouă provocare. O accept, ca de altfel toate provocările şi mă arunc în ea. Îmi place. Cea mai mare provocare pe acest aspect. Această dimensiune colosală nu cred să mai întâlnesc, aşa că accept deşi totul este de o complexitate pe care nu cred că o voi mai întâlni vreodată.

Totul a început într-o seară de decembrie mohorât şi fără zăpadă. Un telefon: „Costel vii la o întâlnire a unor sindicalişti? Au nişte probleme şi caută un specialist.” Cunoşteam fraza, mai văzusem sindicalişti care aveau probleme, se anunţa o seară normală. Ajung cu întârziere la întâlnire, sala ticsită de voci şi oameni. Mă aşez într-un colţ, liniştit şi ascult, privesc încerc să prin din zbor ideea discuţiilor atât de aprinse. Nu ştiam despre ce este vorba. Ei deja erau avansaţi în discuţii. Îmi dau seama că deja discutaseră deja problema. Încetul cu încetul încep să îmi dau seama. Urma să li se modifice cuantumul pensiilor. Îmi dau seama că sunt pensionari militari, poliţişti şi de la securitate. Încerc să iau cuvântul. Nimeni nu mă cunoaşte, nimeni nu mă ascultă. Sunt un simplu avocat. Mai sunt şi alţii în sală. Prind momentul şi îmi spun o idee. Cu calm, liniştit, apăsat convingător dar mai ales fără nici un interes, nu intenţionam să câştig nimic şi pe nimeni, ci doar să îmi spun părerea. Simt ca lumea se întoarce să mă privească. Devin o sursă pentru ei, o sursă importantă şi simt că încetul cu încetul le câştig încrederea. Ideile mele sunt acceptate şi puse pe masa discuţiei. Într-un final mi se spune „Veniţi aici domnule avocat, așezați-vă la masă”. Îmi dau seama că i-am câştigat, că i-am convins.

Seara se termină, apoi aflu că de fapt în acea seară urma să se aleagă avocatul care îi va reprezenta. Urma să fie anunţat cel care va colabora cu Sindicatul Cadrelor Militare în Retragere şi în Rezervă. Aveam şi aşa multe dosare pe cap, îmi era indiferentă alegerea lor. Aflu apoi că i-am convins, că voi reprezenta interesele membrilor sindicatului în vederea anulării celor 15000 de decizii ale membrilor de sindicat.

1 ianuarie mă prinde citind, stabilind strategii, gândind soluţii. Interminabile discuţii la sediul sindicatului, cu preşedinţii de filiale din ţară. Telefonul contorizează: 97 de ore vorbite la telefon în luna ianuarie. Răspund mereu amabil, deşi telefoanele curg în cascadă. Întrebările, argumentele se repetă. Sunt conștient că trebuie să îmi păstrez calmul. Sunt convins că nu toţi pot înţelege strategiile, că toţi vor să se descarce, că toţi vor să fie ascultaţi, dar mai ales că toţi vor să fie convinşi că trebuie să le câştig încrederea.

Stabilesc o strategie de comunicare, altfel nu mai ajung să dorm şi aşa dorm puţin şi foarte puţin. Comunic doar cu sediul central, care le va explica  preşedinţilor de filială ce trebuie făcut. Stabilim un ghid care va trebui urmat cu stricteţe de fiecare membru.

Trebuie stabilită strategia. Sunt multe necunoscute şi multe riscuri, avem 15000 de cazuri diferite, avem ca adversari cele mai puternice ministere ale unui stat: Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Administraţiilor şi Internelor, Ministerul Apărării. Apar şi informaţiile „pe surse”, apar şi avertizările prieteneşti şi primele „lecţii de supravieţuire”: să nu umblu neînsoţit, să pun semne în casă, copilul să fie mereu însoţit, dacă mi se va zgâria maşina să nu mă sperii, e doar un avertisment mi se pune (îi răspund că din fericire nu am maşină, deci nu au ce sa zgârie) această replică îmi lasă interlocutorul fără cuvinte. Evident că nu intru în aceasta zvonistică, face parte din orice organizaţie, dar mai ales din mentalul colectiv român.

Trebuie să fiu concentrat la maxim pe strategiile pe care le voi adopta pentru că orice greşeală făcută acum la concepere poate fi fatală. Este în joc soarta a 20000 de oameni. Nu am voie să greşesc. Presiunea care mă apasă este mare.

Complexitatea cazului este dată în primul rând de dinamica legislativă, de situaţiile de excepţie pe care fiecare membru le prezintă, de numărul mare de documentele pe acre reclamanţii trebuie să le aducă în anumite termene, de paşii pe care fiecare membru trebuie să îi urmeze, de comunicarea cu aceştia, de asigurarea că fiecare membru a înţeles cu exactitate ce trebuie de făcut. Sunt totuşi 20000 de oameni la nivelul întregii ţări.

Trebuie să mă asigur că am stabilit o strategie, că aceasta este corectă, că strategia a ajuns la fiecare membru, că fiecare membru a înțeles exact ce trebuie el să facă. Trebuie să introduc personal aproximativ 10 000 de cereri de chemare în judecată. Fiecare cerere reprezintă un om, un destin o personalitate. Am în cap acest lucru, mă urmăreşte şi ajunge să mă obsedeze. Să nu pierd nici un om.

Nimeni nu știe ce lege ni se aplică. Nici măcar eu. Deciziile de recalculare sunt emise în decembrie sub imperiul Legii nr. 19/2000, însă unele îşi produc efecte în ianuarie sub imperiul Legii nr. 263/2010 care abrogă Legea nr. 19/2000. Am idee, sunt sigur că este ca mine, însă lumea e confuză. Mă întreb dacă nu cumva şi judecătorul este confuz. Nu trebuie să risc. Dacă voi pierde pe fond, asta este gândesc, însă dacă voi pierde pe procedură voi fi „linşat”. Legea abrogată şi legea nouă vizează proceduri diferite de contestare a deciziilor de pensionare. Nerespectarea procedurii de contestare conduce la anularea cererii de chemare în judecată. Să risc? Să las la aprecierea instanţei? Şi dacă instanța va avea un altul punct de vedere, o altă viziune asupra legii aplicabile şi îmi va respinge ca tardiv formulată?

Sunt militari, sunt obişnuiţi cu ordinea şi ordinile. Sunt tineri sunt viguroşi şi mai ales nervoşi, revoltaţi organizaţi. Sunt loviţi în buzunarul lor, sunt înşelaţi de stat. Ani de privaţiuni în speranţa unei pensii liniştite şi lipsite de griji se risipesc. În faţa lor un dezastru. Se simt neputincioşi.  Speranţa e în justiţie iar avocatul este cureaua de transmisie. Trebuie să transmit corect. Vreau să ajung să ne judecăm pe fond. Îmi dau seama că nu trebuie să ratez.

Am însă în faţă multe necunoscute, am în faţă mii de cazuri pe care trebuie să le apăr în toată individualitatea lor.

Trei luni de strategii care se schimba de la o zi la alta pentru că se schimbă normele juridice cu o rapiditate fantastică. Trebuie luate în calcul toate aceste aspecte. Totuşi numărul mare de membrii de sindicat este copleşitor. Nu sunt convins că nu îi voi ameţi dacă voi face un regulament care să se aplice numai acelei părţi care a primit decizia în decembrie. Ceilalţi vor primi decizia în ianuarie sub imperiul altei legi cu o altă procedură. Nu sunt sigur că judecătorii vor face aceste diferenţe de nuanţă. Nu vreau să pierd pe procedură. În ianuarie o veste bună, Înalta Curte decide că hotărârea de guvern în baza căreia urma să se facă recalcularea pensiilor decide suspendarea ei. Stabilim strategia în funcţie de această nou veste.

Încep să curgă deciziile şi termenele sunt scurte. Oamenii îşi pierd până la 75% din pensii. Sunt distruşi, disperaţi, înşelaţi, neputincioşi în faţa autorităţii abuzive a statului. Trebuie să acţionez rapid. Știu că termenele la Tribunalul Bucureşti sunt lungi şi foarte lungi, deci nu mă pot baza pe o eventuală soluţie favorabilă în fond. Găsesc un motiv şi introduc acţiune în constatare pentru ca apoi să introduc ordonanţe preşedenţială că să încerc să obţin plata cuantumului pensiei avute în decembrie 2010 până la judecarea pe fond.

Şi o fac. Pe 24 ianuarie 2011 introduc la Tribunalul Bucureşti acţiuni pentru 6000 de persoane. A doua zi introduc şi ordonanţa preşedenţială.

Strategia este dată peste cap, pentru că apare un nou act normativ, care ne lipseşte de obiect cererile. O primă victorie, însă inutilă. Sute de ore de muncă rămân suspendate în aer. Pe data de 31 ianuarie 2011 guvernul decide să acorde pensiile integrale. Membrii de sindicat se relaxează, însă continuă lupta. Ştiu că începând cu ianuarie 2012 vor primi pensii micşorate.

Stabilim regulamente, organizăm modalităţi de preluare şi prelucrare a tuturor celor 7000 de membrii din zona Bucureşti. Sediul Sindicatului devine un adevarat comandament. Organizarea sindicatului este impecabilă. Comunicarea este foarte bună. Se stabilesc modalităţi de comunicare, se împart pe filiale, pe secţiuni. Se stabilesc regulamente şi se comunică în teritoriu. Toate întrebările care ar urma să îmi fie adresate se centralizează la sediul central şi apoi se discută cu mine. Simt suportul fantastic al acestei organizaţii. Profesionişti! Participă activ cu idei, cu soluţii, ridică probleme.

Încerc să fac categorii şi întocmesc modele de cereri de chemare în judecată, aproximativ 50 de pagini şi aproape 100 de note de subsol. Muncesc mult. Nu mai ştiu daca e zi sau dacă e noapte, dacă e iarnă sau deja primăvară. E totul contra cronometru şi mai ales sub presiune. Toţi vor să ştie ce se întâmplă, vor să ştie strategia, vor să fie informaţi şi este normal să fie aşa. Sunt 20000 în toata ţara care așteaptă informări, care vor să vadă modelele de acţiuni redactate.

Reuşesc să finalizez modelele, iar acestea sunt transmise în ţară. Se constată că nu există contacte cu avocaţii din ţară care să reprezinte interesele membrilor în faţa instanţei şi care să susţină pe baza modelului aceste acţiuni. Stabilim rapid şi strategia privind reprezentarea. Filialele din ţară încep să contacteze avocaţi.

Propun întâlnirea cu toţi avocaţii care îi vor reprezenta pe pensionari la instanţele din ţară. Propunerea este acceptată şi mă întâlnesc la Alba Iulia cu peste 30 de avocaţi veniţi să „asculte” strategia pe care am pregătit-o. O şedinţa grea, foarte grea. Discuţii interesante, pasionate şi pasionale, idei, foarte multe idei. Trebuie să am grijă ca totul să se desfăşoare în ordine să nu scap din mână şedinţa, trebuie să am grijă ca aceasta să nu se transforme în discuţii zgomotoase pe grupuri. Şedinţa reuşeşte. Sunt extenuant. Mă întorc imediat în cameră. Am nevoie de aer. Am nevoie să respir. De mult nu mai simţisem că am fost atât de încordat. Încordat intelectual cum nu am fost niciodată. Mă simt epuizat. Noroc că nu conduc. Până la Bucureşti dorm sau cel puţin sunt în liniştea mea.

În Bucureşti mă aşteaptă în birou toate cele 10000 de dosare de la filialele pe care eu le reprezint. Aceste dosare trebuie prelucrate, ele conţin doar documente primare (decizia de pensionare, decizia de recalculare, copie B.I. etc.). Îmi dau seama că nu voi reuşi să prelucrez atâta informaţie, pentru a introduce cereri de chemare în judecată. Numărul este covârşitor. Am noroc. Un pensionar se dovedeşte a fi un magician în organizarea bazelor de date. 7 oameni lucrează zi şi noapte la realizarea bazei de date. Se sortează, se introduc date, se glumeşte, se organizează. Totul se termină în 3 luni. Totul este gata. Acţiunile au fost depuse.

Ne relaxam. Nici un om nu a fost pierdut pe drum. Toţi au introduse acţiuni atât în temeiul vechii legi cât şi a noii legi. Nu vrem să riscăm să introducem o singură acţiune. Nu îmi asum riscul interpretării, astfel încât pentru siguranţă şi risc zero introduc două acţiuni. Las judecătorului să aprecieze care lege este aplicabilă. Nu risc nimic. De fapt nu vreau să risc. Prefer siguranţa. 20000 de procese, termene până în 2013.

Avem apoi şi primele rezultate: Tribunalul Teleorman, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ploieşti, Tribunalul Târgovişte, admit acţiunile noastre, apoi Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Bucureşti le declară irevocabile.

Bătălia continuă, însă ce a fost mult şi greu a trecut. Nu ar fi trecut dacă în spatele meu nu ar fi fost, organizarea impecabilă a Sindicatului precum şi o echipă care să mă sprijine: Răzvan Vasiliu, Anca Burghelea şi Alina Crăciunica, Cristian Aroşculesei, Irina Ionescu. O echipă puternică, dar în primul rând prietenoasă.

Costel GÎLCĂ
avocat, GÎLCĂ ŞI VASILIU

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “Jurnalul unui avocat specializat in dreptul muncii (I). Mii de dosare”

  1. nicolae89 spune:

    1.am ras; 2. am plans; 3. felicitari pt faptul ca ati convins 10.000 de persoane ca sunteti profesionistul potrivit – sunteti un magician desavarsit – ati facut-o, cum va place sa va exprimati; 4. sunteti modest si datorita acestei calitati ati incarcat mesele deja incarcate deja ale juzilor; 5. trebuia sa lucrati insa mai bine la strategia de marketing – faptul postarii pe 8.12.2011 a unei file de jurnal datand din 01.01.2011 mi se pare cel putin neinspirat..dar… m-am relaxat, nu m-ati pierdut pe drum si asta inseamna ca v-ati specializat deja in ceva deja..;6. ati riscat totusi prestanta unei echipe care ar putea fi totusi deja puternică deja si sa nu uit…prietenoasa in primul rand; 7. nu in ultimul rand va rog sa postati toate cele 20000 de solutii

    • costelgilca spune:

      Imi aduc aminte odata la un Consiliu de Administratie, un individ, sarac cu duhul, pus insa politic acolo, incerca sa ocupe cat mai mult spatiu. Pe masa Consiliului de Administratie un document de stricta specialitate, pe care evident ca bietul om nu a reusit sa il cuprinda cu mintea lui. Se ridica insa si ia cuvantul spunand ca „intregul material este gresit cap coada, ca nimic nu este bun etc etc etc”. Se face liniste si reuseste sa capteze atentia. Toti asteptam sa vedem ce se intampla, care sunt erorile. Si omul nostru incepe: „la pagina 4 lipseste un „a” din cuvantul, apoi la pagina 18 nu este o virgula, se repeta un cuvant si tot asa”. Toata lumea s-a linistit. Omul era incapabil sa priceapa ceva pe fond si a inceput cu observatii pe forma, pentru ca la asta se pricepe mai ……… toata lumea (imi vin in minte cuvintele lui Nica, referitor la Trasnea:))

      De atunci am inteles ca fiecare duce cat poate, nimeni, dar absolut nimeni, nu duce mai mult decat poate si tot ceea ce facem noi este imaginea puterii mintii noastre. Universul nostru exterior este dat de puterea mintii noastre.

  2. nicolae89 spune:

    F putine despre metoada lui Peştaloţiu
    ”Onorat aughitoriu,
    Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metoda ghe a prăda grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţăsitake ghe lojica lucrului, amăsurat inkelijinţii şcolerului!”…..
    Pedagogul: No! ce-i grămakica?
    Şcolerul: Grămakica iaste…
    Pedagogul: No că-z ce iaşte? că-z doar nu iaşte vun lucru mare….”
    …………………………………..
    Ratiunea pentru care am gasit de cuviinta sa ma loghez si sa comentez momentul dvs. publicitar este aceea ca m-am trezit amuzat si deranjat deopotriva..amuzat gratie dvs si deranjat de faptul ca am regasit pe site-ul meu preferat, care a luat de 4 ani locul cafelei matinale, un articol care nu transmitea nimic pozitiv d.p.d.v. juridic.

  3. costelgilca spune:

    V-ati grabit domnuel Ncolae! V-ati grabit!
    Puteati sa observati ca acest articol reprezinta doar o fila dintr-un jurnal.
    Mai urmeaza inca trei file de jurnal. Abia la final veti avea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce am vrut eu sa spun.
    Este ca si cum ati citi cuvantul inainte la o carte si ati face recenzia.
    Incet domnule Nicolae, incet ca „timp este pentru toate”, inclusiv pentru a arunca cu noroi.
    Eu apreciez comentariul Dvs, pana la urma este un punct de vedere pe care il respect, indiferent ca este pozitiv sau negativ. Ceea ce nu am apreciat niciodata a fost aceasta frica de a va spune numele, aceasta lipsa de asumare si ascunderea in spatele unui anonim. Niciodata nu am inteles acest lucru. Daca tot vrea cineva sa comenteze atunci sa isi asume tot ceea ce spune, sa nu fie un las. Mie nu mi-au placut niciodata lasii. Eu peste tot am comentat, scris cu numele meu, inclusiv hic et nunc.

    • odb spune:

      Am observat ca in general aici posteaza sub numele real cei care sunt interesati sa-si faca reclama. Sa li se faca cunoscut numele. Acelasi efect il au si autocolantele lipite in vagoanele de metrou. Daca ai intalnit un nume in diverse situatii, la un moment dat nu-l mai uiti.

      Sa nu fim ipocriti, aici nu e vorba doar de asumare.

      In rest, va admir activismul juridic.

      • Florin RADU spune:

        Cand majoritatea user-ilor scria mesaje sub pseudonim, nu era bine, pt ca nu isi asuma raspunderea.
        Acum, ca cei mai multi au decis sa scrie sub numele real, tot nu e bine, ca fac asta cu intentia si scopul de a se autopromova, de a-si face reclama.
        Oare cum o fi bine, pana la urma?! …
        In alta ordine de idei, il felicit pe dl. Gilca, pt tot ce face in domeniul dreptului muncii.

  4. Sceptic spune:

    Poate ca dv. nu aveti nimic de pierdut. traim intr-o societate unde inca se mai fac „x-uri” pe dosare si sunt pastrate „liste”. Unde lingusind ai un loc caldut si spunand adevarul esti tratat incorect. A te expune la nedreptate sau batjocura nu este lasitate, asa cum nici suicidul lui Decebal nu a fost o lasitate. Este o diferenta intre curaj, tupeu (mimarea curajului) si nebunie. Haideti sa nu facem din nume un fetis si sa nu uitam ca cei mai mari profesori ai acestei tari erau de o modestie (uneori de neinteles) imensa. In cazul acestora era interesanta asocierea obiectului (textele pe care le scriau) cu subiectul (autorul acelor idei). In cele mai multe cazuri in raport de o dezirabila analiza obiectiva ramane irelevant cum il cheama pe autorul unei idei. Sigur, cu precizarea ca pseudonimul nu trebuie sa fie ascunzis pentru calomniatori, dar acest aspect este deja eliminat in acest spatiu virtual.

  5. costelgilca spune:

    @obd; @Sceptic: haideti sa fin seriosi. Aici e vorba de un forum juridic unde se dezbat probleme juridice, e ca la matematica (cel putin asa vad eu lucrurile). Daca eram intr-un spatiu in care dsicutam despre informatii pe surse, deconspirari atunci apreciam gestul de a nu-ti spune numele. Am admirat un singur „anonim juridic”. NU stiu daca stiti acum cativa ani era un site „judein romanica” ce se pare ca era judecator si facea dezvaluri despre sistem, din interior. Pe acela l-am citit si admirat curajul lui. Dar aici….
    A-ti spune numele echivaleazi cu a-ti asuma opinia juridica pe care o emiti, judecata de valoare care se leaga de numele atorului.
    NU pot impartasti punctul de vedere cu autocolantele din vagoane, pentru ca odata ce ai postat in acest spatiu, intesat de specialisti, riscul de a fi criticat este foarte mare. IN momentulin care ai scrsi ceva prost aici, numele tau poate fi „linsat”, astfel incat nu e doar o simpla reclama a ta, este chiar numele sau renumele tau in joc. De aceea cei mai multi prefera anonimatul tocmai penntru a se nu se expune sau prefera sa citeasca. Este o optiune a fiecaruia si o respect.
    Unii prefara acel loc caldut, de care vrbea Sceptic decat asumarea unei esec. Atentie acest esec nu este in fata blocului, ci in fata profesionistilot, este vorba de esenta ta ca profesionist. Chiar zilele trecute citeam aici, cum o avocata probabil, a scris un articol, si pur si simplu a fost spulberata de comentarii. Si-a asumat un mare risc, iar acum suprota consecintele curajului de a fi scris. SUnt curips daca o sa mai aiba curajul sa scrie.
    Imi aduc aminte cum o judecatoare a scis un articol de specialitat eintr-o revista si un profesor, pur si simplu a desfintat-o. De atunci judecatoarea nu a mai scris nimic, desi pana atunci scrisese cateva articole. Aceasta este consecinta asumarii numelui. Este evident pentru toata lumea ca vorbim aici de opinii juridice, si nu de cancanuri ieftine.
    Eu as face o mare diferenta intre o reclama si exprimarea unei opinii in nume personal.
    Acum optiunea este a fiecaruia si sunt de acord cu ce spune @sceptic „pseudonimul nu trebuie sa fie ascunzis pentru calomniatori”,insa din pacate foarte multi utilizeaza spatiul virtual pentru deversarea propriilor frustrai (nu este cazul vostru, pentru ca apreciez interventiile ca fiind mai mult decat decente si corecte).
    IN final, este evident optinea fiecaruia, a curajului fiecaruia si a asumarii fiecaruia, pe care eu o respect, cam am o alta opinie, asta e, tine probabil de structura mea interioara. De acord, nu trebuie sa fetisizam numele, nu scriem pentru nume, ci scriem pentru ca avem ceva de spus. Acest ceva de spus se indetifica cu numele autorului si comporta riscul de care am vorbit mai sus, nu doar beneficii.

  6. nicolae89 spune:

    Ultimele cuvinte pe care i le adresez lui Costel G.: nu invidia m-a determinat sa postez si ac. pt simplul motiv ca am acceptat de mult tp faptul ca sunt un tip modest atat profesional, cat si intelectual – nu imi dedic viata profesiei, astfel cum lasati dvs impresia, ci, oricat de patetic si de trist ar suna, profesez ca sa traiesc; este si motivul pt care sunt un cititor al site-ului si nu un autor; de asemenea, nu comentez pt a va face dvs un rau si asta pt simplul motiv ca nu va cunosc, imi sunteti complet indiferent si imi este totuna dc maine dim veti servi cereale cu lapte sau fructul pasiunii. Am comentat insa pt ca ati invadat un spatiu cultural cu aberatiile dvs. Doresc sa va mai comunic si faptul ca postarea „sub” prenume nu echivaleaza cu postarea sub pseudonim – cifra marcheaza mom revoltei personale. Nu stiu dc ati observat nota info. postata zilele trecute pe juridice „https://www.juridice.ro/178604/noi-modificari-ale-regulamentului-de-ordine-interioara-al-instantelor-judecatoresti.html”, dar sunt sigur de f. ca nu veti reusi sa faceti leg intre aceasta si actiunile dvs. Deci, pt ca evident nu ati inteles ac lucru de prima oara, nu m-a deranjat doar forma mesajului dvs publicitar. Ca un penultim rand, va rog sa dati dovada de respect fata de cititorii ac site si sa faceti un efort sa scrieti corect orice va veti gandi sa mai comunicati de maine inainte si… cu asta basta, caci ne irosim amandoi secundele. In ultimul rand, va urez cu sinceritate „sarbatori fericite!” si „succes!” Va rog sa incercati sa credeti ca sunt sincer intrucat nu am apreciat in nicio sec. ca as putea avea ceva de impartit cu dvs. in afara poate de spatiul virtual oferit de ac. site pe care obs cu tristete ca se făloşesc in ultima vreme tot felul de specialisti… dintre care il mentionez pe colegul dvs. Marius Coltuc. P.S: Nu ma ascund in spatele prenumelui … pur si simplu nu inteleg utilitatea postarii numelui… nu ar tresari niciun muschi si niciun fir de mustata la citirea lui…

  7. costelgilca spune:

    Maestre, ma exasperezi cu aceasta hartuire la care ma supui. Cine a vorbit de invidie profesionala? Eu am vorbit de lasitate! Nu imi pune in gura cuvinte pe care nu le-am gandit!

    Sa stii ca mediocritatea nu este o scuza, este o situatie de fapt. Eu am apreciat la valoarea lui comentariul dumitale. L-am luat ca atare si atat. Nici mai mult, nici mai putin, insa devii realmente agresiv prin aceste non sensuri pe care le postezi. Am inteles de prima data ca nu ti-a placut. Ce vrei sa fac, sa imi cer scuze ca esti, ca sa te citez, „un tip modest atat profesional, cat si intelectual”? Asta e, eu nu am nici o vina. Asa cum am spus in primul mesaj, fiecare duce exact atat cat poate si nimeni nu duce mai mult decat poate.

    Care este rostul tuturor acestore inutile postari ale dumitale? Ce vrei sa fac pana la urma? Nu inteleg nici aceasta intruziunea in viata mea privata. Care este problema dumitale daca mi-am „dedicat viata profesiei”. Este strict problema mea, iar dumneata ai depasit cadrul unei simple discutii, intrand, cum am precizat, in viata mea privata. NU dumneata poti sa arunci judecati de valoare asupra deciziilor mele!

    Iti explic foarte clar ca deja devii hartuitor, si stiu foarte bine ce vorbesc, prin aceste postari ale dumitale care nu au nimic juridic in ele, ci doar atacuri la persoana, sub masca naivitatii, a mediocritatii. Daca intr-adevar nu ai nimic de ascuns spune-ti te rog numele. Iesi la lumina, ai curaj si prezinta-te.

    PS. Dumneata nu esti prost cum vrei sa pari, dumneata esti rau intentionat, si asta e grav!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.