Active Lawyers
JURIDICE CORPORATE
JURIDICE
8.900 citiri
24 comentarii | 
Print Friendly

Nimeni nu e mai presus de lege! Nici chiar magistratii!

15 decembrie 2011 | JURIDICE.ro, Lidia BARAC

Drept comercial
Toate conferinţele şi dezbaterile organizate de JURIDICE.ro, inclusiv întreaga arhivă: 49 euro/an.

Replică la articolul „Scurta cale de la răspundere la iresponsabilitate. Câteva pericole majore dintr-un proiect de lege” semnat de judecătorul Dana Gârbovan,  Curtea de Apel Cluj.

Este adevărat că, dacă vizualizăm cu toţii ,,un copac”, plasat într-un spaţiu fizic real, precum un parc, iar, mai apoi, suntem solicitaţi să-l desenăm pe o coală albă de hârtie, vom obţine mai multe desene, care, la rândul lor vor putea fi grupate după cum urmează:

– schiţe care redau copacul realmente privit, într-o formă aproape reală;

– schiţe care ,,reprezintă” copacul real, fără a-l reda întocmai în forma sa;

– schiţe prin care se încearcă desenarea ,,unui” copac care nu are nimic în comun cu obiectul vizualizat în teren.

La o analiză a preocupărilor autorilor acestor desene vom identifica ,,în grupa aleşilor” pentru acest proiect trei categorii de subiecţi, cu preocupări şi experienţe diferite de viaţă.

– ,,Pictorii” sau cei care exersează arte similare care şi-au luat dreptul ,,de a reprezenta” obiectul identificat în teren, transpunând pe o coală de hârtie, deopotrivă, trăiri şi sentimente declanşate de contemplarea naturii în care ,,au plantat” un copac;

– Oameni obişnuiţi, cu un oarecare talent pentru desen, care s-au străduit să redea întocmai ,,copacul” din teren;

– Oameni obişnuiţi, absolut netalentaţi la desen, care ,,au încercat” să deseneze un copac”.

Experimentul poate fi transpus şi în legătură cu lecturarea unu text simplu, clar, chiar  un text de lege, iar rezultatul va fi similar, din perspectiva subiecţilor solicitaţi să participe la un asemenea proiect.

O astfel de reprezentare am încercat, lecturând punctul de vedere al magistratului ,,de reflecţie”, care s-a aplecat asupra unui veritabil proiect de lege.

Doamna judecător încearcă să fie caldă, căci pare că vorbeşte cu cetăţenii, le deschide ochii, semnalându-le pericole la tot pasul. Ea a ales dintre desenele oamenilor din grupa a treia pe cele mai urâte.

Astfel, în opinia sa, ar fi foarte grav pentru justiţiabilul, care printr-o hotărâre judecătorească  obţine  fără drept o casă, care aparţine cu ,,acte în regulă” unui alt cetăţean onest, avertizându-l că ,,eroarea gravă” săvârşită de magistratul care a pronunţat hotărârea cu pricina (sancţionat disciplinar definitiv) riscă să conducă la revizuirea hotărârii judecătoreşti, în baza bătrânului text al art. 322 punct 4 din Cod procedură civilă şi, implicit la pierderea imobilului astfel obţinut, şi că, acest lucru s-ar întâmpla într-un proces în care ,,uzurpatorul” nu are calitatea de parte, fiindu-i, deci, anihilat şi dreptul constituţional la apărare.

Se înţelege clar că doamna judecător empatizează perfect cu ,,uzurpatorul”, dar nu şi cu onestul cetăţean care şi-a pierdut casa ca urmare a unei erori grave a unui magistrat , fapt stabilit într-o procedură judiciară transparentă, tot de către magistraţi, poate  chiar colegi ai Danei Gârbovan?!

Cititorii Dumneavoastră ar trebui  să identifice ipoteza de mai sus într-un caz real, monitorizat de ziarul ,,Adevărul”, accesând simplu, pe internet un singur nume:         Octavian Dumitrescu – „Cazul bătrânului trimis de Justiţie să moară de frig în pădure” -, care a impresionat întreaga lume!

Am trimis la acest exemplu, deşi, dacă aş fi luat în calcul că răspund unui magistrat ar fi fost suficient să replic : ,,în toată lumea în care funcţionează statul de drept şi justiţia, magistratul răspunde pentru erori grave în aplicarea legii, disciplinar sau chiar civil!

Erorile sunt îndreptate pentru ca cetăţenii justiţiabili să nu fie afectaţi în drepturile lor!

Dreptatea trebuie să fie de partea celor care o au!

Ea nu poate fi distribuită aleatoriu şi, cu atât mai puţin, cu rea-credinţă sau ca rezultat al gravei neglijenţe.

Proiectul Ministerului Justiţiei nu sancţionează orice tip de eroare, ci doar pe cele săvârşite cu  intenţie calificată (rea-credinţă) sau din neglijenţă nescuzabilă şi gravă.

,,Uzurpatorul” nostru nu poate uza de drepturi atribuite de un magistrat care ,,joacă” în zona relei-credinţe sau gravei neglijenţe!

Mesajul doamnei judecător avertizează şi asupra riscului de a ieşi din Europa, dat fiind că proiectul de lege stimulează respectarea Constituţiei, care atribuie putere obligatorie deciziilor Curţii Constituţionale şi rol unificator de practică judiciară ÎCCJ, de unde decurge obligativitatea deciziilor ÎCCJ, pronunţate în cadrul recursurilor în interesul legii, în detrimentul observării, în cazul particular de justiţie,  a dreptului UE, a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a altor tratate/convenţii internaţionale asumate de România.

Argumentul Domniei sale rezidă din aceea că cele două instanţe, Curtea Constituţională şi  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu stau încă pe picioarele lor, fiind vulnerabile prin calitatea persoanelor  care le compun.

Acest argument pare a fi real şi de necontrazis.

Dar, cetăţenii cărora doamna judecător li se adresează mai au şi alte întrebări.

Astfel, vecinul de la etajul 4, coleg de muncă cu vecinul de la etajul 3 pretinde ferm un răspuns la întrebarea: Cum se explică că, în litigiul declanşat de ambii împotriva firmei la care ei lucrează pentru neplata de către  angajator a unor sporuri salariale (ambii având aceeaşi funcţie!), fiecare a primit câte o hotărâre judecătorească, însă diferită. Vecinul de la etajul 3 s-a judecat la aceeaşi instanţă într-o zi de marţi şi o dată de ,,13” , respingându-i-se acţiunea, în timp ce, vecinul de la etajul 4 s-a judecat într-o zi de vineri, în aceeaşi săptămână, şi a câştigat procesul?

În ambele procese judecătorii susţin că au aplicat  direct Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, înlăturând deciziile ÎCCJ şi ale Curţii Constituţionale, care sunt contrare CEDO(?!)

Nimic de înţeles!

Cert este că  cei doi se urăsc, nu se mai salută pe scara blocului şi, în plus, au cerut şefului lor să-i mute în birouri diferite!

Nu se mai suportă, pur şi simplu!

Asistăm la o dezordine organizată care tinde să acapareze justiţia română.

Şi, încă, nici un for suprastatal, european, nu a validat raţionamentul vreunuia dintre cei doi magistraţi,  care au  judecat în zile diferite din aceeaşi săptămână.

În această dezordine doar stabilirea de reguli s-a dovedit a fi cheia conservării şi promovării unor valori minime sociale, de existenţa cărora depinde ordinea juridică şi binele public.

Istoria a dovedit acest lucru! Istoria se repetă!

Mai rămâne de luat în consideraţie o propunere de referendum din partea doamnei judecător în legătură cu aceste teme fierbinţi.

Poate rezultatul unui astfel de referendum o va convinge şi pe doamna judecător că este datoare să susţină dreptatea pentru cei  care au obţinut-o în mod legitim şi just.

,,Nimeni nu e  mai presus de lege!”

Nici chiar magistraţii!

Lidia BARAC
Magistrat


Aflaţi mai mult despre , ,

conferinte.juridice.ro [gratuit pentru membrii PLATINUM]

20 octombrie 2017: Probleme dificile de drept civil (ed. 6). Conferinţa Valeriu Stoica
23 noiembrie 2017: Probleme dificile de drept comercial (ed. 3). Conferinţa Stanciu Cărpenaru
24 noiembrie 2017: Probleme dificile de dreptul internetului (ed. 2)

ateliere.juridice.ro [reducere 50% pentru membrii PREMIUM, GOLD şi PLATINUM]

30 iunie 2017: Retorica şi logica juridică în activitatea juristului | Mihai Hotca
4 iulie 2017: Cum folosim în mod eficient PUBLICITATEA MOBILIARĂ. Reglementări, metode juridice şi procedee tehnice | Irina Oglindă
5 iulie 2017: Spălarea de bani. Pericole concrete şi soluţii de prevenire | Elena Hach
6 iulie 2017: Achiziţii publice de la teorie la practică | Florentina Drăgan
7 septembrie 2017: Arbitrajul comercial: noua procedură şi examen comprehensiv al soluţiilor pe fond | Cornel Popa
11 septembrie 2017: Camera preliminară. Examen teoretic şi jurisprudenţial al posibilităţilor şi rezultatelor | Teodor Manea
18 septembrie 2017: Acordul de recunoaştere a vinovăţiei | Cristian Bălan
20 septembrie 2017: Expertiza contabilă în dosare penale. Studii de caz | Daniel Udrescu
22 septembrie 2017: Ordine şi răspundere în dreptul muncii | Marilena Balabuti
4 octombrie 2017: Interpretarea normelor şi actelor juridice | Valentin Constantin
9 octombrie 2017: Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală prin mijloace de procedură civilă | Sonia Florea
13 octombrie 2017: Contestaţia la executare între DA şi NU. Examen de practică judiciară | Roxana Stanciu
16 octombrie 2017: CYBERCRIME | Maxim Dobrinoiu
25 octombrie 2017: Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de drept penal şi drept procesual penal | Alexandra Șinc
26 octombrie 2017: Probleme şi soluţii juridice în SPORT | Cristian Jura

dezbateri.juridice.ro [gratuit pentru membri]

Au fost scrise până acum 24 de comentarii cu privire la articolul “Nimeni nu e mai presus de lege! Nici chiar magistratii!”

  1. Dana Girbovan spune:

    Buna ziua, doamna judecator!

    Am citit cu atentie argumentele dumneavoastra,va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Imi permit o scurta contra-replica :).

    Mi-a placut analogia dumneavoastra cu copacii, o voi folosi si eu. In paranteza fiind spus, ca mare admirator al lui Picasso, nu cred ca schitarea unei imagini care nu seamna cu cea reala este neaparat una urata.

    Revenind la copaci, cred ca imaginea dumneavoastra este diferita de cea a mea in special din perspectiva raportului copaci – padure. Dumneavoastra vedeti in proiect (si) protectia victimei fata de uzurpator. Eu nu spun ca e nu e necesara, spun doar ca, daca e facuta cu incalcarea unor drepturi fundamentale, distrugem padurea.Trecand de la metafore la realitatea, nu cred ca e admisibil sa se nege dreptul la aparare al unei parti deoarece a … uzurpat (?) drepturile altora. Iar caracterul de uzurpator a fost stabilit in cadrul unui proces transparent, bineinteles, dar in care partea nu a avut dreptul sa se apere.

    Voi raspunde intrebarii dumneavoastra. In sala de judecata, intr-un proces in care una din parti e uzurpatorul si cealalta cetateanul onesc, empatizez in egala masura cu amandoi. Ca judecator, nu cred ca ati negat vreodata unei parti acest drept,de a-si sustine pretentiile, indiferent cat de absurde sau revoltatoare vi se infatisau in forul dumneavoastra interior, de a si le proba, in conditii de contradictorialitate si cu respectarea principiului legalitatii armelor.

    Dincolo de asta, drumul spre iad e pavat cu bune intentii. Incercand sa reparam in acest mod erori judiciare riscam sa rasturnam valori fundamentale ale justitiei.

    Revenind la deciziile CC si ICCJ, argumentatia mea este mai ampla, se regaseste in articol. Vreau doar sa punctez ceea ce nu cred ca s-a inteles corect. Nu neg rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie in unificarea legii. Dimpotriva, sunt un sustinator asiduu al necesitatii acesteia. Nu avem dreptul sa lasam justitia sa devina o loterie. Nu am instigat nici la nerespectarea acestor decizii. Am spus doar ca lucrurile trebuie vazute mai nuantat si am arata de ce, aratand care sunt vulnerabilitatile.

    • Lidia BARAC spune:

      Dv sunteti ingrijorata de faptul ca uzurpatorul isi pierde dreptul intr-un proces in care nu este parte ?!
      Pe scurt: efectele unei hotariri judec pronuntate cu rea cred sau grava neglijjenta nu se opresc automat,ci doar la finalizarea unei proceduri de revizuire -art 322 pct 4- si numai in masura in care cerintele normei in discutie sunt indeplinite,incllusiv cu privire la termenul de exercitare a cererii de revizuire !
      Lg impune citarea tuturor partilor interesate in cadrul acestei proceduri ! Daca nu se intampla acest lucru ,vorbim de o noua incalcare a unor norme de procedura !!!!
      Daca va referiti la procedura disciplinara,va aduc la cunostiinta faptul ca in toate statele care reglementeaza aceasta abatere-exercitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta-cu exceptia celor in care justitiabilul poate porni act discipl( Olanda,Norvegia etc ) uzurpatorul nu are calitate procesuala ,din motive lesne de inteles ! Dar,dv puteti face o astfel de propunere,probabil argumentat !
      Va reamintesc ca ,exercitarea revizuirii nu echivaleaza cu admiterea automata a cererii de revizuire ! Daca cititiv doctrina si jurisprudenta relevanta in legatura cu art 322 pct 4 cpciv-batran articol! Veti reliza acest lucru si ,deopotriva veti constata ca doar experienta prof si stiinta de carte te va ajuta sa nu incerci proverbul : „nu vezi padurea de copaci „!
      Va felicit ,insa ,pt disponibilitatea dv de a invata si intelege lucrurile !

      • Dana Girbovan spune:

        Multumesc pentru felicitari si va asigur, cu toata seriozitatea, ca am aceasta disponibilitate.
        Va raspund tot pe scurt si eu. Posibilitatea de revizuire a unei hotarari irevocabile, bazata pe o alta decizie luata intr-un proces paralel, la care partile nu au avut acces, este una din ingrijorarile mele, chiar daca nu cea mai grava – la aceasta din urma ma voi referi intr-un comentariu distinct.
        Invocarea art. 322 pct.4 ( nu inteleg de ce insistati spunand ca este batran, acest articol a fost modificat in sensul discutat abia prin Legea 219/2005, ca atare este relativ tanar fata de restul disp. din c.p.c.) nu atrage, evident, in mod automat admiterea acesteia, ci este necesar ca sanctionarea magistratului sa aiba implicatii determinante pentru solutia data in hotararea atacata. Insa la data la care aceasta modificare a fost introdusa in cpc, judecatorul nu putea fi sanctionat pentru modul de aplicare/interpretare a dreptului material. Daca noua lege va intra in vigoare, situatia se schimba. Modul de aplicare a legii materiale, cea care conduce la dezlegarea fondului cauzei, a fost analizat in procedura disciplinara si s-a constatat ca este vadit eronat. In aceasta situatie, conditiile revizuirii sunt indeplinite, iar modul de aplicare a legii este, cel putin partial, transat in cadrul altui proces decat cel de fond plus revizuirea. Este adevartat ca, dupa admiterea in principiu a revizuirii, cauza se rejudeca si intimatul ar putea sa isi reitereze argumentele expuse si in cadrul primului ciclu procesual, dar, in conditiile in care primii judecatori au fost deja sanctionati, am mai indoieli ca o face cu vreo sansa reala de succes.
        Problema nu este doar a mea, este o ingrijorarea a mai multor state – cea legata de respectarea autoritatii de lucru judecat in procesul angajarii raspunderii magistratilor sau a repararii erorilor judiciare. Indic ca exemplu doar considerentele din cauza C-224/01 , Kobler contra Austria.
        Ca atare, va rog sa priviti problema din aceasta perspectiva. Cred ca dezbaterea aceasta merita o discutie mai aplicata si mult mai serioasa anterior votarii legii. Trebuia analizata problema din cat mai multe puncte de vedere, vazut care sunt riscurile, daca incalcarea unor drepturi este justificata de prezervarea altora. Spre exemplu, invocarea principiului aflarii adevarului judiciar ar putea sa ma convinga ca este justificata incalcarea, pana la un anumit punct, al celui privind dreptul la aparare. Ar putea, subliniez, pentru ca in prezent sunt departe de aceasta certitudine. In fine, argumentele pe care le-am expus sunt extrem de sumare, dat fiind spatiul de dezbatere. Dar chiar si asa, atata vreme cat legea a fost deja votata in Parlament, toate argumentele bazate pe lege si nu pe oportunitate ma bucura, daca sunt de natura sa imi risipeasca ingrijorari cat se poate de reale.Din pacate, nu este inca cazul.

        • lidia.barac spune:

          Porniti de la 2 premize gresite: 1. Exercitarea fct cu era cred sau grava neglijenta exista in vechea lg si viza ,deopotriva, incalc dr material ! Obs vechiul text! Faptul ca insp jud in jurisp sa a ignorant acest lucru e irelevant! In alte tari,unde exista aceasta abatere jurisprud a stab continual celor 2sintagme-rea cred si grava neglijenta ! Sau chiar legiuitorul si a facut-o in mod identic continutului atribuit de noi in noua lg! Caci,exercitarea fct presupune pronuntarea de hot judec- in mod esential!pt un judecator!
          2 art 322pct 4 cpciv are ratiune doar daca sanct discipl e apl pt o abatere in leg cu pronuntarea unei hot judec,si vizeaza asp priv fondul dr transate prin acea hot! Altfel,nu sunt intrunite cerintele revizuirii ! La fel se intampla si in cz rasp pen angajate pt pronuntarea unei hot judec!
          Sunt deci,garantii suficiente pt a nu ne speria!

          • Dana Girbovan spune:

            1. Actualul text ( asa cum a fost modificat in 2006) prevede ca abatere exercitarea functie, inclusiv nerespectarea normelor de procedura, cu rea credinta sau grava neglijenta. Ca atare, independent de conceptia fiecaruia privind admisibilitatea/necesitatea antrenarii raspunderii pentru nerespectarea dreptului material, interpretarea acestui text este clara. Legiuitorul a inteles sa sanctioneze DOAR incalcarea normelor de procedura, prevazand in mod explicit asta. Daca dorea si includerea normelor de drept material, o facea.Pe de alta parte, daca aprecia ca acestea sunt incluse in notiunea larga de exercitare a functiei, nu se justifica modificarea legii in sensul indicarii exprese a nerespectarii normelor de procedura ( forma initiala se referea generic doar le execitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta). Sigur, e posibil ca, la fel ca si dumneavoastra, sa fi simtit nevoie de a combate o jurisprudenta/interpretare prea restrictiva si a prevazut explicit ca nerespectarea normelor de procedura intra in continutul abaterii. DAR, desi existau aceleasi premise, nu a facut acelasi lucru cu nerespectarea normelor de drept material, de unde concluzia mea initiala.

            2.Eu nu am sustinut altceva, in ceea ce priveste admisibilitatea cererii de revizuire. Dar tocmai pentru ca sanctionarea judecatorului e legata de incalcarea legii si vizeaza aspecte privind fondul hotararii, iar aceste aspecte afecteaza dreptul partii ce a castigat procesul, justifica preocuparea mea, din perspectiva aratata.
            Diferenta e fundamentala fata de apl unei sanctiuni penal. O hotarare de condamnare inseamna ca judecatorul a fost corupt/ a facut trafic de influenta/ fals etc, aspecte care, evident, au afectat partialitate sa si este necesara reluarea cauzei in conditii de corectitudine. Aceasta nu inseamna insa ca, judecand revizuirea, judecatorul nu va putea ajunge la aceiasi solutie, reascultand argumentele partilor, pentru ca nicaieri in decizia de condamnare nu vor aparea critici cu privire la modul de solutionare a cauzei pe fond. Pe cand, in cazul actiunii disciplinare tocmai asta se face: se stabileste daca modalitatea de aplicare a legii a fost corecta. Spre exp., daca resping o actiune ca prescrisa/sau , dimpotriva, resping o astfel de exceptie,iar IJ/CSM/ICCJ constata ca e o eroare evidenta, decizia e revizuita si intimatul isi gaseste acest aspect al cauzei sale transat intr-o procedura care ii este straina. Asta vis a vis de argumentele dumneavoastra.

  2. aliceinwonderland spune:

    Pentru ca distinsul site JURIDICE.ro ma intreaba cu gratie “dumenavoastra ce parere aveti?”, la urma opiniei distinsei doamne magistrat care ne/a lamurit cum sta treaba cu imperativul raspunderii magistratilor, trebuie sa recunosc ca si eu, magistrat la randul meu, am o umila opinie.
    De fapt nu opinia mea e umila, cred ca eu incep sa ma simt umila cand vad cat rau fac judecand litigiile dupa ce un complet de undeva din tara a apucat sa judece acelasi tip de litigii de munca intr/un fel.
    Inteleg din postarea parerii a distinsei doamne magistrat si si secretar de stat in acelasi timp ca locul meu nu e aici, ci in tarile cu un sistem de common law, unde din cultura mea generala stiu ca precedentul judiciar este izvor de drept.

    Ca urmare, am un fel de stanjeneala cand ma trezesc dimineata si imi dau seama ca desi cu mare drag as aplica precedentul judiciar, totusi sunt, ca si aseara, in tarisoara mea unde nu pot face pe placul celor care il invoca (pe precedentul judiciar) si am obligatie, prin fisa postului, sa judec eu speta, cu capul meu, cu parerea mea.

    Ma intreb de ce nu s-a adoptat o reglementare, ceva, de catre minister, ca doar avea toate parghiile sa o faca, care sa ajute cu adevarat crearea unei practici unitare la nivel de tara? Cand membrii familiei mele s-au plans ca au fost discriminati, ca lor li s-a respins actiunea si colegii lor au castigat, am inghitit galusca de parca ar fi fost a mea, desi ma gandesc ca poate nu judecatorii sunt de vina ca judeca, ci lipsa unui sistem de unificare a practicii eficient si prompt si mai ales un sistem care sa o unifice inainte de a o lua razna, inainte ca mii de hotarari sa transeze divergent o unica problema de drept.

    Ce are insa asta a face cu raspunderea magistratului? Sa inteleg ca daca s-au pronuntat doua solutii divergente intr-unul si acelasi tip de speta, din cei doi (sau sase, dupa compunerea completului) judecatori, unul/unii trebuie trasi la raspundere pentru solutie, pentru ca numai solutia contrara era legala? OOOOO, atunci m-am linistit, eu intelesesem ca prin raspunderea magistratului sunt vanati aceia care fac infractiuni, sau ignora gravamente legea, dar se pare ca suntem cu totii vizati, si anume atunci cand judecam, cumva cu sabia lui damocles deasupra, daca nemerim sau nu adevarul care se va dovedi mai pe urma, in cadrul procedurii de raspundere magistraturala.

    Pai atunci e foarte antrenant, e mai cu adrenalina decat la ruleta, pentru ca acolo joci cat vrei, tu alegi, aici, inteleg, joci si cat nu vrei, si chiar fara sa vrei sa joci, judeci si iti joci soarta, pentru ca s-ar putea ca mai pe urma, cineva sa vina si sa spuna ca nu ai judecat bine, dar nu, nu in caile de atac, ci in cadrul raspunderii magistratului.

    Ce ma mira este ca s-a inteles atat de putin din acest scop al legii de catre destinatarii ei, altfel cum ar sta, sireacii, cu nasul in dosare, ingropati pana in ajun de Craciun, sa motiveze ca sa poata respira de sarbatori si sa isi permita luxul de a nu se mai gandi ce o sa faca sau daca bine au facut cu pensiile speciale, ca erau aia cu depresii si credite descoperite si cu totul buimaciti de statul coerent si drept in care s-au nascut si, in final, pensionat.

    Si mai am o intrebare retorica: cati oameni din tara isi mai inchipuie ca legea este asa, ca o piatra frumoasa, pretioasa, a carei culoare este indiscutabila pentru toti privitorii, si deci aplicarea ei este cumva, floare la ureche, o chestie de vreau sau nu, pentru ca modul cum este unul singur. Lui taica-meu nu ii pot explica prea multe in acest domeniu, pentru ca din respect nu imi permit sa il seminarizez, dar intre specialisti pot lansa intrebarea: daca prin doua RIL-uri succesive, unul e de respingere pentru ca plata în acord nu se ia în calcul la stabilirea pensiei, iar altul de admitere în sensul ca ba da, se ia; daca prin dispozitivul unui RIL se transeaza intr-un fel iar prin considerente intr-altul (a se vedea RIL-ul pe stagiul complet de cotizare la recalcularea pensiei pentru pensionarii care au lucrat în grupele de muncă şi cel pe indemnizatia de concediu în învăţământ), cine va raspunde, cei care au aplicat dispozitivul sau considerentele? Care dintre interpretarile legii vor fi valabile, în conditiile în care chiar doctrinarii îşi mai modifica punctele de vedere, darmite o sama de judecatori care fiecare are un mod de interpretare şi argumente logice în sustinerea acestuia?

    Alte intrebari cred ca nu mai am. Numai uimiri, ca la Blaga…

    • Mihai COSTACHE spune:

      Ca avocat va inteleg perfect problema, cel putin din punctul de vedere al unuia care isi pierde timpul si banii cumparind carti de practica judiciara si inserind in motivare solutii similare pronuntate in spete similare, cu speranta ca instanta in fata careia le invoc este si ea de aceeasi parere ca si colegii lor de la aceeasi instanta, insa un complet diferit. Uneori, nu sunt de aceeasi parere desi ii desparte 3m de spatiu (daca il au si pe acela) dintre cele 2 birouri.

      Ce nu inteleg din postarea dvs este faptul ca nu va prezentati cu numele real asa cum au facut ceilalti colegi magistrati. Inca mai aveti frica ca opiniile personale vor produce d-nei Barac sughituri la micul dejun si va sesizat Inspectia Judiciara?

      Pina la urma, de calitatea membrilor CSM si suportul pe care (nu) il aveti din partea lor, cine este raspunzator? Toti judecatorii care au votat al alegeri. Si acum tot voi va plingeti?

      Cine vreti sa va rezolve probleme sistemului (macar cele ce tin de bucataria interna)?

      Daca vin altii, spuneti ca Justitita nu este independenta. Ar fi bine sa va decideti.

      • aliceinwonderland spune:

        Cred ca nu va pierdeti timpul si banii cumparand carti de practica, ci atunci cand (si vorbesc despre barou, nu despre un membru al lui, si mai ales unul care, laudabil, citeste macar despre raspunderea magistratilor si cum va sa fie treaba de acum inainte), in loc sa ganditi despre impactul pe care o asemenea lege o va avea asupra judecatilor in tara, faceti orice altceva decat sa protestati, la un loc cu cei vreo 4 muschetari magistrati care au inteles sa protesteze si sa incerce sa faca ceva pentru a opri o lege inepta.

        Nu am inteles niciodata de ce nu exista si o biblioteca a baroului, cel putin in orasele mari, asta ca sa raspund la pierderea de bani de care ma simt culpabila…

        Si da, cred ca din pricina copilariei noastre marcate de comunism, din pricina rezervei pe care am supt-o cu laptele mamei de a nu ajunge in colimatorul securitatii, avem rezerva de a nu supara, semnand cu numele nostru, un comentariu care ar putea da sughituri detinatorului actiunii disciplinare. Nu de alta, dar e verificata teroarea cuminteniei si in vremurile noastre, cand nu mai departe de fostul CSM a chemat la ordine pe raspundere deontologica colegi care au indraznit ca in numele unei asociatii a magistratilor sa ceara atragerea raspunderii judiciare in mari dosare de coruptie, care au indraznit sa ceara, din pozitia aratata, sa se dea aviz de catre camerele parlamentului pentru urmarirea unor atari infractori notorii.

        Pentru o viziune mai elaborata, cititi postarea adorabilului coleg avocat Radu Chirita, care a inteles ca nimeni altul spiritul iepuresc ce ne paste la cateva zile distanta.

        Optimismul meu innascut imi spune insa ca de jos se poate merge numai in sus, si probabil, peste vreo 10-20 de ani de condamnari grosiere la CEDO (daca nu cumva crapa continentul cu tot cu acest CEDO de mare ce e criza) se va ajunge la concluzia ca nu se poate sa si ratifici Conventia si sa si interzici judecatorilor sa o aplice. E ca si chestia cu slanina in pod si varza unsa: pe amandoua nu le poti avea…

    • Mihai BULUGEA spune:

      Interesant! Daca se poate sa-i permiteti unui neica-nimeni ca mine sa va dea un sfat: daca aveti multe dosare si le motivati „cu frica de a nu fi tras(a) la raspundere” in ajun de Craciun, sunt convins ca exista si alte locuri de munca mai putin solicitante. Comparatia dvs cu ruleta nu tine, de unde ruleta este pur noroc, aici este o chestie de interpretare a legii(lor) iar solutia se poate sprijini pe argumente, or cand se sprijina pe argumente (sanatoase la cap) cred ca e putin mai complicat sa atraga( ea, solutia) raspunderea magistratului.

      „Eu intelesesem ca prin raspunderea magistratului sunt vanati aceia care fac infractiuni, sau ignora gravamente legea, dar se pare ca suntem cu totii vizati, si anume atunci cand judecam, cumva cu sabia lui Damocles deasupra, daca nemerim sau nu adevarul care se va dovedi mai pe urma, in cadrul procedurii de raspundere magistraturala.”

      Haideti mai bine sa facem altfel; indiferent daca nimeriti sau nu adevarul care se va dovedi mai pe urma „sa luati acelasi salariu toti”, adica si cei care depun mai mult efort in activitate, lucru resimtit in motivari, cat si cei care depun mai putin efort in activitate, sa ia aceiasi bani, sa beneficieze de aceleasi drepturi etc. nu-mi place treaba asta, parca sa zic ca am mai vazut-o undeva desi eram mic „pe vremea aia” si nu intelegeam mare lucru.

      • aliceinwonderland spune:

        Aveti dreptate, cu cateva amendamente, de detaliu:

        1. frica de a nu fi tras la raspundere atunci cand incalci un regulament, o lege etc. este rationabila si normala. Anormal (cu posibilitatea de a deveni chiar infractional) este sa te faci ca nu exista o atare lege, sa bagi capul in nisip si sa spui ca nu te priveste pana vine din urma si te izbeste in … aripa. Siguranta judecatorului consta in respectarea riguroasa a legii, pentru ca alt atu nu are. De aceea, motiveaza pe cat se poate in termen, citeste cand poate si cate un pic de doctrina, si tare si/ar dori sa poata face asta ca sarcina de serviciu, adica in timpul programului, sa poata scrie un comentariu la un articol de interes fara sa se simta culpabil ca a sarit cateva ore de motivat, fara un time/ing presant si indobitocitor. A face o motivare cu adevarat frumoasa devine un lux, din lipsa de timp.

        2. frica de raspunderea magistratului astfel cum se prefigureaza acum este si ea rationabila si rationala, daca ne uitam la contradictia punctata exact de domnul chirita in articolul sau, intre datoria judelui de a aplica CEDO si raspunderea ce se declanseaza daca nu aplica tale quale o decizie CCR. Pai intreb retoric, ce va face atunci cand decizia CCR transeaza ca o lege in abstracto este constitutionala inclusiv prin raportare la art. 20 din Constitutie si cu trimiteri la Conventie, dar din dosar reiese, la cald, in concret, cu totul altceva? Dar cu RIL/uri contradictorii intre ele si in ele, formulate anapoda, ce ne facem? Asa/i ca se poate, pentru un om rational, sa prevada ca va putea pati ca iepurasul, care o ia peste urechi indiferent daca are tigari cu filtru sau fara filtru, daca are chibrituri sau bricheta? Nu cumva ramane loc de arbitrariu in ecuatie? Nu cumva de esenta statului de drept, sau de una din esente, era ca judecatorul sa fie independent, adica sa nu se teama de arbitrariu cand este chemat la ordine? Nu cumva era necesar a se stipula si in cazul raspunderii pentru nesocotirea deciziilor CCR si a RIL/urilor, tot o raspundere pentru incalcarea cu intentie sau grava eroare a acestora?

  3. Florin-Iulian HRIB spune:

    D-na Alice din Tara Minunilor numita Romania, ca si d-na Girbovan, se refera probabil la acel RIL faimos solutionat de ICCJ prin Decizia de indrumare nr. 40/22.09.2008, ce a generat la rindul ei jurisprudenta neunitara.

    Ei bine, ma tem ca si Decizia de indrumare nr. 4/04.04.2011 va genera aceeasi confuzie printre judecatorii specializati pe litigii de asigurari sociale, deoarece dispozitivul se cam contrazice cu considerentele. Astfel, pe tot cuprinsul motivarii, judecatorii supremi insista pe discriminarea care s-ar face daca virsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare ar fi stabilite in functie de data nasterii, subliniind faptul ca atit virsta standard de pensionare, cit si stagiul complet de cotizare sint, citez: „elemente obiective, care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie la un moment dat (în acelaşi interval) indiferent de vârsta lor biologică” (incheiat citatul). Insa in dispozitiv judecatorii ICCJ au stipulat ca doar virsta standard de pensionare se determina in functie de data formularii cererii de pensionare, „uitind” sa mai mentioneze ca si stagiul complet de cotizare se determina in acelasi mod…

    Culmea este ca eu am solicitat explicit procurorului general al Romaniei (care mi-a preluat, finalmente, memoriul si l-a transformat in RIL) PROMOVAREA UNUI RECURS ÎN INTERESUL LEGII PRIN CARE SĂ CEREŢI ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE SĂ PRONUNŢE O DECIZIE CARE SĂ ASIGURE INTERPRETAREA ŞI APLICAREA UNITARĂ A DISPOZIŢIILOR ART. 41 ALIN. (2) ŞI (4), ART. 77 ALIN. (1) ŞI ART. 167 RAPORTATE LA ANEXA NR. 3 DIN LEGEA NR. 19/2000, ÎN SENSUL CĂ VÎRSTA STANDARD DE PENSIONARE ŞI STAGIUL COMPLET DE COTIZARE UTILIZAT LA DETERMINAREA PUNCTAJULUI MEDIU ANUAL PENTRU PERSOANELE ALE CĂROR DREPTURI DE PENSIE S-AU DESCHIS ÎN INTERVALUL 01 APRILIE 2001 – 01 APRILIE 2010 (SAU SE VOR DESCHIDE ÎN VIITOR) SÎNT CELE PREVĂZUTE DE ANEXA NR. 3 DIN LEGE LA DATA DESCHIDERII DREPTULUI LA PENSIA DE CARE PERSOANA BENEFICIAZĂ SAU CARE I SE CUVINE LA DATA DEPUNERII CERERII DE PENSIONARE.

    Aceeasi solicitare am adresat-o apoi si ministerului Justitiei (iar d-l Predoiu, d-na Barac si aghiotantii lor au considerat ca nu exista jurisprudenta neunitara, in ciuda maldarului de spete contradictorii pe care le anexasem memoriului meu), pe urma si Avocatului Poporului (care s-a dovedit ca ignora poporul, fiindca nici nu s-a sinchisit sa-mi raspunda la memoriu), si, in fine, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care una a mincat si alta a MODERAT.

    Drept urmare, cred ca aceste doua decizii susmentionate au fost lasate intentionat in coada de peste, pentru a impaca si capra si varza. Numai ca acest mod de „rezolvare” a problemei ignora tocmai scopul RIL-urilor, adica unificarea jurisprudentei. Or, daca dispozitivul deciziei de indrumare se contrazice flagrant cu argumentele din cuprinsul considerentelor, cum mai poate ICCJ sa isi impuna opinia in fata magistratilor de la instantele mai mici?

    Cu atit mai mult, se pune intrebarea legitima si logica: pe cine ar vrea d-na Barac sa sanctioneze disciplinar, pe judecatorii care aplica dispozitivul sau pe cei care tin seama de considerente? Titlul executoriu il constituie intreaga hotarire judecatoreasca, nu doar o parte a sa. De altfel, CCR a precizat de nenumarate ori ca atit dispozitivul, cit si considerentele deciziilor sale sint general obligatorii. Atunci, despre ce vorbim?

    Eu as fi de-acord cu sanctionarea disciplinara a magistratilor care nu respecta deciziile ICCJ sau ale CCR, dar (si e un mare DAR!) numai daca aceste decizii (obligatorii, conform legii) respecta drepturile omului garantate de Constitutie si de tratatele internationale la care Romania este parte.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Pe linga situatia descrisa in comentariul anterior, va mai dau inca un exemplu de pus in rama.

      Decizia CCR nr. 62/18.01.2007 a statuat ca abrogarea infractiunilor de insulta si calomnie este neconstitutionala. In consecinta, aceste doua infractiuni ar fi in vigoare si azi, deoarece norma veche (abrogata de legiuitor) se reactiveaza ca efect implicit al deciziei CCR. Acelasi rationament se regaseste si in decizia CCR nr. 1002/14.07.2011, referitoare la reactivarea unor dispozitii abrogate din pct. 4 al art. 322 din Codul de procedura civila. In ambele decizii susmentionate, CCR subliniaza ca: „dispoziţiile legale de abrogare […], în cazul constatării neconstituţionalităţii lor, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art.147 alin (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării CONTINUĂ SĂ PRODUCĂ EFECTE”!

      In schimb, ICCJ a stabilit prin Decizia de indrumare nr. 8/18.10.2010 ca: „Normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi 206 din Codul penal, precum şi prevederile art. 207 din Codul penal privind proba verităţii, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale, NU SUNT ÎN VIGOARE.”!

      Intrebare intrebatoare pt. d-na Barac si nu numai: cine are dreptate in acest caz si cine ar trebui sanctionat?!

      • Lidia BARAC spune:

        Dv aveti perfecta dreptate !
        Exemplul dat justifica ingrijorarea multor magistrati in legatura cu aplicarea lg raspunderii ! In mod normal,o astfel de situatie nu poate antrena raspunderea disciplinara a magistratului,intrucat nu e vorba de exercitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta ! Inspectia Judiciara e abilitata in asemenea cazuri sa constate eroarea si sa propuna investirea ICCJ cu schimbarea jurisprudentei sale pe considerente de drept,precum obligativitatea dec CC si gresita interpretare a efectelor dec CC in cazul dat,pe care dv cu profesionalism l-ati semnalat !
        Aceasta situatie ,insa,nu elimina interesul pt lg rasp magistr,caci ,ignorand rolul constitutional al ICCJ de a unifica jurispr nationala,nu facem decat sa conservam incalcarea lg,a normei care consacra obligativitatea dec pronuntate in cazul RIl de catre instanta suprema !
        Reparam o neregula/nedreptate cu alta ! De aceea sustin ca ne aflam in prezenta unei dezordini organizate !
        Pe mine personal,ordinea ma infioara,iar dezordinea ma dezgusta !
        Lucrurile ar mai putea fi reparate ,daca toti judecatorii romani ar sanctiona derapajelle ICCJ si ar consollida o jurispr unitara in materia respectiva ! Nenorocirea e ca unii -cei mai multi-aplica asemenea decizii,iar altii le ignora !
        Ce-i de facut ?! Pornind de la cazuistica si dimensiunea fenomenuluoi ,legiuitorul e obligat sa intervina !Intr-un haos jurisprudential trebuie impuse reguli de urmat,pana se ajunge la maturitatea dorita de toti ! Nu poate fi nici stimulata zicala-Cate bordee atatea obiceiuri!-
        Nu credeti ca mult mai grava este pasivitatea ? Chiar trebuie sa permitem solutii atat de diferite ? Istoria ne spune si ne invata altceva !
        Trebuie sa incepem cu niste reguli !
        E mai usor de disciplinat o instanta,decat sa faci ordine in toate instantele!
        Aveti o alta solutie pt a curma fenomenul? Eu cred ca trebuie pornit de la lg fundam a tarii ,care e tocmai Constitutia !
        In conditiile date,ceva trebuie sacrificat ! Nu suntem in situatie perfecta!
        Conditiile de acces in magistratura sunt cheia subiectului ! Pana le rezolvam trebuie ceva facut !

  4. Lidia BARAC spune:

    Daca ne referim la ultimul dv exemplu din perspectiva abaterii constand in nerespectarea dec CC si a dec ICCJ in cadrul RIL-ilor,in ipoteza unei plangeri penale directe pt insulta sau calomnie ,evident ca putem imagina 2 situatii:una,in care judecatorul stiutor de carte va condamna ,de ex, inculpatul pt savarsirea infract in discutie,motivand in sensul efectelor dec CC ,carora le da relevanta,si alta,in care judecatorul va da efecte dec ICCJ ,motivand ca cele 2 infractiuni sunt abrogate !!!

    O sesizare discipl pornita impotriva celor 2 magistrati nu poate ajunge la un rezultat din perspectiva aplicarii unei sanctiuni discipl,caci fiecare dintre cei 2 magistrati va invoca una din cele 2 decizii,cu forta obligatorie !In alte cuvinte,dpv subiectiv,nu identificam forma intentie,obligatorie pt existenta abaterii in discutie !!!

    Abaterile exista doar in masura in care sunt savarsite cu intentie,cu exceptia cazurilor in care lg prevede,in mod expres, sanctionarea lor si cand sunt savarsite din culpa!!!Acesta e principiul in materie!Similar principiului din materie penala,dat fiind ca ,actiunea disciplinara,ca si actiunea penala declanseaza raporturi de putere,de drept public!!!

    Inspectia judiciara ,intr-un astfel de caz,ar putea propune sesizarea ICCJ pt reconsiderarea jurisp sale ! Acest lucru se putea face si ca urmare a reactiei instantelor judecatoresti,in masura in care acestea ar fi consolidat o jurisprud in sensul dec CC! Nenorocirea e ca inst,unanim aplica dec ICCJ !!!! Nu acelasi lucru se intampla in alte cazuri de acelasi tip! Stiti f bine ca sunt multe situatii in care nu sunt aplicate dec ICCJ pronuntate in cadrul RIL! Care este criteriul de alegere al instantelor ? Eu nu l-am identificat ! De aceea sustin ca e nevoie de reguli,care sa disciplineze comportamentul profesional al instantelor!Norma din lg rasp despre care vorbim e importanta macar si sub acest aspect-atrage atentia asupra derapajelor ICCJ ,contribuind la clarificarea probl de drept in discutie ! Iata,ea a facut posibila aducerea in discutie a subiectului !Vi se pare normal ca decizii contrare in interpretarea aceleiasi chestiuni ,pronuntate cu ani in urma .sa nu fie clarificate pana in prezent de catre instantele judecatoresti ?!

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Sa nu ma intelegeti gresit, eu am fost de-acord de la bun inceput cu reglementarea explicita a acestei abateri disciplinare constind in nerespectarea cu rea-credinta sau grava neglijenta a deciziilor de indrumare ale ICCJ si a deciziilor CCR. Agitarea impotriva acestei sanctiuni este ea insasi o dovada de rea-credinta din partea unor judecatori care se cred zei sau stapini imuabili si invincibili in sala de judecata. Independenta nu inseamna imunitate absoluta! Si, oricum, pina si imunitatea poate fi ridicata (v. cazul Birsan).

      Pe de-alta parte, sa fim seriosi, aceste decizii erau de mult timp si inca sint OBLIGATORII pentru toate instantele de judecata, deci nu vad care e problema? Iar daca vreun judecator mai competent si curajos constata ca fie decizia ICCJ, fie decizia CCR incalca drepturile omului garantate de Constitutie si tratatele internationale ratificate de Romania, atunci n-are decit sa-si argumenteze solid hotarirea judecatoreasca, raportat la situatia concreta a spetei, si nimeni nu il va putea acuza de rea-credinta sau grava neglijenta. Ca sa nu mai vorbesc ca, in final, tot pe masa unor judecatori va ajunge sesizarea privind ipotetica abatere disciplinara, indiferent cine ar fi titularul actiunii disciplinare.

      Din pacate, trebuie sa spun ca eu inca n-am vazut in cauzele mele vreo hotarire judecatoreasca prin considerentele careia sa fie macar pomenita, daramite aplicata jurisprudenta CEDO… Si daca totusi vreo instanta aplica jurisprudenta CEDO, se poate repeta situatia aceea celebra stirnita de o sentinta a Tribunalului Valcea, in care chiar dvs., stimata d-na Barac, v-ati grabit sa reclamati magistratii care si-au argumentat foarte amplu si convingator, zic eu, solutia adoptata in acel dosar, solutie bazata tocmai pe Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale…

      Cit despre Decizia CCR nr. 62/2007, fara suparare, dar asta imi aduce aminte de vorba aia: „Daca toata lumea zice ca esti beat, atunci mai bine mergi sa te culci”! Mai exact, daca atit puterea judecatoreasca (din care CCR nu face parte, conform Constitutiei!), cit si puterea executiva (guvernul, prin ministerul Justitiei ca initiator al proiectului de lege ce abroga insulta si calomnia), si puterea legislativa (parlamentul, care a ignorat decizia CCR), si chiar CEDO spun ca insulta si calomnia NU MAI SUNT (sau nu ar trebui sa mai fie) INFRACTIUNI , atunci membrii CCR ar trebui sa-si revizuiasca opinia, nicidecum judecatorii cu adevarat magistrati…

      • Dana Girbovan spune:

        Imi permit sa intervin, pentru ca aici este de fapt problema cea mai mare din punctul meu de vedere, in ceea ce priveste legea dezbatuta.
        Proiectul instituie doua abateri disciplinare distincte: incalcarea deciziilor CC si ICCJ ( doamna ss de stat a spus ca este aplicabila doar atunci cand este facuta cu intentie, or este evident ca inlaturarea unei decizii a CC invocand jurisprudenta CEDO se face cu intentie, insa motivat, deci nu cu rea credinta sau grava neglijenta) si o alta privind incalcarea evidenta a legii, de data aceasta cu rea credinta si grava neglijenta. Daca legiuitorul ar fi inteles prin intentie doar reaua credinta sau grava neglijenta, nu s-ar fi justificat instituirea a doua abateri diferite, deci sensul legii trebuie sa fie altul.
        In primul rand , solutia este absurda din punct de vedere al logicii juridice. Deciziile CC si ale ICCJ sunt obligatorii pentru ca asa prevede Constitutia si Codul de procedura civila. Incalcandu-le, incalc asadar legea care imi spune ca ele sunt obligatorii.Or, instituind doua abateri distincte, ajung la situatia absurda in care incalcarea deciziilor CC este mai grava decat incalcarea Constitutiei insasi si incalcarea deciziilor pronuntate in RIL mai grava decat incalcarea insasi a legii. Greu de inteles ce rationament se ascunde in spatele unei astfel de reglementari.

        Dincolo de asta, sunt consecinte mult mai grave. Si aici in permit sa fac un apel direct la experienta profesionala a doamnei Barac, mult mai vasta decat a mea. Am observat ca domnia sa a transat problema contradictiei dintre deciziile CC si cele ale ICCJ. In aceiasi masura, o rog sa ne lamureasca ce se intampla in cazul unei contradictii intre deciziile CC si cele ale CEDO. Pentru o simplificare, imaginez doua situatii cu intrebari punctuale.

        1. Decizia CC ignora in mod flagrant jurisprudenta CEDO sau CEDo constata ca o decizie anterioara a CC, in speta cu care a fost sesizata, a primit un raspuns contrar Conventiei.Pentru o mai buna intelegere, exemplific. In cazul Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, Guvernul Romaniei a invocat ca acestia nu au epuizat toate caile de atac interne, putand invoca exceptia de neconstitutionalitate.Curtea a decis transant ca , in primul rand, aceasta procedura nu constituie un recurs efectiv si, foarte important, ca oricum, Curtea Constituţională se pronunţase prin Decizia din 14 iunie 2001 asupra constituţionalităţii acestui articol, considerându-l conform Constituţiei; aceasta a considerat că aplicarea pedepselor accesorii, chiar dacă se face automat, ţine de politica penală a legiuitorului.Un alt exemplu. In materia tagadei de paternitate, CC a ignorat mult timp jurisprudenta constata a CEDO, ce ocrotea viata de familie de facto, impunand recunoasterea calitatii procesuale active in acest tip de actiune si altor persoane decat sotului mamei.
        Si de aici dilema mea. Ca judecator de scaun, mai sunt eu tinut de o decizie a CC care incalca jurisprudenta CEDO? Cum interpretez Conventia Europeana a Drepturilor Omului? Prin lumina celor spuse de Curtea Constitutionala sau prin viziunea Curtii Europene a drepturilor Omului?Conventia Europeana a Drepturilor Omului face corp comun cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si nu cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, cel putin stiinta mea de carte asta imi spune.
        Intrebarea este foarte serioasa, iar situatia din exemplele anterioare nu este nici pe departe nici singulara, nici istorica. Dar ca sa ajung sa fac un astfel de examen, de comparatie intre cele doua jurisprudente, trebuie sa mi se permita sa il fac.

        2. A doua problema : imi mai este permis , prin prisma noii abateri, sa fac propriul examen al respectarii drepturilor omului in cauza cu care sunt sesizata, daca Curtea Constitutionala, analizand legea in abstract, a decis deja ca aceasta respecta exigentele in materi?. Din nou, un exemplu. Printr-o lege se decide taierea salariilor , sa zicem, cu 50% . CC face un examen al constitutionalitatii legii, inclusiv prin prizma CEDo si decide ca legea respecta exigentele cerute de aceasta. Un cetatean vine in sala mea de judecata si sustine ca aceasta taiere i-a afectat posibilitatea de subzistenta, ca este singurul intretinator de familiei si ca salariul sau era oricum foarte mic. Asta spre deosebire de mine, magistrat , caruia aceasta taiere ii permita totusi sa traiasca in continuare. Ca nu este acelasi lucru sa tai 50% din 700 de lei sau din 7000 de lei. Eu ce ii raspund, doamna judecator Barac? Ca analiza a fost deja facuta de CC, desi aceasta nu avea cum sa priveasca situatii individuale? Ii mai analizez sustinerile sau il trimit acasa, indrumandu-l sa citeasc decizia Curtii Constitutionale?O decizie care nu a constituit pentru el un recurs efectiv, in care sa isi poata sustine drepturile.
        Sa nu imi spuneti va rog ca astfel de analize au dus la practica neunitara si abuzuri. Abuzurile le puteati sanctiona separat, prin abaterea constand in incalcarea legii cu rea credinta si grava neglijenta. Prin abaterea la care fac referire, mergeti mult mai departe. Aveam dileme, initial, ca aveti in vedere si o astfel de situatie, dar citind articolul dumneavoastra m-am convins ca nu este asa.
        Va rog asadar sa transati, asa cum ati facut si anterior in privinta neconcordantelor dintre deciziile CC si ICCJ, si aceasta dilema. A raportului dintre deciziile Curtii Constitutionale si CEDO.

        • lidia.barac spune:

          1. Desi dec CC si ale ICCJ sunt oblig ,stiti foarte bine ca sunt nenumarate cazuri in care acestea nu se respecta! CC a stabilit chiar depasirea limitelor de exercitiu ale put judec !
          Acesta e motivul care a condus la reglem abaterii,caci insp jud nu a atribuit valente inca incalcarii caracterului oblig al celor 2categ de decizii! Si acest lucru nu e normal!!
          2abaterea exista doar daca e sav cu intentie! Aceasta forma de vinov nu e incident in ex dat ,legation de calomnie si insulta,findca ambii judecatori invoca repectarea lg! Unul invoca dec CC,celalalt dec ICcJ!
          3 aveti dreptate ca exercit fct cu rea cred sau grava neglij absorbe si conduita de a transa un litigious,ignorand dec CC sau pe cele ale ICCJ ! Numai ca,insp jud nu rationeaza asa!!! Chiar dv sustineti ca nu se poate rasp in leg cu norma materiala ! Aici e contradictia,in propiile dv sustineri si in jurisp insp jud! Legiuitorul e nevoit,deci, sa intervina si sa particularizeze aplicarea textelor! Sigur ca intr-o justitie normala nu e necesar sa traduci modul de apl al lg,dar ,din nefericire,la noi e altfel! Ceva trebuia facut! Nu se poate continua la infinit in dispretul lg! D-l Popa-popa,in comentariul sau de Mai jos e foarte edificator ! Asemenea exigente ar trebui sa ne preocupe pt a ne intari ca sistem,cu consecinte asupra increderii publice in actual de justitie!
          4. In leg cu modul in care ar trebui sa judecati cazul dat ca ex de dv,va marturisesc ca eu as sti cum sa-l judec si va demonstrez ca nu as intra in nici unconflict cu dec CC ,care nu blocheaza in nici un fel rezultatul pe care dv il sugerati ca fiind cel just! Voi scrie pe aceasta tema un studiu,imediat ce se publica dec de RIL in cz lg 119/2010! Opinia mea e clara

          • Dana Girbovan spune:

            1,3. Ca sa inteleg corect, dumneavoastra sustineti ca, desi sunteti de acord cu mine ca incalcarea deciziilor CC si a ICCJ inseamna de fapt incalcarea legii, ati simtit nevoia indicarii lor ca abateri distincte pentru ca IJ rationeaza altfel, nesanctionand incalcarea dreptului material? In acest caz, argumentele dumneavoastra sunt legate de vechea reglementare. Prin noua lege instituiti in mod clar si lipsit de echivoc ce inseamna exercitarea functiei cu rea credinta si grava neglijenta – inclusiv incalcarea, in mod grav si nescuzabil, a normelor de drept si material. Ca atare, in prezent, cum se mai justifica particularizarea acestui text?

            Un alt argument, simpatic as putea zice, e legat de faptul ca, asa cum spuneam, deciziile in interesul legii sunt obligatorii potrivit dispozitiilor art. 329 C. pr. civila. Dar, la discutiile ocazionate de prevederile noului Cod civil, chiar unul din redactorii noului Cod civil a ridicat problema aplicarii art. 9 alin. 3 NCC – care prevede, fara vreo exceptie, ca interpretarea legii de catre instanta se face NUMAI in scopul aplicarii ei in CAUZA DEDUSA JUDECATII, raportat la art. 230 lit BB din Legea de punere in aplicare a noului Cod civil, ce prevede ca se abroga orice alte dispozitii contrare, chiar cuprinse in norme speciale, argumentand ca, iata, reglementarea din codul de procedura civila a RIL ar contraveni noului Cod civil. Asadar, se poate spune ca instituiti obligativitatea RIL prin legea privind raspunderea disciplinara, in conditiile in care e discutabil ca legea de procedura o mai face.

            2. Haideti sa definim conceptele, pentru a vedea daca intelegem prin ele acelasi lucru. Potrivit art. 16 din noul Cod civil, fapta este săvârşită cu intenţie când autorul prevede rezultatul faptei sale şi fie urmăreşte producerea lui prin intermediul faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. Ca atare, atunci cand eu incalc o decizie CC, deoarece contravine flagrant unei jurisprudente CEDO, o fac tocmai in scopul de a inlatura aplicarea sa in cauza dedusa judecatii, deci cu intentie, dar motivat. Este diferenta dintre buna credinta si reaua credinta, nu dintre intentie si culpa. Pe de alta parte, grava neglijenta este o forma foarte grava a culpei.
            Trecand peste asta, eu ridicam doua probleme. Cea a diferentei de interpretare a unui drept fundamental din perspectiva CC si CEDO si, cea de a doua, a posibilitatii judecatorului de scaun de a face un examen diferit de cel al Curtii.

            In cea de a doua situatie, unde aveti si dumneavoastra o opinie foarte clara pe care o veti face publica in curand, – eu sper la un raspuns si pentru prima problema – incep eu prin a spune ca este vorba de un conflict fals in acest caz intre decizia judecatorului si cea a CC. Aceasta tocmai pentru ca examenul facut de cele doua instante este diferit. Instanta de judecata face un control particular al modului in care legea afecteaza drepturile unei persoane, instanta de contencios constitutional verifica constitutionalitatea legii prin raportare, in abstract insa, la tratatele privind drepturile omului. Efectele celor doua tipuri de control sunt diferite si, in mod logic si firesc, decizia instantei nu ar avea cum sa fie interpretata ca incalcand o decizie a CC. Ascultand insa argumentele dumneavoastra vis a vis de justificarea acestei abateri, inclusiv cea din articolul comentat, rezulta in mod destul de transparent ca MJ vede lucurile diferit. Se poate insa sa ma insel, iar o clarificare in acest sens ar fi binevenita.

            Faptul ca invocarea CEDO are ca efect si practica neunitara este neplacut si periculos pentru certitudinea juridica – absolut de acord – , dar va reamintesc ca si aplicarea si interpretarea legii pur si simplu a creat acelasi lucru. Solutia pentru o mai buna ordine jurisdictionala nu este atat de simpla precum cea propusa de dumneavastra, insa acest subiect merita o discutie mult mai serioasa si extinsa decat cea permisa de acest cadru.

      • Florin RADU spune:

        CCR este un organ compus din membri numiti politic, deci nu intruneste exigentele de „independenta a unui tribunal”, cerute de CEDO.
        de asemenea, deciziile CCR contravin de multe ori jurisprudentei CEDO.
        iata de ce unele instante nu aplica deciziile CCR. mi s-ar parea total absurd ca judecatorii sa fie sanctionati disciplinar pt asta.

      • lidia.barac spune:

        Sunt 10 state in care insults si calomnia sunt reglem ca infractiuni! Acestea sunt optiuni de politica penala ale statelor,necenzurate de CEDO! Demnitatea umana e Val suprema constitutionala si nu ar fi stupid sa fie ocrotita prin norme de dr penal! Sa nu confundam sit jurnalistilor,care aduce in discutie lib de exprimare in rap cu ocrotirea acestei Val fundam,care este recunoscuta tuturor oamenilor si care e Pusa in pericol intr-o societate in care valorile morale se prabusesc vizibil,de la o zi la alta!
        2 pana acum nu am avut ocazia sa ma explic,dar va marturisesc ca in sesizarea MJ la care dv va referiti nu exista o referire punctuala sau speciala in leg cu judecatorii din Valcea!!!
        Sesizarea respectiva atrage atentia asupra limitelor de exercitiu ale puterii judec,in strict acord cu dec CC prin care s-a statuat conflictul intre puterile st ,context in care s-a cerut evaluarea respectarii acestor limite in leg cu foarte multe dec ale CC,enumerate in sesizare

  5. popa.popa spune:

    Asa cum era de asteptat, articolul d-nei magistrat Dana Garbovan si, in replica, al d-nei magistrat Lidia Barac, au adus comentarii diverse, mai mult sau mai putin pasionale ori subiective.
    Cred, totusi, ca a fost omis pana acum din discutie „elementul” cel mai important al dezbaterii generate de Legea raspunderii magistratilor : romanul sau strainul care vrea sa aiba o conduita legala.
    Ce va intelege acesta despre „legea la romani”?
    Trebuie, neindoielnic, sa existe reguli aplicabile general si careia sa i se supuna neconditionat toti, oameni de rand si magistrati (sau invers…).
    Justitia este o putere in stat.
    Intrebarea fundamentala, careia incearca sa-i dea raspuns legea comentata, este aceea daca Justitia, ca putere in stat, interactioneaza cu celelalte puteri constituite in stat sau are o independenta totala?
    Omul de rand trebuie, oricand si in orice imprejurare, sa stie cu exactitate carei reguli sa i se supuna prin actiunea sau inactiunea sa.
    Efortul de aplicare unitara a legii trebuie sa dea raspuns acestui om de rand, acelasi raspuns in situatii identice sau similare.
    Acest om are dreptul sa-l intrebe pe profesionistul dreptului (magistrat, avocat, consilier juridic, notar etc.) despre norma juridica aplicabila situatiei sale si sa primeasca un raspuns care sa-i creeze confortul necesar unei conduite legale, dar si unei eventuale solutii judecatoresti daca ar ajunge la litigiu.
    Previzibilitatea hotararii judecatoresti trebuie sa aiba ca temei legea pentru ca judecatorul trebuie, potrivit Constitutiei, sa se supuna legii.
    Tot Constitutia il mai obliga pe judecator sa aplice obligatoriu deciziile CCR si deciziile pronuntate de ICCJ in recursuri in interesul legii.
    Aceste decizii, ca si legea insasi, sunt publicate in Monitorul oficial al Romaniei pentru un motiv esential : sa fie cunoscute si de „omul de rand”, acel biet om care nu mai stie ce sa creada cand primeste hotarari judecatoresti care infirma ceea ce el credea a fi o lege sau o decizie CCR/ICCJ careia toti trebuie sa ne supunem.
    Asadar, daca avem o Constitutie, aprobata prin referendum, care dispune ca actele citate mai sus sunt obligatorii pentru toti, atunci asa trebuie sa fie si pentru magistrati.
    Si acum revin la interactiunea puterilor in stat.
    Justitia are obligatia de a aplica legea si de a pronunta solutii in concordanta cu deciziile CCR, respectiv deciziile in RIL ale ICCJ – aceasta inseamna nimic altceva decat previzibilitatea si uniformitatea (in sensul unei jurisprudente unitare) a actului de justitie.
    Cum ramane cu deciziile CEDO?
    Mi se pare ca, in mare masura, deciziile CEDO (ma refer la acelea prin care au fost admise plangerile si s-au constatat incalcari ale Conventiei) sunt rezultatul tocmai al aplicarii neunitare a legii de catre instante.
    O aplicare unitara putea sa genereze reprosuri fie catre legislativ sau executiv(care, fiecare potrivit competentei sale, nu a adaptat legislatia la normele CEDO sau nu a aplicat corespunzator legea existenta), fie catre justitie, care a pronuntat hotarari contradictorii, a aplicat bine legea, dar aceasta nu concorda cu CEDO, a ignorat dreptul la un proces echitabil s.a.m.d.
    Aplicarea unitara a legii ar fi fost, insa, indubitabil, un premiu pentru justitie si o siguranta pentru cetatean, chiar daca ar fi atras plata de catre statul roman a unor despaguniri : acestea ar fi fost generate nu de greseli ale instantelor, ci de legi rele.
    Cum, in opinia mea, ar trebui instanta sa solutioneze conflictul, uneori vadit, intre legea roaman si CEDO?
    In primul rand, are dreptul de a invoca, din oficiu, neconstitutionalitatea legii in raport de prevederile art.20 sau, dupa caz, art.148 din Constitutie.
    Decizia Curtii Constitutionale, in sensul ca legea este in concordanta sau nu cu CEDO si alte tratate privitoare la drepturile omului, trebuie aplicata de instanta, iar pana la pronuntarea CCR aplicarea legii interne este obligatorie.
    Asadar, numai CCR este legal investita sa constate daca o lege interna indeplineste conditiile celor 2 articole citate.
    In al doilea rand, instanta poate, in conditiile TFUE, sa formuleze intrebari preliminare, iar solutia sa sa se conformeze, apoi, hotararii CJUE.
    In al treilea rand, instanta poate ea insasi sa faca aplicarea dreptului european sau a tratatelor privitoare la drepturile omului daca nu exista o lege care sa reglementeze in Romania o anume situatie juridica.
    In al patrulea rand, instanta poate, dar ar fi contrar Constitutiei, sa ignore legea romana, deciziile CCR si ale ICCJ (in RIL) si sa pronunte o solutie prin aplicarea directa a altor norme decat cele interne.
    Ar trebui, in acest caz, sa admitem ca fiecare judecator este indreptatit sa procedeze asa cum ii dicteaza constiinta si pregatirea.
    Nu este o solutie acceptabila pentru expune subiectii de drept opiniei unui magistrat, opinie pe care subiectii nu o cunosc si nu sunt in masura sa-si adapteze conduita.
    Aceasta ar insemna sa acceptam ca puterea judecatoreasca se substituie altor puteri din stat, desi este unanim admis ca magistratul „spune”, nu face legea.
    De la acest principiu trebuie solutionat aparentul conflict intre puterile statului.
    Tot acesta trebuie sa stea la baza raspunderii magistratilor inclusiv pentru solutiile pronuntate cu vadita inlaturare a legii interne ori a deciziilor CCR sau ICCJ in RIL, acte juridice carora Constitutia ii obliga sa li se supuna.
    Eu, cetatean de rand, sunt obligat sa-mi conformez conduita acestor acte.
    Magistratul, cand actioneaza in afara functiei sale, este asemenea obligat – sau va avea o conduita conform eventualei sale opinii, riscand sanctiuni civile, penale, patrimoniale sau de alta natura si riscand sa fie judecat pentru o astfel de conduita de un magistrat cu o alta opinie?!
    Ce va face, oare ? Cum isi va adapta conduita ?
    Nimeni nu poate da un raspuns sigur. Or, aceasta inseamna ca nu avem o justitie predictibila.
    Despre legea insasi, de la care a pornit discutia : formularile unor dispozitii ale sale sunt, neindoielnic, perfectibile (si ma refer, mai ales, la posibila initiere a unei actiuni disciplinare inainte ca o hotarare vizata de aceasta sa ramana irevocabila – situatia, daca s-ar petrece, ar fi grava si ar constitui o imixtiune a altor puteri in justitie.
    Dar un control intre puteri trebuie sa existe.
    Nu exista putere absoluta intr-un stat democratic. Justitia trebuie sa fie independenta numai in pronuntarea unor solutii legale.
    O solutie nelegala nu este un semn de independenta, ci dimpotriva.
    Asa cum, spre exemplu, este un semn grav de servilism politic modul in care justitia solutioneaza litigii in care statul este parte, partinindu-l si acordand termene lungi, diferite de alte cazuri de aceeasi natura sau asa cum justitia isi repudiaza propriile hotarari mai vechi in materia drepturilor salariale ale unor bugetari, dand credit total actelor de control ale Curtii de Conturi.
    Unanimitatea solutiilor nu inseamna si legalitatea lor, mai ales daca cei vizati si-au conformat conduita si deciziile unor hotarari tot ale justitiei ori au executat contracte pe care legea prevedea, sub sanctiuni penale, ca trebuie sa le execute. Acum, sunt sanctionati penal daca nu executa deciziile Curtii de Conturi, care le reproseaza tocmai executarea anterioara a contractelor sau hotararilor judecatoresti.
    Nu am vazut vreo discutie serioasa sau vreun protest al magistratilor pe aceste teme…
    Iata suficiente motive pentru ca, odata cu independenta si inamovibilitatea, magistratul sa dobandeasca si dreptul de a raspunde pentru ceea ce face, in conditii in care independenta sa ni-i fie afectata.
    Si, din pacate, nu am vazut vreun proiect de lege ca alternativa serioasa si responsabila la legea raspunderii.

  6. abc.jud spune:

    si discutia va continua la nemurire.
    numai ca fiecare noua reglemenatre nu se pune de acord cu cele deja existente. ele trebuie coordonate atat teoria generala a dreptului si pornita din fasa educatiei juristului viitor cat si cu regulile de organizare a instantelor, etc. omiteti, de plano, aprecierea magistratilor prin fisele ce se intocmesc la trei ani. ele cuprind toate elementele de verificare a activitatii unui magistrat in exercitiul functiunii .numai ca ce ne facem daca aceste fisa stabilesc ca magistratul a avut o activitate excelenta cand ar fi cazul abaterii disciplinare! mai tine cineva cont de casarile/restituirile imputabile si in ce masura ele sunt urmarite intr/un dosar ce dureaza 5 ani ? se mai uita cineva a increngatura de acte normative care te obliga zilnic sa verifici ce au mai inventat Guv si Parlamentul intre timp?
    plus ca noul cod, pe care inca nu l/a publicat comentat in mod academic nimeni in integrum, desi cei care l/au nascut puteau deja sa o fi facut, naste din start practica neunitara. asteptam RIL/uri pe aceasta tema si apoi stabilim cine a inteles intr/un fel sau altul o dispozitie, sau sanctionam de la primele decizii divergente?
    in fine, cred ca se teme toata lumea sa stabileasca precedentul ca izvor de drept pentru ca nu putem aduna practica . sau ? acesta ar fi primul element de unificare reala. dar nici la nivel de curti nu se poate realiza acest aspect pt. nimeni nu o impune. desi orgoliile ar avea putin de suferit, pe termen scurt, si, la inceput fiecare va invoca ce/i va conveni, cred ca in decurs de cativa ani lucrurile s/ar aseza.
    ca sa inchei, ICCJ si CCR desi sunt evident structuri cu rol diferit nu cred ca ar putea continua sa se ignore reciproc. sunt surprinsa ca la un astfel de nivel nu se pot coordona (vreau sa spun la nivel colegial macar) realizand ce rol important au in societate.

  7. Tipic! Purceaua e moartă-n coteț dar nouă ne place să ciripim metafizic.
    Ați văzut ce urât miroase în instanțe?

    Urcați-vă într-un balon la înălțime cât mai mare și priviți justiția de acolo apoi luați deciziile esențiale și fundamentale.

    Nu vă mai îngropați în amănunte și nimicuri.

  8. În ce privește deciziile CEDO și deciziile CCR ați uitat un lucru foarte important:

    Dacă deciziile CC oferă o protecție superioară a drepturilor omului decât deciziile CEDO, atunci hotărârile CC au valoare juridică superioară față de CEDO.

    Normele CEDO reprezintă norme MINIMALE. Dacă legea internă suverană oferă garanții și protecții superioare atunci se aplică norma națională.

    Din conflictul de legi cu normele CEDO nu iese întotdeauna învingător CEDO.

Lasă un răspuns

Important
Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real şi care respectă Politica JURIDICE.ro si Condiţiile de publicare. Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare.
Return to Top ▲Return to Top ▲