Drept de sedere al resortisantilor statelor terte membri de familie ai unor cetateni ai UE. CJUE, C-256/11

Cauza C-256/11, Dereci şi alţii

„Cetăţenia Uniunii – Drept de şedere al resortisanţilor statelor terţe membri de familie ai unor cetăţeni ai Uniunii – Refuz întemeiat pe neexercitarea de către cetăţean a dreptului la liberă circulaţie – Acordul de asociere CEE-Turcia – Clauze de «standstill»”

Precizări prealabile

Prezenta cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare priveşte, în esenţă, interpretarea dispoziţiilor dreptului Uniunii referitoare la cetăţenia Uniunii, având în vedere recenta hotărâre a Curţii pronunţată în cauza Ruiz Zambrano [1]. Întrebarea din această cauză era dacă refuzul acordării dreptului de şedere unei persoane, resortisant al unui stat terţ, în statul membru în care au reşedinţa copiii săi minori, cetăţeni ai respectivului stat membru, a căror întreţinere o asigură aceasta, precum şi refuzul de a-i acorda un permis de muncă vor avea ca efect privarea acestor cetăţeni Uniunii de beneficiul efectiv al esenţei drepturilor conferite de acest statut. Curtea a considerat că un astfel de refuz de acordare a dreptului de şedere va avea drept consecinţă faptul că respectivii copii vor fi obligaţi să părăsească teritoriul Uniunii pentru a-şi însoţi părinţii, fiind, în fapt, în imposibilitatea de a-şi exercita esenţa drepturilor conferite de statutul lor de cetăţean al Uniunii.

Spre deosebire de cauza menţionată anterior, în prezenta speţă cetăţenii Uniunii care solicită reîntregirea familiei nu şi-au exercitat dreptul la liberă circulaţie şi, în plus, nu există riscul ca aceştia să rămână lipsiţi de mijloace de întreţinere.

Situaţia de fapt

Cererea fost formulată în cadrul unor litigii între domnul Dereci şi alţi reclamanţi şi Ministerul de Interne din Austria, având ca obiect refuzul acestuia din urmă opus cererilor de permis de şedere formulate de solicitanţi, însoţit, în cadrul a patru dintre procedurile principale, de un ordin de expulzare şi de măsuri de repatriere de pe teritoriul austriac.

Toţi reclamanţii din acţiunile principale sunt resortisanţi ai unor state terţe [2] care doresc să locuiască cu membri ai familiei lor, cetăţeni ai Uniunii, care au reşedinţa în Austria, stat membru a cărui cetăţenie o deţin aceştia din urmă. Deciziile de respingere ale cererilor de şedere ale reclamanţilor au fost întemeiate de Ministerul de Interne austriac pe motive precum existenţa unor vicii de formă care afectează cererea, neîndeplinirea obligaţiei de a rămâne în afara teritoriului austriac până la soluţionarea cererii, intrarea nelegală pe teritoriul austriac sau intrarea legală urmată de o şedere prelungită după terminarea şederii iniţial autorizate, lipsa unor resurse suficiente sau atingerea adusă ordinii publice.

Ministerul de Interne a refuzat să le aplice reclamanţilor un regim similar celui prevăzut de Directiva 2004/38 pentru membrii familiei unui cetăţean al Uniunii [3] sau de Directiva 2003/86 privind dreptul la reîntregirea familiei [4] din cauza faptului că cetăţeanul în cauză nu îşi exercitase dreptul la liberă circulaţie. În mod identic, autoritatea menţionată a refuzat să acorde acestor reclamanţi un drept de şedere în temeiul articolului 8 din CEDO (referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), pentru motivul că statutul şederii acestora în Austria este considerat ca fiind incert încă de la începutul vieţii private şi familiale a acestora.

În aceste condiţii, instanţa de trimitere a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Curtea) mai multe întrebări preliminare, dorind să se clarifice dacă refuzul autorităţii austriece de a acorda un drept de şedere reclamanţilor trebuie interpretat ca determinând, pentru membrii familiei lor, cetăţeni ai Uniunii, o privare de dreptul de a beneficia efectiv de esenţa drepturilor conferite de statutul de cetăţean al Uniunii.

În cazul unui răspuns negativ la o asemenea întrebare, instanţa naţională doreşte să afle dacă domnul Dereci, cetăţean turc, poate beneficia de dispoziţiile mai favorabile ale legii austriece în ceea ce priveşte dreptul de şedere în Austria nu numai pentru a trăi cu membrii familiei sale, ci şi în vederea exercitării unei activităţi salariate sau independente, având în vedere dispoziţiile Acordului de asociere CEE-Turcia şi ale Protocolului adiţional la acesta [5].

Motivarea Curţii

Curtea a constatat că Directiva 2003/86, care prevede condiţiile în care se exercită dreptul la reîntregirea familiei pe care îl au resortisanţii statelor terţe cu reşedinţa legală pe teritoriul statelor membre, nu este aplicabilă reclamanţilor din acţiunile principale. Nici Directiva 2004/38, care urmăreşte facilitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre de către orice cetăţean al Uniunii care se deplasează sau care are reşedinţa într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum şi de către membrii familiei sale care îl însoţesc sau i se alătură în acest stat membru, nu se aplică acţiunilor principale.

Conform unei jurisprudenţe constante a Curţii, un cetăţean al Uniunii care nu şi-a exercitat niciodată dreptul de liberă circulaţie şi care a avut întotdeauna reşedinţa într-un stat membru a cărui cetăţenie o are nu intră în sfera noţiunii „destinatar” prevăzută de Directiva 2004/38, iar această directivă nu îi este aplicabilă [6], cu atât mai puţin membrilor familiei acestuia, pentru care drepturile prevăzute de directivă sunt drepturi derivate din această calitate.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor dreptului UE referitoare la cetăţenia Uniunii, Curtea a constatat că normele tratatului care reglementează libera circulaţie a persoanelor şi actele adoptate în executarea acestora nu pot fi aplicate unor situaţii care nu prezintă niciun element de legătură cu vreuna dintre situaţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi în care totalitatea elementelor relevante se limitează la interiorul unui singur stat membru [7].

Având însă în vedere că statutul de cetăţean al Uniunii are vocaţia de a fi statutul fundamental al resortisanţilor statelor membre, Curtea a statuat că articolul 20 TFUE se opune unor măsuri naţionale care au efectul de a-i priva pe cetăţenii Uniunii de beneficiul efectiv al esenţei drepturilor conferite de acest statut. Criteriul referitor la privarea de esenţa drepturilor conferite de statutul de cetăţean al Uniunii priveşte situaţii caracterizate de împrejurarea că cetăţeanul Uniunii este obligat, în fapt, să părăsească nu numai teritoriul statului membru al cărui resortisant este, ci şi teritoriul Uniunii considerat în ansamblu.

În consecinţă, numai faptul că un resortisant al unui stat membru ar putea dori, pentru motive de natură economică sau pentru a menţine unitatea familială pe teritoriul Uniunii, ca membri ai familiei sale, care nu dispun de cetăţenia unui stat membru, să poată locui cu acesta pe teritoriul Uniunii nu este suficient în sine pentru a considera că cetăţeanul Uniunii este obligat să părăsească teritoriul Uniunii dacă un astfel de drept nu este acordat.

Cu privire la aplicabilitatea reglementărilor naţionale mai stricte în cazul intrării pe teritoriul Austriei a membrilor familiei resortisanţilor turci stabiliţi în acest stat, Curtea a arătat că drepturile conferite resortisanţilor turci de Protocolul adiţional (în special art. 41 alin. 1) pot fi invocate în faţa instanţelor naţionale pentru înlăturarea aplicării normelor de drept intern care îi sunt contrare. Astfel, această prevedere enunţă în termeni clari, precişi şi necondiţionaţi o clauză de „standstill” lipsită de echivoc, care cuprinde o obligaţie la care s-au angajat părţile contractante şi care se transpune pe plan juridic într-o simplă obligaţie de a nu face [8].

O astfel de clauză interzice în mod general introducerea oricărei măsuri noi care ar avea ca obiect sau ca efect să facă să depindă exercitarea de către un resortisant turc a libertăţilor economice menţionate pe teritoriul naţional de îndeplinirea unor condiţii mai restrictive decât cele aplicabile la data la care protocolul adiţional a intrat în vigoare în statul membru în cauză [9]. Curtea a concluzionat că este necesar să se asigure respectarea regulii neintroducerii niciunui nou obstacol, pentru a nu fi stânjenită şi mai mult punerea în practică treptată a unei asemenea libertăţi.

Soluţia Curţii

Dreptul Uniunii, şi în special dispoziţiile referitoare la cetăţenia Uniunii, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să refuze unui resortisant al unui stat terţ şederea pe teritoriul său, atunci când acest resortisant urmăreşte să locuiască cu un membru al familiei sale, cetăţean al Uniunii, care are domiciliul în acest stat membru, a cărui cetăţenie o deţine, şi care nu şi-a exercitat niciodată dreptul la liberă circulaţie, în măsura în care un astfel de refuz nu implică, pentru cetăţeanul Uniunii în cauză, privarea de beneficiul efectiv al esenţei drepturilor conferite de statutul de cetăţean al Uniunii, aspecte care trebuie verificate de instanţa de trimitere.

Articolul 41 alineatul (1) din Protocolul adiţional trebuie interpretat în sensul că trebuie considerată o „nouă restricţie” adoptarea unei noi reglementări mai restrictive decât cea precedentă, aceasta din urmă constituind ea însăşi o relaxare a unei reglementări anterioare privind condiţiile de exercitare a libertăţii de stabilire a resortisanţilor turci la momentul intrării în vigoare a acestui protocol pe teritoriul statului membru în cauză.

[9] Hotărârea din 19 februarie 2009, Soysal şi Savatli, C‑228/06, Rep., p. I‑1031, punctul 47.

Anca VOICU
Consilier pentru Afaceri Europene
Ministerul Afacerilor Europene

Cuvinte cheie: Anca VOICU, drept de sedere, Razvan-Horatiu Radu

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!