Secţiuni » Flux noutăţi
Flux noutăţi
Comunicate profesioniştiEvenimenteRecrutareBarouriExecutoriNotariatSistemul judiciarJURIDICE NEXT

Adresa AMR catre ICCJ ref. adoptarea legii privind raspunderea magistratilor
15.12.2011 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Content
JURIDICE - In Law We Trust

Asociatia Magistratilor din Romania a trimis joi, 15 decembrie 2011, o adresa Inaltei Curti de Casatie si Justitie, semnata de jud. conf. univ. dr. Dan Spanu „in speranta ca veti decide sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la neconstitutionalitatea legii prin care s-au modificat dispozitii ale Legii nr. 317/2004 si Legii nr. 303/2004  referitoare la extinderea abaterilor disciplinare, promovarea la Inalta Curte de Casatie si Justitie si asa-zisa reforma a Inspectiei Judiciare de pe langa CSM.”

Observatiile AMR ref. modificarile celor doua legi:

Propunerile de modificare a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

„Art. 44.

(3) Acţiunea disciplinară, în cazul abaterilor săvârşite de un judecător, se exercită de Inspecţia Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul justiţiei sau de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

Observaţii:

Acest text adaugă nepermis ca titulari ai acţiunii disciplinare  pe ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, extensia fiind  de natură a prejudicia grav actul de inspecţie judiciară, din moment ce aduce sub controlul executivului exercitarea acţiunii disciplinare care s-a voit a rămâne în sarcina Inspecţiei Judiciare, declarată formal independentă.

Conferirea calităţii de titular al acţiunii disciplinare ministrul justiţiei plasează sistemul judiciar sub un control al executivului cu consecinţe importante asupra carierei magistraţilor rezervată exclusiv Consiliului Superior al Magistraturii. A proceda în acest mod înseamnă, de fapt, a controla prin intermediul acţiunii disciplinare întreg sistemul judiciar în detrimentul independenţei acestuia faţă de executiv şi, de asemenea, încălcarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare care nu a adus obiecţii procedurii urmăririi disciplinare existente.

Dacă se ia în calcul şi conţinutul abaterilor disciplinare care, vizează însuşi actul de aplicare a legii, practic sistemul judiciar este subordonat ca şi control în privinţa hotărârilor judecătoreşti şi de urmărire a judecătorilor care au pronunţat acele hotărâri în mod absolut executivului, interferenţă care anulează separarea puterilor în stat decretată constituţional.

Nimic nu împiedică aceste entităţi să semnaleze Inspecţiei Judiciare aspectele vizând conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor ori încălcarea obligaţiilor profesionale ale acestora în raport cu justiţiabilii sau săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare aşa cum dispune art. 451 alin. 1 din legea în vigoare.

„Art. 45 – (1) În cazurile în care ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt titulari ai acţiunii disciplinare, aceştia pot sesiza Inspecţia Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.”

Observaţii:

Conferirea calităţii de titular al acţiunii disciplinare ministrului justiţiei, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorului general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în alin. 2, şi Inspecţiei Judiciare reprezintă, dincolo de subordonarea executivă şi de încălcarea aparenţei de imparţialitate în efectuarea urmăririi disciplinare şi o dezorganizare a activităţii Inspecţiei Judiciare prezente.

Toţi titularii de acţiune disciplinară pot avea viziuni diferite asupra săvârşirii abaterilor disciplinare (conţinut, forme de manifestare, gravitate etc.),  împrejurări ce  pot conduce şi la situaţii absurde a urmăririlor concurente a aceleiaşi persoane pentru aceeaşi abatere disciplinară, cu riscul pierderii unităţii de practică în materie de urmărire disciplinară stabilit prin intermediul comisiei de disciplină prezente, care reprezintă de fapt singurul câştig pozitiv remarcat şi de Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

„Art. 45

(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.”

Observaţii

Potrivit acestui text, în cazul în care titular al acţiunii disciplinare nu este Inspecţia, inspectorul judiciar devine executantul titularului şi se află la dispoziţia şi sub controlul lui cu privire la verificarea prealabilă, excluzându-se astfel independenţa Inspecţiei în începerea urmăririi disciplinare, stabilirea abaterii săvârşite şi soluţia pronunţată cu privire la aceasta.

„Art. 45

(5) Primind propunerea de clasare prevăzută la alin. (4) lit. a), ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate:

a) să dispună clasarea lucrării şi comunicarea rezultatului persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare;

b) să solicite motivat completarea verificărilor prealabile, atunci când apreciază că acestea nu sunt complete. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată de titularul acţiunii disciplinare.

c) să dispună începerea cercetării disciplinare prealabile.”

Observaţii:

Propunerea de clasare prevăzută la alin. 4 sugerată de inspectorul „independent” este decisă de alţi titulari, din care parte sunt în afara sistemului judiciar (ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aparţinători ai puterii executive), care pot dispune completarea acesteia, operaţiune efectuată tot de inspectorul „independent”.

„Art. 45

(6) În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar:

a) transmite autorului sesizării, în termen de 7 zile de la finalizarea verificării prealabile, propunerea de începere a cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (1);

b) dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2).”

Observaţii:

Decizia de începere a cercetării disciplinare prealabile nu aparţine Inspecţiei Judiciare care a efectuat verificarea şi cercetarea prealabilă, ci ministrului justiţiei, precum şi celorlalţi titulari care pot dispune completarea acesteia, completare care se efectuează tot de Inspecţia Judiciară „independentă”.

„Art. 641 – (1) Se înfiinţează Inspecţia Judiciară, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul Bucureşti, prin reorganizarea Inspecţiei Judiciare.”

Observaţii:

Organizarea Inspecţiei Judiciare ca autoritate autonomă cu toate atributele de identificare a persoanei juridice nu este suficientă faţă de necesitatea asigurării independenţei acestei instituţii, independenţă care constă în nepartajarea atributelor de urmărire disciplinară devenite exclusive ca efect al independenţei ei şi, în niciun caz, trasformarea acesteia în organ de execuţie al executivului ori al altor entităţi, în raport cu care Inspecţia Judiciară nu are nicio putere de decizie.

„Art. 641 (3) Inspecţia judiciară acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiţi în condiţiile legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate.”

Observaţii:

Principiul independenţei operaţionale semnifică faptul că, Inspecţia poate acţiona în condiţii optime, dacă ne referim la cuvântul „operaţional”, adică să-şi desfăşoare activitatea faptică potrivit reglementării vizând activitatea ei şi, într-adevăr, independenţă operaţională înseamnă că în efectuarea unei activităţi, inspectorul poate efectua optim conţinutul acelei activităţi.

Nu poate fi independentă Inspecţia Judiciară dacă atributele ei sunt exercitate concurent de alte entităţi, situaţie în care rolul ei este doar de executant a măsurilor dispuse de acestea şi în niciun caz nu poate fi declarată independentă  dacă nu are în mod exclusiv atributul urmăririi disciplinare fără a fi interferat prin exercitarea aceloraşi atribuţii de către celelalte entităţi.

Concluzii:

Inspecţia Judiciară trebuie consolidată ca o structură independentă şi autonomă în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu păstrarea actualei formule de organizare şi funcţionare, care include comisiile de disciplină şi procedura de urmărire disciplinară care asigură în condiţii de independenţă şi imparţialitate urmărirea disciplinară a magistraţilor, singura completare a procedurilor trebuind a fi realizată în partea privitoare la conferirea dreptului de recurs al comisiilor de disciplină împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară şi de a reglementa independenţa Inspecţiei Judiciare în mod efectiv şi real.

Modificarea Legii nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor şi procurorilor

„Art. 62 alin. 1 Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri:

a) când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau rechizitoriu;

b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător;

c) când a fost sancţionat disciplinar, în condiţiile art. 100 litera d).”

Observaţii:

Nu se justifică lărgirea cazurilor de suspendare; dacă pentru cele două cazuri deja reglementate există justificări corecte, obiective şi care se regăsesc şi în alte legislaţii europene în ce priveşte sancţionarea disciplinară cu suspendarea din funcţie pentru o anumită perioadă, în cazul introdus prin lit. c, aceasta nu poate fi acceptată din mai multe motive:

Dacă în cele două cazuri de suspendare reglementate deja sunt cauze determinate care conduc la această natură – cercetare penală, respectiv nevoia unei perioade pentru îngrijirea sănătăţii, astfel încât eventuala afecţiune psihică să nu aibă repercusiuni asupra actului de justiţie – în situaţia sancţionării prin suspendare se încalcă un drept constituţional, ca fiecărui cetăţean să i se asigure un trai decent. Or, lăsând judecătorul/procurorul fără o sursă de subzistenţă, înseamnă că i se impune o dublă sancţiune, respectiv atingerea demnităţii lui ca om şi, profesional, ceea ce nicio legislaţie europeană sau normă juridică internaţională nu admite.

Pe de altă parte, ne mai fiindu-i aplicabile incompatibilităţile prevăzute la art. 5 şi 8, judecătorul/procurorul este obligat să se dezică de propriul statut şi să îşi asigure existenţa prin activităţi care, fiind în exerciţiul funcţiunii, îi erau interzise.

Nici miniştrii şi nici parlamentarii nu sunt supuşi unei astfel de sancţiuni disciplinare, deşi membrii fiecărei puteri trebuie să se bucure de un tratament egal, puterile din care fac parte fiind egale.

„Art. 99. Constituie abateri disciplinare:

c) atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili sau reprezentanţii altor instituţii;”

Observaţii:

1. Prima modificare constă în înlocuirea cuvântului „nedemn” cu „ireverenţios”

Dacă termenul de “nedemn” în accepţiunea legii prezente viza profesia, demnitatea acesteia, pe care magistratul ar fi încălcat-o prin atitudini nedemne în timpul exercitării profesiei, termenul de “ireverenţios” semnifică o încălcare a politeţii, atitudine care nu aduce prin ea însăşi atingere demnităţii profesiei, consecinţa fiind aceea că orice atitudine apreciată ca fiind nepoliticoasă ar putea să atragă răspunderea disciplinară, element care, ăn substanţă, vizează conduita deontologică a judecătorului, şi prin urmare, este exclus a fi sancţionat disciplinar ca abatere.

Textul trebuie modificat, iar conduita nedemnă a judecătorului trebuie corelată cu aptitudinea acesteia de a afecta prestigiul justiţiei.

2. A fost completat ca subiect pasiv al abaterii „celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili sau reprezentanţii altor instituţii”

„j) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;”

Observaţii:

Completare a textului în vigoare prevăzut la lit. d cu sintagma „precum şi a altor informaţii de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii”.

Nu este precizată natura informaţiei de care judecătorul a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, putându-se presupune că orice informaţie, de orice natură ar putea atrage răspunderea disciplinară

În realitate, informaţia trebuie să aibă natura confidenţialităţii sau a secretului de serviciu sau de stat. A proceda altfel ar însemna că magistratul este expus sancţiunii disciplinare pentru nerespectarea secretului oricărei informaţii care nu are legătură cu confidenţialitatea.

„r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii;

s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat;”

Observaţii:

Atât nemotivarea hotărârii judecătoreşti, cât şi terminologia folosită în redactarea ei sunt supuse controlului judiciar în căile de atac, constituind motive de recurs prevăzute expres de lege (art. 304 pct. 7 C.proc.civ. şi art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.), fiind exclus astfel controlul paralel administrativ a cărui exercitare ar putea conduce implicit la controlul soluţiei pronunţate de judecător, fiind în consecinţă inadmisibil.

Aceste elemente constituie şi obiect de analiză a procedurii de evaluare statuată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676 din 4 octombrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, iar nerespectarea lor conduce la stabilirea unui calificativ depreciat pentru judecători, cu consecinţe importante în cariera profesională a magistratului.

ş) ‚nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii;”

Observaţii:

Aplicarea legii este limitată prin conţinutul acestei abateri doar la deciziile Curţii Constituţionale şi la cele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii.

În realitate, conţinutul abaterilor obligă judecătorul să încalce atât art. 20 din Constituţie, cât şi art. 148 din Constituţie, ceea ce înseamnă că în mod deliberat se doreşte ca, respectând deciziile enunţate, judecătorul român să încalce atât dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (art. 20 alin. 2 din Constituţie), cât şi cele privitoare la dreptul comunitar (art. 148 din Constituţie).

Tot astfel, conţinutul abaterii exclude de la aplicare atât Constituţia, cât şi tratatele internaţionale la care România este parte, acestea din urmă având valoare supralegislativă şi fiind obligatorii dincolo şi peste conţinutul acestei abateri.

Pentru ca textul să rămână în vigoare aşa cum a fost elaborat ar trebui adăugată sintagma „în a căror aplicare judecătorul este dispensat de obligaţia de a aplica Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pactele şi tratatele internaţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor mai favorabile, precum şi toate regulile care compun dreptul comunitar”.

Cu privire la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, a se vedea Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Dumitru Popescu contra României din 7 decembrie 2007, Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Korbely contra Ungariei din 19 septembrie 2008.

S-ar putea concepe raţional menţinerea tezei a II-a din abatere referitoare la nerespectarea deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, date fiind dispoziţiile art. 126 din Constituţie, care ar rămâne fără aplicaţie dacă instanţele nu ar respecta interpretarea şi aplicarea unitară a legii dată de instanţa supremă.

t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

Observaţii:

S-au eliminat sintagmele „inclusiv nerespectarea normelor de procedură” şi „dacă fapta nu constituie infracţiune”.

„Art. 991(1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material sau procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material sau procesual.”

Observaţii:

În raport cu sediul materiei în care a fost inserat, respectiv abaterea disciplinară, reaua credinţă şi grava neglijenţă ar fi trebuit a fi definite prin raportare exclusivă la faptele incriminate ca abateri disciplinare, constând în nerespectarea comandamentelor administrative şi a atitudinilor extrinseci actului de jurisdicţie, aşa cum au fost ele incriminate la lit. b, c, d, e, f, g, h, j, k, l, m, n, o, p, r, s, ş, t, ţ.

În realitate, însă, conduitele subiective intitulate rea credinţă şi gravă neglijenţă se raportează nepermis la aplicarea normelor de drept material sau procesual, aplicare care excede conţinutului abaterilor disciplinare. Reaua credinţă şi grava neglijenţă sunt raportate strict la aplicarea legii şi, prin urmare, este abandonată conduita subiectivă a magistratului în raport cu celelalte abateri, prin Proiect urmărindu-se de fapt nu incriminarea conduitelor exterioare actului de jurisdicţie.

Aplicarea greşită a legii materiale sau procedurale constituie în mod absolut doar obiect de control judiciar şi niciodată nu poate să constituie obiect de analiză administrativă din partea Inspecţiei Judiciare, fără ca prin aceasta să se interfereze grav cu independenţa puterii judecătoreşti în aplicarea legii.

În concluzie: Proiectul pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor nu respectă coordonatele Mecanismului de Cooperare şi Verificare care viza realizarea unui catalog detaliat şi specific de abateri disciplinare, şi nu supunerea activităţii judiciare controlului administrativ, abateri ca cele inserate în proiect vizând nerespectarea dispoziţiilor de drept material şi procesual, motivarea hotărârilor judecătoreşti, abţinerea etc. sunt componente ce fac parte intrinsec din activitatea judecătorească şi, în consecinţă, nu sunt susceptibile de a constitui obiect de urmărire disciplinară.”

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti