Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
CEDO Drept penal RNSJ

CEDO despre utilizarea in procesul penal a depozitiilor unor martori care nu pot fi contrainterogati

19 decembrie 2011 | JURIDICE.ro, Lucian CRISTE

Prin hotărârea Al-Khawaja şi Tahery c. Regatul Unit (plângerile nr. 26766/05 şi 22228/06), din data de 15 decembrie 2011, Marea Cameră a abordat problema administrării ca probe în procesul penal a unor mărturii a căror fiabilitate nu poate fi verificată ulterior, în faţa unei instanţe de judecată, de către apărare.

În fapt,

Al-Khawaja

Reclamantul, Al-Khawaja, expert în medicină educativă, a fost acuzat că şi-a agresat sexual două paciente după ce le-a indus starea de hipnoză. Una dintre cele două paciente, S.T., s-a sinucis înainte de deschiderea procesului (pe motive care în aparenţă erau străine agresiunii suferite) dar după ce poliţia a obţinut o depoziţie din partea ei.

Evenimente juridice

Interviuri JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

În cadrul procesului s-a dat citire mărturiei. Judecătorul a arătat că această declaraţie are o importanţă fundamentală în economia actelor de urmărire efectuate cu privire la primul capăt de acuzare, dat fiind că nu există nicio altă probă directă din care să reiasă ceea ce s-a întâmplat. Apărarea a susţinut că din moment ce s-a dat lectură depoziţiei în cadrul procesului, ea ar trebui să aibă posibilitatea să o conteste interogând alţi martori.

Juriul a ascultat atât lectura mărturiei date de S.T., cât şi depoziţiile mai multor martori. Printre cei care au depus mărturie s-a numărat şi cealaltă persoană care s-a plâns că a fost agresată precum şi două prietene de-ale lui S.T., cărora, aceasta din urmă, li s-ar fi confesat imediat după incident. Apărarea a avut posibilitatea de a contrainteroga toate persoanele care au depus mărturie. Prin intervenţia pe care a avut-o în faţa juraţilor, judecătorul a amintit că S.T. nu a depus mărturie în faţa lor si nu a putut să fie contrainterogată cu privire la depoziţia făcută, iar reclamantul neagă acuzaţiile ce i se aduc.

Juraţii au decis, cu unanimitate de voturi, că d-nul Al-Khawaja este vinovat de agresiune sexuală în cazul celor două capete de acuzare îndreptate împotriva lui. Reclamantului i s-au aplicat două pedepse de 15, respectiv 12 luni de închisoare, pentru fiecare acuzaţie.

El a contestat condamnarea, fără succes. Curtea de apel a estimat că avertismentul pe care judecătorul l-a adresat juraţiilor a fost suficient pentru garantarea drepturilor procesuale şi a concluzionat că în cazul d-nului Al-Khawaja nu există o violare a dreptului la un proces echitabil consacrat în art. 6 din Convenita Europeana a Drepturilor Omului. Deopotrivă, toate recursurile introduse ulterior de reclamant au fost respinse.

Tahery

Ali Tahery este resortisant iranian, născut în 1975 la Teheran şi care locuieşte în Londra. La 19 mai 2004, în cursul unei bătăi între bande, un alt iranian, S., a primit 3 lovituri de cuţit în spate. Acuzat că ar fi autorul acestor lovituri, d-nul Tahery a declarat la poliţie că, de fapt, autorii sunt doi bărbaţi de culoare neagră. El a fost învinuit de vătămare corporală şi de tentativă de imixtiune în buna desfăşurare a actului de justiţie, date fiind declaraţiile date în faţa poliţiştilor.

Din niciuna din declaraţiile date de martorii oculari, imediat după incident, nu a reieşit că d-nul Tahery l-a înjunghiat pe S.  Totuşi, două zile mai târziu, unul dintre martori, T., a declarat poliţiştilor că l-a văzut în momentul în care a aplicat loviturile de cuţit.

În aprilie 2005, d-nul Tahery a fost judecat de către Crown Court din Blackfriars. Pe parcursul procesului, procurorul a cerut autorizarea citirii declaraţiei martorului T. în faţa juriului, susţinând că acestuia îi este frică să se prezinte personal. După ce a luat act de poziţia lui T. şi după ce a ascultat declaraţia unui agent de poliţie responsabil cu ancheta, judecătorul a decis că temerile invocate de T. sunt justificate, chiar dacă d-nul Tahery nu este prezent în sală. Totodată, a considerat că luarea unor măsuri speciale, ca cea de a fi audiat printr-un sistem audio-video, nu ar fi de natură să înlăture teama manifestată de T. În consecinţă, judecătorul a autorizat cu titlu de probă mărturia scrisă dată de martor. În intervenţia pe care a avut-o în faţa juraţilor, judecătorul le-a atras atenţia asupra depoziţiei lui T., în condiţiile în care acesta nu a putut fi supus interogatoriului.

La 29 aprile 2005, juriul a decis, cu majoritate de voturi, că petentul este vinovat, dat fiind că tăieturile şi rănile provocate au condus la vătămarea corporală gravă a lui S.

Ulterior, reclamantul a fost condamant la 10 ani şi 3 luni de închisoare.

D-nul Tahery a formulat recurs în faţa Curţii de Apel, arătând că nu a beneficiat de un proces echitabil în condiţiile în care nu a avut posibilitatea de a contrainteroga martorul. Curtea de apel a recunoscut că, dacă depoziţia lui T. nu ar fi fost administrată în dezbateri, ipoteza unei condamnări ar fi fost puţin probabilă iar, mai degrabă, s-ar fi impus achitarea. Cu toate acestea, instanţa de apel a arătat că posibilitatea oferită apărării de a interoga ceilalţi martori care au participat la evenimente, precum şi declaraţiile date de petent, sunt suficiente pentru a se constata că procesul a fost unul echitabil. În plus, s-a precizat că judecătorul a dat instrucţiuni explicite juriului cu privire la maniera în care trebuie să ţină cont în darea verdictului de depoziţia contestată. Reclamantului i s-a refuzat posibilitatea de a contesta condamnarea printr-o altă cale de atac.

În drept,

Invocând art. 6 § 1 şi 3, lit. d) din Convenţie, reclamanţii au arătat că depoziţiile martorilor care nu au putut fi ulterior contrainterogaţi de apărare, au contat într-o manieră determinantă în pronunţarea hotărârii de condamnare, motiv pentru care nu au beneficiat de un proces echitabil.

Curtea a precizat mai întâi că, atunci când analizează o posibilă încălcare a art. 6 din Convenţie, are în vedere procesul penal în ansamblul său. Dreptul de a interoga martorii, enunţat în art. 6 § 3 d), are la bază principiul potrivit căruia, înainte ca un acuzat să fie declarat vinovat, toate mijloacele de probă trebuie să fie administrate înaintea acestuia în şedinţă publică, cu respectarea garanţiei contradictorialităţii. Din acest principiu de desprind două exigenţe: în primul rând, absenţa unui martor trebuie să fie justificată de un motiv serios; în al doilea rând, atunci când o condamnare se bazează numai, sau într-o măsură determinată, pe depoziţia unui martor care nu este prezent în sala de judecată, într-o astfel de situaţie dreptul la apărare poate să fie restrâns de o manieră incompatibilă cu garanţiile consacrate prin art. 6 din Convenţie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua garanţie, Curtea a considerat, în asentiment cu jurisdicţiile britanice, că aceasta nu trebuie să fie aplicată de o manieră rigidă, ori prin ignorarea totală a caracteristicilor fiecărui sistem de drept în parte. Instanţa europeană a mai precizat că nu trebuie ca această regulă să devină un instrument rigid şi inflexibil, deoarece o astfel de abordare nu are nimic de-a face cu modalitate în care examinează în mod tradiţional problema echităţii globale a procedurilor, atunci când pune în balanţă interesele concurente ale apărării, ale victimei, ale martorilor şi interesul public de a asigura buna administrare a actului de justiţie.

Atunci când o condamnare se bazează în mod exclusiv sau într-o măsură determinantă pe depoziţiile unor martori absenţi, trebuie ca impedimentul astfel creat apărării să fie contrabalansat prin alte garanţii procesuale solide. Prin urmare, o condamnare care se fundamentează pe o probă prin ouï-dire unică sau determinată, nu atrage în mod automat o violare a prevederilor art. 6.

În fiecare dintre cazurile prezentate în starea de fapt, Curtea a analizat, pe rând: necesitatea admiterii unor depoziţii făcute de martori absenţi, dacă mărturiile respective au condus la condamnare într-o manieră unică sau determinată şi, mai apoi, a apreciat dacă admiterea unor astfel de probe a fost contrabalansată prin alte garanţii procesuale solide şi suficiente pentru a asigura echitabilitatea procesului.

Al-Khawaja

În primul caz, Curtea a arătat că este de necontestat faptul că decesul lui S.T. a făcut necesară admiterea mărturiei scrise date de aceasta. În plus, judecătorul care a declarat admisibilă această probă, i-a subliniat importanţa. Prin urmare declaraţia dată de S.T. a fost determinantă în luarea deciziei finale. Totuşi, această depoziţie nu a fost singura probă administrată, ci a fost coroborată cu alte mijloace de probă. În situaţia în care este vorba despre un abuz de natură sexuală săvârşit de un medic asupra pacientei sale pe perioada în care se găsea singur împreună cu aceasta, Curtea a arătat că nu vede alte probe mai convingătoare ce ar fi putut fi administrate, dat fiind că toţi ceilalţi martori s-au prezentat în faţa instanţei, iar fiabilitatea declaraţiilor acestora a putut fi verificată prin întrebările adresate de apărare.

În plus, juriul a fost avertizat de către judecător cu privire la imposibilitatea de a se proceda la un interogatoriu şi i s-a precizat că, în circumstanţele date, trebuie să acorde mai puţină atenţie acestui mijloc de probă.

În fine, Instanţa europeană  a decis cu majoritate de voturi (15 contra 2) că, în ciuda dificultăţilor cauzate apărării prin administrarea mărturiei lui S.T., în speţă există alte elemente care compensează de o manieră suficientă acest neajuns, motiv pentru care nu există o încălcare a prevederilor art. 6 § 1 şi 3, lit. d) din Convenţie.

Tahery

În acest caz, în ciuda faptului că la locul evenimentelor au fost prezenţi mai mulţi martori, doar T. a susţinut că a văzut scena aşa cum a fost reţinută de acuzare. Astfel, din datele speţei reiese că această depoziţie a fost utilizată, dacă nu ca probă unică, măcar ca probă determinantă împotriva d-nului Tahery. Fără această mărturie, o eventuală condamnare ar fi fost puţin  probabilă.

Nici faptul că reclamantul nu a putut contesta depoziţia şi nici instrucţiunile date de judecător, prin intervenţia sa finală, nu au compensat de o manieră satisfăcătoare obstacolele de care s-a lovit apărarea pe parcursul procesului. Chiar dacă intervenţia finală a judecătorului a fost una clară şi energică, ea nu poate compensa suficient impedimentele procesuale cauzate prin autorizarea, de către acelaşi judecător, a administrării probei contestate.

Date fiind aceste aprecieri, Curtea a conchis, cu unanimitate de voturi, că dificultăţile de care s-a lovit apărarea prin admiterea probei prin ouï-dire nu au fost contrabalansate în mod satisfăcător, motiv pentru care există o încălcare a prevederilor art. 6 § 1 şi 3, lit. d) din Convenţie.

Lucian CRISTE

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale