ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

CCR ignora Constitutia si deciziile ICCJ de unificare a jurisprudentei?

29.12.2011 | Florin-Iulian HRIB
Abonare newsletter
Florin Iulian Hrib

Florin Iulian Hrib

Fiindca exista in prezent o dezbatere intensa privind raspunderea disciplinara a magistratilor care ignora deciziile de indrumare ale ICCJ si deciziile CCR, m-am gindit sa-mi exprim si eu umila mea opinie in legatura cu acest subiect, mai ales ca ambii mei parinti au fost afectati direct si personal de niste decizii ale CCR si ICCJ.

Astfel, prima problema care imi sare in ochi si pe care nimeni nu a tratat-o in detaliu este: cine raspunde pentru deciziile CCR si ICCJ emise cu incalcarea Constitutiei si a tratatelor internationale ratificate de Romania?! [1] In finalul unui articol recent publicat pe www.juridice.ro, d-l Radu Chirita propunea ca judecatorii ICCJ sa fie ei insisi sanctionati de CSM atunci cind solutioneaza anapoda un recurs in interesul legii. Intr-un comentariu la acelasi articol, subsemnatul propunea ca si membrii CCR sa raspunda in acelasi mod pentru deciziile strimbe date in solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate (pentru detalii, vezi link AICI).

A doua problema evidenta si extrem de serioasa este: cine raspunde atunci cind deciziile CCR se contrazic flagrant cu deciziile de indrumare ale ICCJ?! [2]

A treia problema grava este: cine raspunde atunci cind dispozitivul unor decizii ale CCR sau ICCJ se contrazice cu considerentele din aceleasi decizii?! [3]

A patra si ultima problema pe care o invederez este: cine raspunde atunci cind unele decizii ale CCR sau ICCJ se contrazic cu decizii anterioare emise de aceleasi institutii?! [4]

Ma voi limita in cele ce urmeaza sa punctez doar tangential cele patru probleme, prin prisma experientei proprii, si apoi voi propune o unica solutie.

Astfel, consider ca prin Decizia nr. 1238 din 22 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 811 din 16.11.2011, membrii CCR au reusit „performanta” de a incalca flagrant atit Constitutia Romaniei, cit si Conventia europeana, Protocolul nr. 12 la Conventia europeana, jurisprudenta obligatorie a ICCJ si chiar jurisprudenta proprie CCR!

In speta este vorba despre solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate pe care subsemnatul, in calitate de mandatar al mamei mele, titulara de pensie anticipata partiala, am ridicat-o impotriva dispozitiilor art. 41 alin. (5), art. 92 alin. (1) lit. b), art. 94 alin. (1) si art. 167 alin. (2) din Legea 19/2000.

Textele de lege criticate au urmatoarea redactare:

1. Art. 41 alin. (5) din Legea 19/2000:
Art. 41. – (5) Asiguratii care indeplinesc conditiile prevazute de prezenta lege pentru obtinerea unei pensii pentru limita de varsta, cu exceptia pensiei anticipate si a pensiei anticipate partiale, isi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului, in conditiile legii.

2. Art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea 19/2000:
Art. 92. – (1) Plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care:
b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate partiale se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. I si II, cu exceptia persoanelor care exercita functia de consilier local sau consilier judetean;

3. Art. 94 alin. (1) din Legea 19/2000:
Art. 94. – (1) Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective:
a) copiii urmasi orfani de ambii parinti, pe perioada scolarizarii, pana la varstele prevazute la art. 66 lit. a) si b);
b) nevazatorii;
c) pensionarii pentru limita de varsta;
d) pensionarii de invaliditate de gradul III.
e) beneficiarii unei pensii anticipate sau ai unei pensii anticipate partiale care exercita functia de consilier local sau consilier judetean;
f) pensionarii de invaliditate care exercita functia de consilier local sau consilier judetean.

4. Art. 167 alin. (2) din Legea 19/2000:
Art. 167. – (2) Pentru perioada aprilie 2001-noiembrie 2014 varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare, in intelesul art. 49 si 50, sunt cele prevazute in anexa nr. 3, la care asiguratul ar avea dreptul la pensie pentru limita de varsta in raport cu data nasterii.

Concret, am reclamat la CCR ca textele de lege criticate sint contrare Constitutiei, deoarece:

1. interzicerea cumularii pensiei anticipate (simpla sau partiala) cu salariul incalca art. 1 alin. (3), art. 4, art. 16, art. 41 alin. (1), art. 44, art. 47 alin. (2) si art 136 alin. (5) din Constitutie si
2. calcularea pensiei anticipate in functie de data nasterii incalca art. 4, art. 11, art. 16 alin. (1) si art. 20 din Constitutie

Curios este ca membrii CCR nu s-au prevalat de abrogarea Legii 19/2000, astfel incit sa respinga exceptia de neconstitutionalitate sub pretextul inadmisibilitatii acesteia din cauza ca dispozitiile criticate nu mai erau in vigoare, asa cum au facut-o de atitea ori in trecut (desi Avocatul Poporului a cerut expres acest lucru!)… Abia in 2011, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, CCR si-a revizuit pozitia constanta de respingere ca inadmisibile a exceptiilor de neconstitutionalitate ce vizau dispozitii legale abrogate si a constatat ca prevederile proprie-i legi de organizare si functionare, mai exact art. 29 alin. (1) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sint neconstitutionale!

Si mai interesant e ca, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, CCR decretase deja ca ar fi unica autoritate indreptatita sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate, inclusiv cele privind dispozitii legale ce nu mai erau in vigoare, contrazicind astfel categoric celebra Decizie de indrumare a ICCJ nr. 21 din 10 martie 2008, prin care judecatorii supremi hotarisera ca: „verificarea constitutionalitatii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect norme abrogate in prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art.147 alin.(1), cu referire la art.126 alin.(1) din Constitutie, instantelor judecatoresti”. Iata, deci, un prim conflict de opinii intre ICCJ si CCR, pentru care nu a fost sanctionat nimeni pina acum. Si cu toate acestea, abia 2 ani mai tirziu CCR si-a reconsiderat jurisprudenta si a recunoscut ca a gresit. Iarasi, fara a fi sanctionat cineva…

Revenind la speta mea personala, trebuie sa precizez ca membrii CCR nici macar nu s-au obosit sa pretinda ca dispozitiile art. 41 alin. (5) si art. 167 alin. (2) din Legea 19/2000 nu au mai fost preluate de Legea 263/2010, pe cind celelalte articole criticate ale Legii 19/2000 au fost preluate partial de noua lege a pensiilor publice [de pilda, art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea 263/2010 este similar cu art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea 19/2000, iar art. 118 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este similar cu art. 94 alin. (1) din Legea 19/2000].

Dimpotriva, membrii CCR au simtit nevoia sa se pronunte pe fondul problemei ridicate de alineatul (2) al art. 167 din Legea 19/2000, si nu oricum, ci validind in unanimitate discriminarea evidenta pe criterii de nastere instituita de acest alineat, citez: „criteriul pentru calculul pensiei anticipate sau anticipate partiale este unul corect si nu este de natura a cauza discriminari in cadrul pensionarilor beneficiari ai pensiilor anticipate si anticipate partiale”… Oare de ce?! Sa nu fi stiut CCR ca, procedind in acest mod, interfereaza cu atributul exclusiv si suveran al instantei de judecata de a analiza fondul problemei deduse judecatii?! De altfel, chiar prin susmentionata Decizie nr. 766/2011, CCR a reprodus argumentele CEDO din Hotararea acesteia pronuntata in Cauza Ruiz-Mateos impotriva Spaniei, recte: „Curtii Constitutionale nu ii revine sarcina de a statua cu privire la fondul unei cauze”.

Idem, sa nu fi stiut CCR ca prin considerentele Deciziei sale nr. 1238/22.09.2011 contrazice flagrant considerentele Deciziei de indrumare a ICCJ nr. 4/04.04.2011, care fusese deja publicata in Monitorul Oficial nr. 349 din 19.05.2011?!

Reamintesc cititorilor ca ICCJ a statuat extrem de limpede in Decizia de indrumare nr. 4/04.04.2011 ca: „Prin stabilirea unor varste standard diferite si a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane nascute la date diferite, dar care solicita inscrierea la pensie in acelasi interval, se ajunge la crearea unei discriminari nejustificate pe criteriu de varsta.

 

Varsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective, care se aplica in mod egal tuturor persoanelor care solicita inscrierea la pensie la un moment dat (in acelasi interval) indiferent de varsta lor biologica.”.

Solutia CCR adoptata in Decizia nr. 1238/22.09.2011 este cu atit mai bizara cu cit eu am reprodus in exceptia de neconstitutionalitate si prevederile art. 13 lit. c) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, in care se precizeaza intr-o maniera exemplara si fara echivoc ca: „Actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei, scop in care: […] proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu reglementarile comunitare si cu tratatele internationale la care Romania este parte.”…

Or, atit art. 14 din Conventia europeana, cit si art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia europeana interzic expres si in mod special discriminarea pe criterii de virsta, citez:

Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie” (art. 14 din Conventia europeana),

respectiv:

1. Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nici o discriminare bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

 

2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate la paragraful 1.” (art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia europeana).

Precizez ca problema ridicata de mine pe legea veche este inca actuala, deoarece noua lege a pensiilor publice a preluat in anexele 5 si 6 aceeasi reglementare deficitara intilnita in anexa nr. 9 la normele de aplicare a Legii 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001. Mai precis, in frontispiciul anexelor 5 si 6 din Legea 263/2010 se vorbeste despre virsta standard de pensionare (fiind vorba, deci, despre un etalon aplicabil tuturor asiguratilor), iar mai jos in tabele se vorbeste despre virsta efectiva a femeilor si barbatilor la data pensionarii, adica de o notiune complet distincta, aplicabila doar individualizat si diferentiat, ceea ce contravine atit literei si spiritului legii, cit si principiului nediscriminarii. Cu alte cuvinte, un standard prevazut de legiuitor ca etalon generalizat a fost transformat, printr-un simplu artificiu, intr-o variabila individualizata in functie de data nasterii fiecarui cetatean roman!?!

Asadar, virstele standard de pensionare si stagiile complete de cotizare prevazute in Anexa nr. 3 la Legea 19/2000 (ca si cele prevazute in anexele 5 si 6 la Legea 263/2010) trebuie aplicate in mod unitar tuturor categoriilor de pensionari, in functie de data depunerii cererii de pensionare, nicidecum in functie de data nasterii, deoarece e limpede ca, prin raportarea unui standard la data nasterii asiguratilor, acel asa-zis standard ar deveni un nonsens si s-ar institui o discriminare fatisa pe criterii de virsta intre cetateni aflati in aceeasi situatie – lucru absolut interzis de art. 14 din Conventia Europeana, de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia europeana, de art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, de art. 247 Cod Penal, de art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si de art. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

In schimb, pentru toate celelalte 3 articole din Legea 19/2000, contestate de reclamanta, CCR s-a eschivat pur si simplu de la solutionarea exceptiei, sub pretextul ca aceste articole nu vizeaza situatia concreta a reclamantei, ci doar o situatie abstracta, citez: „raportat la natura controlului de constitutionalitate realizat pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv un control concret, se constata ca dispozitiile legale criticate nu vizeaza pretentiile deduse judecatii instantei a quo, ci o situatie abstracta in care, eventual, s-ar afla, la un moment dat, autorul exceptiei”.

Situatie abstracta?! Pai, oameni buni, orice lege adoptata, dar contestata la CCR inainte de promulgare, vizeaza tot o situatie abstracta, virtuala, in care se regasesc toti destinatarii legii respective! De ce in asemenea situatii abstracte CCR analizeaza detaliat exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de parlamentari? De altfel, orice analiza a exceptiilor de neconstitutionalitate vizeaza conformitatea cu Constitutia a legilor sau ordonantelor criticate, deci CCR se pronunta intotdeauna in abstract, nicidecum pe fondul litigiului concret dedus judecatii.

Culmea este, totusi, ca toate cele 3 articole criticate din Legea 19/2000 se refera la pensia anticipata partiala, adica exact pensia de care beneficia reclamanta la momentul sesizarii CCR! Prin urmare, toate articolele criticate vizau situatia concreta a reclamantei, care nu se putea angaja dupa pensionare astfel incit sa cumuleze pensia anticipata partiala (in cuantum de 751 de lei) cu salariul (care, va vine sa credeti sau nu, era de 650 de lei, adica mai mic decit pensia, acesta fiind si motivul pentru care mama mea a preferat sa iasa la pensie dupa mai bine de 34 de ani de slugarit pentru statul asta care-si bate joc de cetatenii sai!).

Ce ar fi vrut CCR, ca mama mea sa incalce legea si sa astepte ca autoritatile statului sa o sanctioneze, si abia apoi sa reclame neconstitutionalitatea acelor articole din Legea 19/2000 care o impiedicau sa-si exercite concomitent atit dreptul la pensie, cit si dreptul la munca?!

Parerea mea este ca membrii CCR au procedat asa pentru a evita anularea dispozitiilor art. 114 alin. (1) lit. b) si art. 118 alin. (1) din Legea 263/2010, care interzic in continuare cumulul pensiei anticipate (totala sau partiala) cu salariul. Or, asemenea interdictie contravine Deciziei CCR nr. 82/2009, ce a statuat ca este neconstitutionala interzicerea arbitrara a cumulului pensiei cu salariul, deoarece, citez: „afecteaza prin limitare atat dreptul la pensie prevazut de art.47 alin.(2) din Constitutie, cat si dreptul la munca consacrat prin art.41 din Legea fundamentala.”.

Ulterior, prin Decizia nr. 1414/2009, membrii CCR au precizat ca regula o reprezinta tocmai posibilitatea cumularii pensiei cu alte venituri din munca, iar restringerea exercitarii dreptului la pensie sau a dreptului la munca intervine doar cind pensia neta depaseste salariul mediu brut pe economie – deci restringerea poate opera numai in functie de criterii obiective si rezonabile, nu pe criterii arbitrare si discriminatorii asa cum sint cele stipulate in Legea 19/2000 (preluate identic in Legea 263/2010). Si, desigur, interdictia totala ab initio a cumulului oricarei pensii anticipate cu salariul este nu numai neconstitutionala, ci si foarte paguboasa si ineficienta, fiindca incurajeaza munca la negru si vaduveste bugetul de anumite venituri importante, care ar putea fi colectate daca aceste activitati „ilicite” ar fi legalizate. In consecinta, interdictia respectiva genereaza si o disproportie vadita intre scopul urmarit prin tratamentul inegal al pensionarilor si mijloacele folosite de legiuitor. Pensia constituie un drept social fundamental si, totodata, reprezinta o valoare suprema in stat, fiind garantata in integralitate de catre art. 1 alin. (3), art. 44, art. 47 alin. (2) si art 136 alin. (5) din Constitutie. Cu alte cuvinte, toti pensionarii ar trebui sa se bucure in mod egal si complet de aceleasi drepturi, indiferent ca este vorba doar despre dreptul la pensie luat singular ori cumulat cu dreptul la salariu.

***

CONCLUZII

In privinta rezolvarii conflictului dintre deciziile CCR si deciziile de indrumare ale ICCJ, au existat voci care sustin ca prioritare ar fi deciziile CCR. Eu am serioase rezerve fata de aceasta parere, din cel putin 3 motive: 1) in primul rind, justitia se infaptuieste de ICCJ si de celelalte instante de judecata (iar CCR nu este instanta de judecata, ci un organism alcatuit eminamente pe criterii politice); 2) in al doilea rind, interpretarea si aplicarea legilor este atributul exclusiv al instantei de judecata, care se pronunta in concret asupra spetei deduse judecatii, pe cind CCR se pronunta numai in abstract si numai prin raportare la o singura lege – Constitutia; 3) in al treilea rind, deciziile CCR incalca accesul liber la justitie tocmai prin imposibilitatea atacarii lor la un tribunal independent si impartial, asa cum este acesta definit in art. 6 din Conventia europeana, ori macar la un grad de jurisdictie superioara. Sa fim seriosi, pina si o lege votata in unanimitate de parlament poate fi atacata in justitie, de ce ar fi mai breze deciziile CCR?!

De altfel, instantele judecatoresti sint competente sa analizeze orice fel de cerere, in temeiul art. 1 – art. 4 din Codul de procedura civila, art. 6 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutia Romaniei, art. 6 alin. (1) din Conventia europeana si art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. A se vedea in acest sens si Hotarirea CEDO in cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 830/05.12.2007), paragraful 104: ”statutul conferit Conventiei in dreptul intern permite instantelor nationale sa inlature – din oficiu sau la cererea partilor – prevederile dreptului intern pe care le considera incompatibile cu Conventia si protocoalele sale aditionale”; deoarece Conventia europeana face parte integranta din ordinea juridica interna a statului roman (v. art. 11 si art. 20 din Constitutie), potrivit par. 103 din aceeasi Hotarire CEDO: „Acest aspect implica obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurindu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor”.

Cu alte cuvinte, chiar si atunci cind Constitutia incalca drepturi fundamentale ale cetatenilor, instantele judecatoresti pot cenzura inclusiv actele emise de CCR. Pe linga violarea concreta, directa si particularizata a art. 14 din Conventia Europeana, decizia CCR nr. 1238 din 22 septembrie 2011 incalca si art. 13 din aceeasi Conventie, intrucit impiedica accesul liber la justitie prin lipsa unui recurs efectiv in fata instantelor judecatoresti – singurele instante nationale abilitate sa infaptuiasca justitia, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie. Or, in realitate, deciziile CCR nu se supun acestui control judecatoresc, devenind astfel supralegi ale unei supraputeri cocotate peste cele trei puteri statale consacrate – legislativa, executiva si judecatoreasca.

De fapt, nu numai jurisprudenta CEDO, ci si art. 20 din Constitutie ne spune ca instantele judecatoresti sint abilitate sa cenzureze legile interne (inclusiv Constitutia, care-i tot o lege!) daca aceste legi incalca tratatele internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau celelalte legi interne contin dispozitii mai favorabile pentru cetatenii romani.

Intre timp, de la 1 octombrie 2011 a intrat in vigoare si noul Cod civil, care subliniaza acelasi lucru in art. 4 si art. 5, citez:

Art. 4. – (1) In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Constitutia, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si prezentul cod, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.

 

Art. 5. – In materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor.”.

Spre deosebire de deciziile CCR (care pot fi cenzurate in anumite situatii de catre CEDO si instantele de judecata interne, asa cum aratam mai sus), membrii CCR nu se supun, din pacate, niciunui fel de control. Desi Constitutia ii numeste „judecatori” pe membrii CCR, se observa imediat ca acestia nu fac parte din puterea judecatoreasca. Asadar, CSM nu ii poate sanctiona in lipsa unei prevederi exprese in acest sens. In plus, legea fundamentala nu le impune nici macar o minima conditie de bun-simt, anume aceea de a fi profesat ca magistrat la instantele judecatoresti. De cele mai multe ori acesti membri CCR nu provin din rindul magistratilor, ci sint numiti de politicieni pe criterii absolut cazuale, ba chiar unii sint fosti activisti de partid, asupra carora va plana mereu o suspiciune de partinire in favoarea partidului care i-a propulsat in acea functie.

Si pentru a sublinia absurdul acestei struto-camile numita CCR si, mai ales, puterea discretionara ce i-a fost acordata inconstient si iresponsabil in 2003, la revizuirea Constitutiei, voi da un exemplu graitor: desi nicaieri nu exista vreo lege care sa reglementeze o atare posibilitate, membrii CCR au inventat functia de asimilat magistratului-asistent (!!?) pentru anumite persoane din aparatul propriu, in ciuda faptului ca aceasta posibilitate ar trebui sa fie prerogativa exclusiva a legiuitorului, nicidecum a CCR.

***

SOLUTIE

In opinia mea, cea mai simpla si eficienta solutie pentru rezolvarea tuturor problemelor descrise supra ar fi ca, la urmatoarea si inevitabila revizuire a Constitutiei, rolul si atributiile actualei CCR sa fie preluate de ICCJ, printr-o sectie de contencios constitutional, care sa judece in prima instanta (in complete de 3 judecatori) exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de justitiabili, iar in ultima instanta (in complet de 9 judecatori) sa judece atit recursurile justitiabililor nemultumiti de hotarirea data in prima instanta, cit si obiectiile de neconstitutionalitate ridicate de parlamentari inainte de promulgarea legilor, precum si alte chestiuni mai putin frecvente (ca, de pilda, validarea alegerilor prezidentiale sau parlamentare).

In felul acesta s-ar rezolva mai rapid exceptiile justitiabililor, s-ar asigura un acces efectiv la justitie, judecatorii constitutionali ar fi cu adevarat magistrati (recrutati ca atare prin admitere in magistratura), iar deciziile lor ar avea acelasi rol de „indrumare” obligatorie ca si deciziile de indrumare date de ICCJ pentru unificarea jurisprudentei instantelor judecatoresti. In plus, ar fi evitate situatiile acelea penibile in care deciziile ICCJ se contrazic cu deciziile CCR.


Abrevieri:
-CCR = Curtea Constitutionala a Romaniei
-ICCJ = Inalta Curte de Casatie si Justitie
-CEDO = Curtea Europeana a Drepturilor Omului
-Conventia europeana = Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
-Legea 19/2000 = Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
-Legea 263/2010 = Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

***

[1] – de pilda, Decizia de indrumare a ICCJ nr. 40/2008 si Deciziile CCR nr. 1126/2008, nr. 790/2009 si nr. 1238/2011 incalca atit art. 4, art. 11, art. 16 si art. 20 din Constitutie, cit si art. 14 din Conventia europeana si art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia europeana.

[2] – Decizia CCR nr. 838/2009 contrazice Decizia ICCJ nr. 21/2008 in privinta exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate impotriva actelor normative abrogate; Decizia de indrumare a ICCJ nr. 8/2010 contrazice Decizia CCR nr. 62/2007 in privinta raminerii in vigoare a infractiunilor de insulta si calomnie; Decizia CCR nr. 1238/22.09.2011 contrazice Decizia de indrumare a ICCJ nr. 4/04.04.2011 in privinta discriminarii pe criterii de virsta a pensionarilor.

[3] – vezi, spre exemplu, Decizia de indrumare a ICCJ nr. 40/2008, care a generat la rindul ei o jurisprudenta neunitara; Decizia de indrumare a ICCJ nr. 4/04.04.2011; Deciziile CCR nr. 872/2010 si nr. 874/2010 (in viziunea CCR e normal sa se taie salariile, dar e neconstitutional sa fie taiate pensiile, desi argumentele folosite in motivarea ultimei solutii pot fi folosite identic si pentru cealalta solutie, citez: „Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitatii, se constituie intr-un drept castigat, astfel incat diminuarea acesteia nu poate fi acceptata nici macar cu caracter temporar”, respectiv: „dificultatile bugetului asigurarilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie in sensul diminuarii, chiar si temporare, a cuantumului pensiei, dreptul constitutional la pensie neputand fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de catre stat”; ei bine, salariul nu numai ca este un drept cistigat, dar mai este si negociat; de altfel, atit salariul, cit si pensia sint garantate in mod egal de Constitutie, iar pensia deriva din salariu, nu invers).

[4] – Decizia CCR nr. 1238/2011 se contrazice cu Decizia CCR nr. 20/2000 in privinta modului de aplicare a virstelor standard de pensionare si a stagiilor complete de cotizare (astfel, in prima decizie, CCR pretinde ca e normal sa se aplice virste standard de pensionare si stagii complete de cotizare in functie de data nasterii asiguratilor cu pensii anticipate, insa in cealalta decizie, CCR afirma ca: „trecerea la aplicarea noilor conditii de varsta si de cotizare pentru pensionare se va face treptat, pentru toti asiguratii”); Decizia CCR nr. 790/2009 se contrazice cu Deciziile CCR nr. 404/2008, nr. 425/2008, nr. 426/2008 si nr. 492/2008 in privinta posibilitatii de invocare a exceptiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ (astfel, in prima decizie, CCR pretinde ca e constitutionala interzicerea contestarii pe cale de exceptie a nelegalitatii unui act administrativ cu caracter normativ, insa in celelalte 4 decizii sustine ca exceptia nelegalitatii actului administrativ poate fi invocata oricind in cadrul unui proces pendinte); Deciziile CCR nr. 1126/2008 si nr. 790/2009 se contrazic cu Decizia CCR nr. 264/2007 in privinta discriminarii pe baza stagiului de cotizare (astfel, in primele doua decizii, CCR pretinde ca nu e discriminatorie calcularea pensiilor celor cu conditii speciale de munca in functie de stagiul efectiv de cotizare, insa in cealalta decizie sustine ca: „Marimea stagiului suplimentar de cotizare nu este un criteriu obiectiv si nici rezonabil pentru a considera ca cetatenii se afla in situatii diferite, care ar justifica tratamentul juridic diferentiat.”); Decizia de indrumare a ICCJ nr. 19/2011 se contrazice cu Decizia de indrumare a ICCJ nr. 30/2009 in privinta includerii la calculul pensiei si a veniturilor obtinute in acord global (astfel, prima decizie a ICCJ a admis recursul in interesul legii, sustinind ca aceste venituri trebuie incluse in calculul pensiei, pe cind cealalta decizie a respins recursul in interesul legii, pretinzind in considerente ca textele de lege incidente in cauza sint „clare si lipsite de echivoc”, in sensul ca aceste forme de retribuire nu se iau in calcul la stabilirea pensiilor).

 

 

 


Florin-Iulian Hrib

©: HIF – Toate drepturile asupra acestui articol sînt rezervate autorului Florin-Iulian HRIB
Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week