Respectul vietii private si al demnitatii persoanei conform noului Cod civil. Aspecte generale
6 ianuarie 2012 | JURIDICE.ro, Adrian DOBRE
I. Cadrul legal
În cadrul Codului civil republicat (Legea nr. 287/2009), dispoziţiile referitoare la respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei sunt cuprinse în Titlul II intitulat Persoana fizică, Capitolul II – Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente, Secţiunea a 3-a – Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane, respectiv art. 70-77 inclusiv.
II. Dreptul la libera exprimare
În art. 70 din Codul civil se consacră regula conform căreia orice persoană are dreptul la liberă exprimare, exercitarea sa neputând fi restrânsă decât în anumite condiţii, expres prevăzute la art. 75.
Dreptul la liberă exprimare este un drept constituţional, instituit prin art. 30 din legea noastră fundamentală, conform căruia libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării. Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Dreptul la liberă exprimare este consacrat şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România. Conform art. 10 pct. 1 din CEDO, ,,orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”.
În Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene publicată în ,,Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” nr. C83/30.03.2010 se prevede la art. 11 că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice șifără a ține seama de frontiere. Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.
III. Dreptul la viaţă privată
În art. 71 din Codul civil se specifică faptul că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinta sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Potrivit art. 26 din Constituţia României, autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Conform art. 8 pct. 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
Art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene dispune că orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor.
IV. Dreptul la demnitate
Potrivit art. 72 din Codul civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.
Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
În Constituţia României, demnitatea este consacrată ca valoare prin art. 1 alin. 3 în care se specifică următoarele: România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Este vorba, aşadar, de o formulare mult mai extinsă şi de un context mai larg faţă de Codul civil.
Conform art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.
V. Dreptul la propria imagine
În art. 73 din Codul civil se prevede că orice persoană are dreptul la propria imagine.
În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a infaţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.
Conform art. 30 alin. 6 din Constituţia României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
VI. Atingeri aduse vieţii private
Conform art. 74 din Codul civil, sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
VII. Limitele drepturilor la libera exprimare, viaţă privată, demnitate şi propria imagine
Potrivit art. 75 din Codul civil, nu constituie o încălcare a drepturilor la libera exprimare, viaţă privată, demnitate şi propria imagine atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor la care am făcut referire mai sus.
Potrivit art. 53 din Constituţia României, Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Conform art. 8 pct. 2 din CEDO, nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea dreptului la respectarea vieţii private şi familiale decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Art. 10 pct. 2 din CEDO dispune că exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
VIII. Prezumţia de consimţământ
Art. 76 din Codul civil prevede că, atunci când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.
IX. Prelucrarea datelor personale
Potrivit art. 77 din Codul civil, orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială. Legea specială este Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
X. Concluzii
Dreptul la libera exprimare, dreptul la viaţa privată, dreptul la demnitate şi dreptul la propria imagine constituie drepturi personale nepatrimoniale. Ele sunt drepturi personale întrucât sunt inerente oricărei fiinţe umane şi nepatrimoniale deoarece nu au un conţinut bănesc intrinsec. Aceste drepturi personale nepatrimoniale au o deosebită importanţă în relaţiile interumane, trebuie respectate şi, tocmai de aceea, legiuitorul le-a pus în valoare prin cuprinderea lor în noul Cod civil.
Adrian DOBRE
avocat, Baroul Bucureşti
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
