« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Sa criticam Codul civil. Astazi despre mandatul fara reprezentare
16.01.2012 | JURIDICE.ro, Gheorghe PIPEREA

JURIDICE - In Law We Trust

1. Reprezentarea in contracte este reglementata de Noul Cod civil in materia regulilor generale ale actului juridic (art. 1295-1314 Cciv). Un act juridic se poate incheia faptic (direct, nemijlocit) de catre parti, dar si de catre reprezentantii lor. Efectele actului juridic incheiat nu direct (nemijlocit) intre parti ci, faptic, de reprezentanti acestora, se produc in patrimoniul partilor reprezentate.

Reprezentarea poate rezulta din mai multe tipuri de contracte, figuri juridice sau constructii legale, mandatul fiind doar unul dintre acestea. Reprezentarea este mecanismul juridic, tehnica juridica, iar diferitele contracte sau figuri juridice prin care reprezentarea se pune in practica sunt instrumentele acestui mecanism. In actualul Cod civil, reprezentarea beneficiaza de o reglementare generica si distincta, instrumentele acesteia fiind multiple : mandatul cu reprezentare, agentia, intermedierea simpla, exercitiul capacitatii juridice a persoanei juridice prin organele sale de administrare etc. Similare mandatului sunt si fiducia sau administrarea bunurilor.

De esenta reprezentarii este imputernicirea, actul juridic unilateral sau statutar care reprezinta vointa principalului de a fi reprezentat, dar si dovada calitatii de reprezentant in relatiile cu tertii.

Sub reglementarea Codului civil de la 1864, mecanismul juridic al reprezentarii se explica doctrinar si jurisprudential plecind de la efectele contractului de mandat clasic, prin natura sa un contract care prezuma reprezentarea.

2. Mandatul fara reprezentare este o specie a mandatului caruia ii lipseste, pentru a fi un mandat complet, puterea de reprezentare.

Daca mandatul propriu-zis confera mandatarului dreptul de a incheia acte juridice in numele si pe seama mandantului, mandatul fara reprezentare confera mandatarului dreptul de a incheia acte juridice in nume propriu, dar pe seama mandantului. In raporturile cu tertii contractanti, persoana mandantului este fie oculta, fie irelevanta, intrucit tertii nu intra in raporturi juridice cu mandantul, ci cu mandatarul. Acesta din urma este cel care isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din actele incheiate pe seama mandantului. De asemenea, intrucit mandatarul este, in relatiile cu tertul, contractantul care ii este “opozabil” tertului, si drepturile dobindite din actul juridic incheiat cu tertul il au ca titular tot pe mandatar. Cu toate acestea, intrucit actul juridic este incheiat pe seama mandantului, mandatarul este dator sa transmita in patrimoniul mandantului drepturile si bunurile dobindite de la tert, precum si actiunile contra acestuia. In privinta obligatiilor, din insusi faptul ca actul juridic se incheie cu tertul pe seama mandantului rezulta ca, indirect, mandantul devine persoana caruia ii incumba aceste obligatii.

Desi mandatul fara reprezentare este o specie a mandatului, el este genul pentru cele trei specii ale sale reglementate in Codul civil : comisionul, consignatia si expeditia.

Obiectul fiecaruia dintre aceste contracte este incheierea de acte juridice. Este o diferenta neta fata de reglementarea din vechiul Cod comercial a mandatului comercial si a comisionului, conform caruia, spre exemplu, comisionarul (un mandatar fara reprezentare pentru comitent) efectua fapte de comert pe seama comitentului. De lege lata, mandatarul fara reprezentare nu este imputernicit sa savirseasca fapte sau sa indeplineasca operatiuni pe seama mandantului. Comisionul spre exemplu, considerat de lege lata o specie de mandat, nu mai are ca obiect “tratarea” de afaceri comerciale pe seama comitentului, dar in nume propriu (de altfel, nu mai exista un mandat comercial care sa aiba ca obiect “tratarea” de afaceri comerciale in numele si pe seama mandantului). Cu toate acestea, toate aceste specii de contracte de mandat fara reprezentare presupun, de regula, continuitate in incheierea de acte juridice pe seama mandantului, precum si asumarea unui risc. In consecinta, ele pot fi considerate intreprinderi, iar cel care exploateaza astfel de intreprinderi (comisionar, consignatar, expeditionar) este un profesionist. Asadar, comisionul, consignatia, expeditia sunt mandate fara reprezentare care presupun exercitiul profesional al intermedierii si, deci, cel putin una dintre partile raportului juridic este un profesionist.

O adevarata bresa in aceasta conceptie este creata de art.2048 Cciv, conform caruia comisionarul are obligatia de a respecta “intocmai” instructiunile exprese (scrise sau verbale) de la comitent. In cazuri exceptionale, comisionarul poate omite aceste instructiuni, cu conditia ca (i) operatiunea sa fie urgenta (din acest motiv de urgenta nu se poate obtine autorizarea prealabila in raport cu natura afacerii), (ii) sa se poata poata prezuma, rezonabil, ca oricum comitentul si-ar fi dat acordul la operatiune, si (iii) “indepartarea” de la instructiuni sa nu schimbe esential natura, scopul sau conditiile economice ale “imputernicirii” primite. De precizat ca nu poate fi vorba de nici o imputernicire, caci suntem in prezenta unui contract de mandat fara reprezentare; in realitate este vorba stipulatiile contractului de mandat sau de insarcinarea primita, care este esential diferita de imputernicire. Daca efectueaza operatiunea, cu “indepartarea” de la instructiunile comitentului, comisionarul il va informa de urgenta pe comitent (de indata ce este posibil). Comitentul va putea accepta consecintele acestei operatiuni, atit expres, cit si tacit, prin faptul ca nu ia masuri de inlaturare fata de sine a acestor instructiuni. Orice operatiune efectuata cu incalcarea sau depasirea “puterilor” primite (de fapt, a instructiunilor, obligatiilor stipulate in sarcina sa ori a insarcinarii primite) ramine in sarcina comisionarului. Deci, actul juridic cu tertul “se consolideaza” in patrimoniul sau. Pentru incalcarea instructiunilor, comisionarul va putea fi obligat si la daune fata de comitent.

3. Este de conceput si un mandat fara reprezentare in relatiile dintre simpli particulari, cita vreme actul juridic incheiat cu tertul este ocazional si nu releva riscul unei activitati organizate sub forma unei intrerprinderi, ci doar riscul punctual al unui contract. Din moment ce mandatul cu reprezentare este genul pentru care Codul civil reglementeaza trei specii (comisionul, consignatia, expeditia sunt, deci, contracte numite), ne putem intreba daca mandatul fara reprezentare incheiat intre simpli particulari este sau nu o specie a mandatului fara reprezentare. Desi ne-am fi putut astepta ca vechea disputa din teoria generala a obligatiilor (prof. Fr. Deak sustinea ca mandatul fara reprezentare este o forma de simulatie, o interpunere de persoane; prof. C. Statescu si C. Birsan sustineau ca acest contract este o varietate nereglementata de mandat, adica un contract nenumit) sa fie transata, se observa ca aceasta este inca actuala. Rezonabil ar fi ca, in cazul in care mandantul ar fi ocultat in mod intentionat de mandatar, sa se aplice solutia simulatiei prin interpunere de persoane; in orice caz, efectul esential al simulatiei – devoalarea actului secret – nu se poate obtine decit in instanta, in actiunea in constatarea simulatiei sau in exceptia de simulatie. Daca, din contra, mandantul ar fi in mod neintentionat ocultat sau el ar fi cunoscut de tert (cu toate ca faptul incheierii actului juridic pe seama sa ar fi considerat irelvant de catre tert), am fi in prezenta unui contract (nenumit) de mandat fara reprezentare.

4. In contractul de mandat fara reprezentare, persoana mandantului este, dupa caz, ocultata sau irelevanta in raport de tertii contractanti. Mandantul nu intra “in niciun fel” de raport juridic cu tertii. Afirmatia din art. 2040 alin.1 Cciv este valabila doar partial, dovada ca de la acest “principiu” se deroga imediat, la alin. 2. Din punct de vedere juridic, contractul se incheie intre mandatar si tert, ca si cind nu ar exista un contract de mandat, dar efectele contractului se repercuteaza asupra mandantului.
Desi in cazul mandatului fara reprezentare nu exista un contemplatio domini (dreptul tertului de a cere reprezentantului sa isi faca dovada imputernicirii, drept prevazut de art. 1302 Cciv), nu este obligatoriu ca mandantul sa fie ocultat sau ca tertul sa ignore ca trateaza cu un mandatar.

5. In executarea contractului incheiat intre tert si mandatar, in mod logic, mai intii trebuie ca mandatarul sa primeasca de la tert plata creantelor nascute din contract (sau alte modalitati juridice de stingere a unor drepturi de creanta). Dupa aceasta regularizare cu tertul, mandatarul va transmite rezultatul regularizarii in patrimoniul mandantului. In lipsa unei astfel de atitudini a mandatarului, mandantul va putea sa exercite aceste creante, prin substituirea mandatarului.

Substituirea mandatarului este o notiune juridica inedita, neexplicitata de Codul civil. Avind in vedere similitudinea etimologica, precum si faptul in reglementarea relativa la comision se aminteste de subrogatie (art. 2046 Cciv) s-ar putea considera ca “substituirea” la care se refera art. 2040 alin. 2 Cciv este o subrogatie. Practic, prin aceasta substituire, mandantul devine titularul drepturilor de creanta dobindite de mandatar pe seama sa. Se poate admite ca suntem in prezenta unei subrogatii legale, in sensul art. 1596 lit. e) Cciv, intrucit aceasta “substituire” rezulta ope legis, si nu dintr-o conventie intre mandant si mandatar (asa cum este subrogatia la care se refera art. 2046 Cciv, adica o subrogatie conventionala, intrucit intervine “la cererea” mandantului) si nici dintr-o conventie intre mandatar sau mandant, pe de o parte, si tert, pe de alta parte.

Fiind in prezenta unei subrogatii, inseamna ca ea produce efecte impotriva tertului contractant (precum si impotriva garantilor), dar acestia – tertul si garantii – pot opune mandantului toate exceptiile si apararile pe care le puteau opune mandatarului, adica creditorului initial. Solutia opozabilitatii exceptiilor si a apararilor rezulta din art. 1597 alin .2 Cciv.

Mandantul poate, prin substituirea mandatarului, sa exercite drepturile de creanta nascute din executarea mandatului, daca si-a executat propriile obligatii fata de mandatar. Desi pare ca textul instituie o conditie suspensiva in privinta exercitiului acestor drepturi, in realitate conditionarea sugerata de particula “daca” este valabila doar in relatiile dintre mandatar si mandant. Conditia suspensiva, ca modalitate a actului juridic, este un eveniment viitor si incert de implinirea caruia depinde nasterea obligatiei. Or, din contractul incheiat intre mandatar si tert rezulta drepturi nascute si actuale (cu exceptia, evident, a cazului in care contractul dintre tert si mandatar, in el insusi, contine conditii suspensive). Faptul ca drepturile de creanta care se pot transfera prin “substituire” la mandant inseamna ca acestea exista si sunt certe, ceea ce este chiar ipoteza textului. In orice caz tertul, spre exemplu, nu ar putea invoca pentru a se apara de obligatiile rezultate din actul juridic incheiat cu mandatarul faptul ca mandantul nu isi va fi executat obligatiile fata de mandatar, atit pentru ca o astfel de actiune sau exceptie ar fi lipsita de interes, cit si pentru faptul ca raportul juridic dintre mandant si mandatar este un res inter alios acta, din care tertul nu poate extrage un beneficiu, dupa cum nu poate fi pagubit.

Asadar, mandantul se substituie, cu sau fara voia mandatarului, in drepturile de creanta pe care acesta le-a dobindit contra tertului. Mandatarul poate paraliza aceasta operatiune de substituire, pe motiv de neplata a obligatiilor mandantului fata de mandatar, daca n

otifica tertul sa nu achite datoriile ce-i revin din contractul incheiat decit mandatarului. Dar mandatarul poate, de buna voie, sa cesioneze aceste creante mandantului si, implicit, eventualele actiuni judiciare aferente (posibilitate expres prevazuta de art. 2046 Cciv pentru comisionar).

6. Daca obiectul mandatului fara reprezentare il reprezinta acte juridice prin care urmeaza a se dobindi bunuri mobile, transferul proprietatii se realizeaza, in baza contractului cu tertul, de la tert la mandatar, prin simplul lor acord de vointa. In baza contractului de mandat, mandatarul transfera ulterior bunurile dobindite de la tert in patrimoniul mandantului. Acesta este efectul normal al mandatului fara reprezentare. De regula, mandatarul face transferul daca mandantul si-a respectat obligatiile fata de mandatar.

Desi, spre deosebire de drepturile de creanta, in cazul bunurilor nu se mai impune (in relatiile dintre mandant si mandatar) conditionalitatea achitarii de catre mandant a obligatiilor fata de mandatar, totusi, in cazul in care mandatarul nu efectueaza de buna voie transferul la mandant al dreptului de proprietate, proprietatea nu se transfera imediat la mandant. Acesta poate revendica bunurile mobile dobindite in executarea mandatului de catre mandatar, daca aceste bunuri mobile nu au trecut in posesia unor terti de buna credinta (caz in care nu mai poate revendica, ci are o actiune in pretetnii contra mandatarului). Asadar, proprietatea asupra bunurilor mobile nu se transmite la mandant automat, ci fie prin operatiunea (succesiva dobindirii bunului modil de la tert) mandatarului de transmitere a bunului la mandant, fie ca efect al unei actiunii in revendicare a bunului mobil.

De precizat ca suntem in prezenta unei actiuni in revendicare, si nu a unei actiuni in pretentii.

In cazul bunurilor imobile dobindite de la tert, mandatarul este obligat sa le transmita mandantului. Avind in vedere lipsa unei precizari exprese in art. 2041 Cciv, precum si o serie de dispozitii din Codul civil relative la transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor, se pune problema daca pentru acest transfer de la mandatar la mandant este necesar un alt juridic intre mandant si mandatar care sa consfiinteasca transferul si sa il consolideze prin intabulare, sau este suficient contractul de mandat. Astfel, conform art. 877 teza a doua Cciv, drepturile reale imobiliare se dobindesc, se modifica si se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciara. Art. 885 alin. 1 Cciv dispune ca drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobindesc, atit intre parti, cit si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara. In materie de vinzare, art. 1676 Cciv dispune ca stramutarea (transferul) proprietatii de la vinzator la cumparator este supusa dispoztiilor de carte funciara. In fine, transferul in vederea intabularii se face prin contract sau hotarirea judecatoreasca (art. 589 Cciv). Asadar, contractul de vinzare-cumparare in sine, chiar incheiat in forma autentica, nu mai este de natura a transfera dreptul de proprietate asupra imobilelor. Intabularea este o formalitate constitutiva de drept de proprietate, in lipsa careia nu suntem in prezenta unui transfer de drept de proprietate, ci doar a unor obligatii reciproce ale vinzatorului si cumparatorului generate de contract. In consecinta, pentru ca proprietatea asupra imobilelor sa treaca de la tertul contractant la mandatar, este nevoie ca transferul sa fie intabulat in cartea funciara. Transmiterea de la mandatar la mandant a imobilelor dobindite de la terti presupune o noua intabulare a transferului, de data aceasta pe numele mandantului. Din art. 2041 alin. 2 Cciv rezulta ca, in caz de refuz al mandatarului de a transfera imobilul la mandant, acesta din urma poate cere instantei sa pronunte o hotarire de transmitere de la mandatar la mandant a bunurilor. De aici concluzia ca mandatul, in sine, nu poate justifica intabularea imobilului pe numele mandantului (daca ar fi fost asa, o actiune in instanta cu acest obiect ar fi fost complet inutila). De altfel, chiar daca mandatul fara reprezentare ar fi dat in forma autentica, notariala (intrucit nu exista reprezentare, mandatul nu trebuie dat in forma autentica nici chiar in cazul in care el se refera la dobindirea de catre mandatar pe seama mandantului a unor imobile), este indoielnic ca functionarul de la cartea funciara va face intabularea, doar pe baza mandatului fara reprezentare, pe numele mandantului. Asadar, desi este birocratica, solutia implicita a art. 2041 alin.2 Cciv este aceea a unui nou act (separat de mandat) intre mandant si mandatar, pe baza caruia se va putea face intabularea; in lipsa acestui act, mandantul va putea obtine titlul necesar intabularii prin formularea unei actiuni in instanta, care va putea pronunta o hotarire care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor imobile dobindite de mandatar pe seama mandantului. De precizat ca, intrucit intre tert si mandant nu sunt direct generate relatii juridice in baza mandatului, inseamna ca pirit intr-o astfel de actiune este mandatarul, si nu tertul contractant. Prin ipoteza, deci, bunurile sunt deja transferate de la tert la mandatar, acesta din urma refuzind transferul la mandant.

Daca, insa, tertul nu transfera bunurile (mobile sau imobile) la mandatar, acesta are obligatia sa-l actioneze pe tert in justitie, solicitindu-i, dupa caz, bunul sau despagubiri. Fiind vorba de un drept litigios (echivalent cu o creanta), s-ar putea admite ca mandantul se poate substitui mandatarului si in exercitiul acestor actiuni. De buna voie, mandatarul ar putea sa cedeze el insusi aceste actiuni judiciare mandantului.

7. Art. 2042 Cciv creeaza o adevarata fractionare a patrimoniului mandatarului si, implicit, o segregare a creditorilor sai. Din moment ce actul juridic este incheiat cu tertul doar pe seama mandantului, nu si in numele acestuia, inseamna ca bunurile ce s-ar dobindi in executarea acestui act juridic intra, cel putin aparent, in patrimoniul comisionarului. Teoretic, intrucit patrimoniul debitorului serveste garantiei comune a creditorilor sai (art.2342 alin.1 Cciv), inseamna ca creditorii mandatarului ar putea urmari orice bun din patrimoniul sau. Dar art. 2042 Cciv ii opreste pe creditorii mandatarului de la a urmari bunurile dobindite de mandatar pe seama mandantului.

Interdictia urmaririi silite a bunurilor detinute de mandatar pe seama mandantului exista doar in cazul in care mandatul are o data certa, anterioara inceperii urmaririi de catre creditorii mandatarului. In caz contrar, bunurile respective vor putea fi urmarite de creditorii mandatarului ca si cind ar fi propriile bunuri. De aici concluzia importantei deosebite pentru mandant de a da data certa mandatului (pentru utilitatea sa, forma autentica ar trebui chiar sa primeze, actul autentic beneficiind de o publicitate mai extinsa decit actul cu data certa).

O astfel de urmarire se poate evita prin contestatie la executare, facuta fie de mandatar, fie de mandant (daca acesta are informatia la timp). Daca se vinde, totusi, la licitatie, un bun pe care mandatarul il detine pe seama mandantului, adjudecatarul nu mai poate fi expropriat. In acest caz, mandatarul va fi obligat la daune, intrucit nu va fi facut cele necesare in vederea evitarii urmaririi silite.

8. Intrucit comisionul este o specie de mandat fara reprezentare, inseamna ca art. 2041 Cciv se aplica si comisionului. In acest fel, este transata vechea disputa doctrinara si jurisprudentiala relativa la problema transmiterii proprietatii bunurilor de la comisionar la comitent .

Subrogatia in drepturile comisionarului este o operatiune diferita de substituirea mandantului in drepturile mandatarului, la care se refera art.2040 alin.2 Cciv, intrucit subrogatia in drepturile comisionarului este o conventie (noua) intre comitent si comisionar prin care drepturile acestuia din urma sa transfera la comitent. Pe de alta parte, desi termenul folosit de art. 2046 alin.1 Cciv este acela de “subrogatie”, se pare ca suntem in prezenta unei subrogatii precare (incomplete), care nu are toate efectele prevazute de art. 1593-1598 Cciv, intrucit alineatul 2 al art. 2046 Cciv vorbeste de o obligatie a comisionarului de cedare la comitent a actiunilor contra tertului, printr-un act de cesiune cu titlu gratuit. Daca ar fi fost vorba de o subrogatie propriu-zisa, plenara, atunci actiunile contra tertului (care nu pot fi decit actiuni judiciare, pentru apararea sau realizarea drepturilor rezultate din contract) s-ar fi transmis prin efectul direct al subrogatiei, si nu printr-un act adiacent de “cesiune a actiunilor contra tertului”. Interpretind textul legal in sensul in care sa se aplice, se poate considera in mod rezonabil ca doar drepturile generate de contractul cu tertul trec la comitent, la cererea acestuia, prin subrogatie, nu si actiunile judiciare contra tertului. Suntem in prezenta unei subrogatii conventionale, consimtita de creditor, adica de comisionar, pentru care nu se cere acordul debitorului, adica al tertului. Este vorba de o subrogatie care poate fi incadrata in tiparul art. 1594 Cciv, chiar daca nu se pune problema platii creantei, intrucit in relatiile dintre comitent si comisionar aceste drepturi apartin deja comitentului; “plata” la care se refera art.1594 Cciv, ca o conditie de existenta a subrogatiei consimtita de creditor, este deja efectuata in virtutea contractului de comision. De aceea, subrogatia la care se refera art. 2046 Cciv nu mai presupune o contraprestatie din partea comitentului. Dar aceasta constatare nu scuteste partile contractului de comision de incheierea unui act juridic separat, adica a unei conventii de subrogatie. In ce priveste cedarea actiunilor, se poate considera ca suntem in prezenta unei cesiuni de drepturi litigioase (indiferent daca tertul a fost deja actionat in judecata de comisionar sau doar ar putea fi actionat in judecata), motiv pentru care se vor urma formalitatile specifice relative la acest gen de cesiune. Intr-un proces deja inceput, comitentul il va inlocui in calitate de parte pe comisionar. Desi nu suntem in prezenta unei cesiuni de creanta (pentru care ar trebui efectuata, in conditiile art. 1578 Cciv, o comunicare catre debitorul cedat in vederea efectuarii unei plati valabile catre cesionar si a opririi platii catre cedent), este rezonabil a accepta ca utila o comunicare catre tertul contractant a faptului cesiunii actiunilor de la comisionar la cedent. In prezenta unei astfel de comunicari, litigiul dintre comitent si tert ar putea fi evitat. Comunicarea s-ar putea considera efectuata si daca este continuta in cuprinsul chemarii la conciliere directa, obligatorie in litigiile evaluabile in bani in care este parte si un profesionist. In orice caz, data fiind calificarea de cesiune a transferului litigiului cu tertul de la comisionar la comitent, trebuie admis ca nu se cere acordul la cesiune al tertului, din moment ce nu suntem in prezenta unei obigatii personale a comisionarului (art. 1573 Cciv dispune ca acordul la cesiune al debitorului cedat nu se cere decit atunci cind datoria sa este legata indisolubil de persoana creditorului).

Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Managing Partner PIEPEREA SI ASOCIATII

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.