« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Cateva elemente de noutate aduse de Noul Cod Civil cu privire la regulile generale aplicabile prescriptiei extinctive
11.01.2012 | JURIDICE.ro, Sergiu GÎDEI, Simona GHEORGHE

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

In ceea ce privește regulile generale aplicabile prescripției extinctive, Noul Cod Civil [1] reglementează acum anumite aspecte ce în trecut, în lipsa unor prevederi specifice sau din cauza unor dispoziții legale (aparent) contradictorii[2], au constituit obiectul unor ample interpretări doctrinare, printre care menționăm exempli gratia obiectul prescripției extinctive sau persoanele care pot invoca prescripția extinctivă.

Astfel,  Noul Cod Civil menționează că dreptul material la acţiune (iar nu dreptul subiectiv material în substanța sa sau dreptul procesual la acțiune – dreptul de a intenta acțiunea și de a sesiza organul de jurisdicție competent conferit oricărei persoane în baza principiului liberului acces la justiție) se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termen, oferind și o definiție legală a noțiunii de “drept la acţiune”, respectiv dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz. Pe cale de consecință, dreptul substanțial precum și obligația corelativă continuă să subziste și după împlinirea termenului de prescripție, însă ocrotirea acestui drept se poate realiza numai în cazul în care debitorul și-a executat de bunăvoie obligația, pe cale de excepție.

Cu privire la persoanele ce pot invoca prescripția extinctivă, discuții au fost purtate în literatura de specialitate cu privire la existența posibilității ca instanțele judecătorești să aplice, din oficiu, prevederile legale referitoare la prescripția extinctivă, chiar și în lipsa unei cereri exprese în acest sens formulate de persoana interesată. Noul Cod Civil pune capăt controverselor cu privire la acest aspect, menționând în mod expres că prescripția nu operează de plin drept, iar organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu, chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale. Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.

De asemenea, legat de momentul până la care se poate invoca prescripția, Noul Cod Civil aduce o modificare în raport de prevederile anterioare, stipulând expressis verbis în sensul în care  prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, contrar prevederilor legale anterioare care permiteau ca excepția privitoare la prescripție să poată fi opusă în tot cursul judecății în primă instanță și în apel până la închiderea dezbaterilor.

Pe lângă aceste aspecte, Noul Cod Civil aduce și o modificare semnificativă în ceea ce privește posibilitatea modificării regimului legal al prescripției. Astfel, art. 2515 alin. 2 din Noul Cod Civil acordă posibilitatea părţilor care au capacitatea deplină de exerciţiu de a modifica, prin acordul lor expres în acest sens, durata termenelor de prescripţie sau cursul prescripţiei, prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz.

Exercitarea acestei posibilități trebuie să se realizeze în limitele şi condiţiile prevăzute de legislație, iar termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani.

Cu toate acestea, subliniem că prevederile mai sus menționate cu privire la posibilitatea modificării regimului legal al prescripției extinctive nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului.

Având în vedere faptul că anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil prescripția extinctivă era reglementată ca o instituție juridică de ordine publică, ce ocrotea un interes public, clauzele prin care părțile stabileau un alt termen de prescripție decât cel prevăzut de lege sau alte cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției decât cele prevăzute de lege erau lovite de nulitate absolută. În acest context, evidențiem faptul că prevederile Noului Cod Civil anterior evocate nu validează astfel de convenţiile având ca obiect modificarea regimului legal al prescripţiei încheiate de părți anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.

În final, menționăm că părțile nu pot deroga de la aceste prevederi legale ce le oferă acestora posibilitatea modificării regimului legal al prescripției, orice convenţie sau clauză contrară fiind lovită de nulitate absolută.


[1] Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, modificată prin Legea nr. 71/2011, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 17 iunie 2011 şi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011 și republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.

[2] Dispozițiile legale se regăseau în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă – Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, cu modificările ulterioare și în Codul Civil (art. 1837 – 1845).


Sergiu GÎDEI, Simona GHEORGHE
avocați, BOANȚĂ, GÎDEI și ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , , ,
Secţiuni: Drept civil, RNSJ | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD