Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii

Micsorarea salariilor bugetarilor respecta CEDO, sau CEDO a decis: Guvernul poate sa micsoreze salariile
11.01.2012 | JURIDICE.ro, Costel GÎLCĂ

Secţiuni: CEDO, Dreptul muncii, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Prin decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României (cererea nr. 44232/11) și Adrian Gavril Senteș împotriva României (cererea nr. 44605/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că România nu a încălcat dispoziţiile articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenţie, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare.

Personal, de la început mi s-a părut aberantă ideea cu încălcarea dreptului la proprietate in cazul diminuării salariului bugetarilor (dincolo de alte hotărâri CEDO care spuneau acelaşi lucru). Salariul este contraprestația muncii, adică el se obţine în viitor prin prestarea muncii şi nu se poate susţine logic că în cazul salariului, viitorul este drept de proprietate, pentru că nu se ştie dacă salariatul va putea munci, va avea unde să muncească, iar salariul nu intră în patrimoniul salariatului decât dacă acesta munceşte.

Însă instanțele şi justiţiabili din România au fost şi sunt în continuare hipnotizaţi de hotărârile CEDO. Este noua lor jucărie, noua Biblie. În orice sentinţă judecătorească apare citată o hotărâre CEDO. Că are sau nu are a face cu speţa judecată, ea este citată acolo, ca dă bine. Că judecătorul sau justiţiabilul a înţeles sau nu ce a vrut să spună CEDO, nu are a face. Trebuie sa fie o hotărâre CEDO citată sau cel puţin invocată în sentințe.

Problema diminuării salariilor bugetarilor este una simplă şi foarte simplă, nu are nici o legătură cu CEDO şi nici nu trebuie să fi licenţiat în drept să-ţi dai seama, ea ţine de bun simţ.

Am să exemplific pentru a se vedea mai bine natura problemei: cetățeanul „X” încheie cu angajatorul „Y” un contract prin care se obliga sa muncească 8 ore pe zi, iar angajatorul să îi plătească un salariu de 1 000 de RON/lună. Salariatul îşi îndeplinește obligația asumată şi lucrează 8 ore pe zi.

Într-o zi angajatorul vine şi îi spune salariatului că îi va diminua salariul cu 25% , pentru că nu mai are de unde să plătească. Şi salariatul se uita la el si ii spune că nu asta a fost înţelegerea lor, iar angajatorul îi repetă că nu are de unde să îl plătească.

Unde este dreptul de proprietate în toate această discuţie dintre cei doi parteneri? Nici unde? Absolut nici unde, este o simplă relaţie contractuală, care vizează viitorul, concret vizează plata muncii pentru viitor. Deci nu este încălcat nici un drept fundamentat al omului.

Care este însă soluţia la această problemă? Păi soluţia legală este foarte simplă.

Angajatorul le va comunica salariaţilor că nu îi mai poate plăti la suma stabilită şi că trebuie încheiate acte adiţionale la contractele de muncă, prin care să se prevadă că salariul va fi de 750Ron/lună, iar în măsura în care nu vor accepta să semneze aceste acte adiţionale, vor avea loc reduceri de personal, până la concurenţa celor 25% care trebuiau economisiţi din fondul de salarii.

Este simplu şi mai ales este legal, dispoziţiile legale din Românie prevăd o serie de instrumente (spre exemplu Codului muncii conţine art. 41 pentru modificarea contractului prin acordul părţilor, art. 40 pentru dreptul angajatorului de a organiza activitatea şi art. 65 şi urm. pentru dreptul angajatorului de a efectua concedieri, individuale sau colective). Respectarea acestor norme trebuie verificate de judecător şi nu dreptul de proprietate asupra salariului viitor.

Altfel, emiterea unui act normativ care să facă abstracţie de salariaţi şi care să dispună micșorarea salariilor este un act abuziv, care nu încalcă însă drepturi fundamentale, ci norme de drept intern.

Din cele de mai sus rezultă cu claritate că în situaţia micşorării salariilor nu este încălcat dreptul de proprietate apărat de Convenţia Europeană, ci eventual norme interne. De asemenea rezultă că jurisprudenţa CEDO a devenit noua jucărie în minţile judecătorilor şi ale justiţiabililor indiferent dacă au înţeles sau nu sensul hotărârilor invocate, de multe ori la grămadă, jurisprudenţă care nici ea nu este întotdeauna logică şi previzibilă.

Costel GÎLCĂ
avocat, GÎLCĂ ŞI VASILIU

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti