Ne trebuie o legislatie gratuita, integrala si actualizata!
23 ianuarie 2012 | Alin CLINCEACu aproape doi ani în urmă am primit un neaşteptat cadou din partea unei persoane pe care nu o cunoşteam (detaliile rămân la purtător; chiar şi pentru o menţiune ca asta s-ar putea să-mi reproşeze că a devenit o notă de subsol…). Cadoul era un colet cu nişte DVD-uri cuprinzând în format PDF toate ediţiile Monitorului Oficial, partea I, din 1989 până la data curentă. Îmi este de mare folos în activitatea de zi cu zi la cabinet.
Am avut surpriza să găsesc respectiva colecţie şi pe un sait despre care rotld.ro spunea că numele de domeniu este înregistrat de domnul Andrei Săvescu (avocat, coordonator al juridice.ro): www.moficial.ro.
Colecţia era publicată în cea mai brută formă posibilă, serverul generând o listă simplă a documentelor, grupate pe ani. Fără reclame, fără nume, fără stiluri, fără asocieri cu vreo persoană.
Am mai descoperit apoi că aceeaşi reţetă era folosită şi de saitul www.kurtyan.org, cu diferenţa că acesta cuprinde toate părţile publicaţiei oficiale a statului (I-VII):
- I – acte ale Parlamentului, ale Guvernului, ale miniştrilor, ale unor instanţe şi autorităţi centrale etc.;
- II – acte privind activitatea parlamentară;
- III – diverse acte juridice, înscrisuri, comunicări etc.;
- IV – acte juridice referitoare la operatori economici sau alte persoane juridice;
- V – contracte colective de muncă, convenţii şi recomandări ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii;
- VI – anunţuri privind achiziţiile publice;
- VII – publicaţii ale societăţilor cooperative.
Am aflat apoi şi de conflictul dintre Regia Autonomă Monitorul Oficial (RAMO) şi domnii Andrei Săvescu şi Alberto Kurtyan. Pe scurt, RAMO a sesizat organele de urmărire penală cu privire la încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală pe care regia le-ar avea asupra Monitorului Oficial; detalii aici:
- Monitorul Oficial on-line gratuit. UPDATE: aspecte penale
- Alberto Kurtyan sanctionat pentru publicarea legilor Romaniei
- Monitorul Oficial s-a pus stapan pe legislatia Romaniei (…)
Cumva pentru a evita eventuale pretenţii ale RAMO referitoare la formatul „protejat” al Monitorului Oficial, alţi prieteni au iniţiat pe cheltuiala şi munca lor un alt sait – civvic.ro – care are un scop pe cât de generos, pe atât de greu de atins: publicarea în mod gratuit a conţinutului Monitorului Oficial într-un format text, uşor de prelucrat prin mijloace electronice (spre deosebire de formatul PDF oferit de RAMO). Nu e prima lor „abatere”. Dacă utilizaţi dexonline.ro, aţi făcut deja cunoştinţă cu munca lor.
E de prisos să reiau o întreagă justificare a legitimităţii publicării în mod gratuit a Monitorului Oficial. Au făcut-o alţii mai pricepuţi înainte.
E clar ca lumina zilei că legea este o informaţie de interes public, care trebuie să fie accesibilă oricui şi că e datoria statului să depună toate eforturile necesare pentru cunoaşterea ei. Felul în care stau lucrurile acum nu poate continua prea mult. Nu trebuie ratat prilejul real de dezbatere oferit de conflictele cu RAMO ale celor doi jurişti. Poate că prin emisiunile de pălăvrăgeală continuă de la TV se va găsi şi nişte loc pentru discutarea unei probleme care, indirect sau direct, îi afectează pe toţi cei care trăiesc în această ţară.
Poate aşa află şi concetăţenii noştri că, potrivit autorităţilor statului, legislaţia trebuie să fie o afacere şi nu un bun comun, dar, în acelaşi timp, nimeni nu poate invoca în faţa vreunei autorităţi că nu a cunoscut legea (cine nu cunoaşte celebra zicere nemo censetur ignorare legem?).
Legislaţia, în viziunea reprezentanţilor statului, trebuie să fie o colecţie de PDF-uri sau de coli de proastă calitate, trântite aproape zilnic, cuprinzând o mulţime de modificări ale modificărilor, pentru care cetăţenii trebuie să aibă respect şi să plătească abonamente piperate la tiparniţa de legi.
O regulă banală a dreptului românesc este aceea că se aplică legea în vigoare la momentul realizării unui act sau fapt juridic. Dacă, de pildă, pentru fapte petrecute în 2006, am nevoie de textul în vigoare la acea dată al vreunei monstruozităţi normative (ex. Legea 247/2005, Legea 571/2003, Legea 161/2003 etc. etc., ca să nu mai vorbim despre aberantele norme metodologice – v. cele ale Codului fiscal pentru o idee de legislaţie secundară a la România…), am ghinion. Trebuie să răscolesc colecţia de hârtii sau PDF-uri cu Monitorul Oficial şi să pun cap la cap forma de atunci a legii care m-ar interesa. Şi cum la noi modificările nu numai că sunt prea frecvente, dar sunt şi haotice, e greu să îţi dai seama dacă la o anume dată nu exista cumva vreo ordonanţă de urgenţă a cărei lege de aprobare o modifica (lege la rândul ei modificată de o altă ordonanţă…). De un real ajutor în asemenea încercări ar fi Baza de date legislativă oferită gratuit de Camera Deputaţilor. Acolo îţi poţi face o idee despre actele care au modificat o lege. Defectul ei: nu e întotdeauna completă şi actualizată. Chiar şi aşa, este enorm timpul pierdut pentru compilarea unui text normativ, în scopul de a afla forma aplicabilă la o anume dată.
Avem calculatoare, Internet, tehnologii care uşurează viaţa etc., dar statul nostru continuă să prefere şi să impună formele secolului trecut (v. dependenţa de hârtie, taxele pentru orice, timbrele fiscale şi judiciare, ştampilele, dischetele, ghişeul cu uşiţă de geam…).
„De ce nu cumperi un produs informatic cu legislaţia României?” De ce ar trebui? Legislaţia e obligatorie; ar trebui ca şi un abonament la un produs software (oficial sau neoficial) să fie obligatoriu? Plătim deja impozite suficient de mari încât RAMO să aibă resurse pentru a face un sait în care să afişeze, fără restricţii, abonamente, taxe sau tarife, tot ceea ce este public şi obligatoriu pentru noi. Nu e însă de ajuns. Ceea ce ne oferă trebuie să beneficieze de toată încrederea că reprezintă un act oficial. Mai mult, orice modificare a unui act normativ trebuie să fie urmată imediat şi automat de o consolidare a acestuia, astfel încât, pentru orice dată în care acest act este în vigoare, oricine să poată consulta forma integrală a actului, în multiple formate (ex. HTML, PDF). Aş avea de adăugat şi o propunere de versionare a actelor normative, inspirată din sisteme de „revision control” – de discutat cu altă ocazie.
Repet exemplul pe care îl menţionez adesea: Legifrance – serviciul public francez de difuzare a dreptului prin Internet.
Aşa ceva a fost deja cerut şi de iniţiatorii unui proiect legislativ respins în ambele camere ale Parlamentului. Acea iniţiativă poate fi îmbunătăţită, evitând criticile formale ale Guvernului şi realizând un obiectiv de interes pentru toţi cetăţenii. Un astfel de obiectiv îl are şi apelul public făcut de juridice.ro: Legislatia Romaniei: Gratuit si Integral. Printre semnatari se află, probabil în majoritate, jurişti (avocaţi, consilieri juridici, judecători etc.) care au avut suficiente ocazii să constate că e nevoie de o schimbare esenţială a felului în care statul român comunică legislaţia.
Cei doi domni menţionaţi mai sus au făcut un serviciu publicului. Şi-au asumat riscul de a publica gratuit ceea ce statul ar fi trebuit să publice gratuit şi riscul de a fi hărţuiţi prin procese de RAMO. Pentru acest curaj şi pentru beneficiile pe care le au vizitatorii saiturilor lor merită recunoştinţa şi susţinerea noastră, nicidecum amenzi sau condamnări penale.
Alin-Cristian CLINCEA
avocat, Baroul Dolj
