Secţiuni « Articole » RNSJ - Revista de note şi studii juridice
RNSJ - Revista de note şi studii juridiceNote de studiuStudii
Condiţii de publicareDespre revistă
5 comentarii

Romania – Stat de drept? Judecatorii si puterea executiva (I)
24.01.2012 | JURIDICE.ro, Marin VOICU

Secţiuni: RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

1. Magistratura constitutionala si magistratura asimilata  – o anomalie legislativa.

1.1.Justitia se realizeaza prin ICCJ si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege” (art. 126 – 1 – Constitutie), iar potrivit art. 1 (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara: “Puterea judecatoreasca se exercita de judecatori in cadrul ”activitatii judiciare” (art. 4 – 1) sau a “activitatii de judecata” cu respectarea principiilor (art. 11) si in cadrul “procedurii judiciare” (art. 14 – 1).

”Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor” (art. 1 –Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor).

Conform art. 82 (5) teza a 2-a din Legea nr. 303/2004 “de pensia de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din functia de judecator si procuror pentru motive neimputabile”.

Potrivit art. 73 din Legea nr. 303/2004:
“Stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii şi urmăreşte garantarea independenţei şi imparţialităţii acestora”.

In concluzie, magistratura consta in activitatea judiciara, care se exercita, conform art. 124-126 din Constitutie numai de puterea judecatoreasca, reprezentata de judecatori, in cooperare, cu procurorii, potrivit art. 151-152 din Constitutie.

In spiritul si litera art. 124 si art. 126 (1) din Constitutie, art. 73 din Legea nr. 303/2004 si art. 1 din Anexa VI  la Legea  nr. 330/2009 privind salarizarea personalului bugetar, importanta speciala, rolul si semnificatia functiei de judecator/procuror este definita constitutional si legal de urmatoarele criterii:
a) locul si rolul justitiei in statul de drept;
b) importanta sociala a muncii, in special a activitatii judiciare;
c) raspunderea, complexitatea si riscurile ce le implica exercitarea puterii judecatoresti si, in special, a functiei de judecator;
d) pregatirea profesionala de specialitate;
e) interdicitiile si in compatibilitatile stricte si numeroase prevazuta de Constitutie si de lege;
f) exigentele impuse de documentele internationale privind functionarea eficienta a sistemului judiciar si de statutul judecatorilor si procurorilor”.

Toate aceste insusiri specifice puterii judecatoresti si functiilor de judecatori/procurori, nu  se regasesc la “personalul de specialitate juridica asimilat” acestora, conform art. 7 (1), 82, 86-87 din Legea nr. 303/2004 si care nu exercita, asadar, sub nicio forma, niciun element sau atributie a puterii judecatoresti si nu este definit ca atare in Constitutie.

1.2. Cariera judecatorilor si procurorilor face obiectul unor reglementari proprii si specifice (titlul II din Legea nr. 303/2004) vizand multitudinea de examene profesionale (admiterea in magistratura, absolvirea INM, de capacitate, de promovare la tribunal, la Curtea de apel, s.a.), formarea profesionala continua, respectarea unui statut profesional exigent si incarcat de cele mai dure si numeroase privatiuni, fata de toate profesiile, carmuit de cadrul constitutional strict, instituit prin art. 125 al. 2  din Constitutie (“Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”) si de art. 5-11 din Legea nr. 303/2004 (cap. II “Incompatibilitati si interdictii”).

Cele mai expresive ingradiri pentru judecatori sunt cele relative la suprimarea drepturilor politice (cu exceptia dreptului de vot), restrangerea libertatilor cetatenesti  – libertatea de expresie (art. 30 din Constitutie), dreptul de asociere, dreptul la greva – a libertatilor economice, a dreptului la orice alte activitati  si venituri suplimentare, s.a.

1.3. Drepturile judecatorilor/procurorilor “acordate” de puterea executiva bicefala.

1.3.1. Dupa un cronicar al Pandectelor Romane – (1936), fost consilier la Casatie, “judecatorul este acel slujbas al statului care are dreptul de a nu avea drepturi”; asa era privit si considerat statutul judecatorului, al  carui salariu, in acea perioada, era comparat  cu cel al femeii de serviciu de la CFR (“Pandectele Romane” – 1936)”.

1.3.2. Acum, in 2011, desi, prin lege judecatorului i s-a conferit o serie de drepturi, inclusiv un salariu, in fapt, s-a aflat, mai ales dupa 2005, la cheremul puterii executive si sub un rol iluzoriu de garant, exercitat, adesea formal, de CSM; timp de 10 ani (2001-2011) judecatorul a avut conditia de justitiabil in procese cu puterea executiva pentru anumite drepturi salariale, recunoscute de lege, dar neplatite de guvern si ramurile sale ?!; peste 25000 de procese privind litigii salariale au avut judecatorii, procura si grefierii cu Ministerul Justitiei, iar aproape 20000 de hotarari irevocabile nu s-au executat, in conditiile legii.

1.3.3. Abolind legea speciala de salarizare, adoptata in anul 1996, prin Legea nr. 330/2009 (M.Of nr. 762/9.11.2009), “personalul din sistemul justitiei incluzand si pe magistrati, a fost “cazat” intr-o anexa (nr. VI), cu alte multe mici subanexe, a caror lectura ne trimite intr-o confuzie majora si ii aseaza pe magistrati la “coltul de rusine”, relevand clar ca art. 1 (1) din Constitutie ramane un text ilizoriu, caci Romania nu poate fi calificata ca stat de drept – cu trei puteri egale si in relatii echivalente si armonioase.

Legea a dorit sa pedepseasca pe judecatori, in special pe cel de la ICCJ, frecvent admonestati public de puterea executiva si a mentinut favoarea acordata, nelegitim, unui numar mare de functii administrative din Guvern, MJ, MAI, Parlament, MAE, INM, CSM, s.a., aceea de “magistrati asimilati”, salarizati ca si judecatori de scaun, desi nu se incadreaza in principiile si criteriile exprimate in art. 3 din anexa lege”:

“Salarizarea si celelalte drepturi salariale ale personalului prevazut la art. 1 din prezenta anexa, se stabilesc tinandu-se seama de locul si rolul justitiei in statul de drept, de importanta sociala a muncii, de participarea personalului din cadrul fiecarei categorii la buna funcitonare a sistemului judiciar, de raspunderea fiecarei functii, de obligatia de pastrare a confidentialitatii, de pregatirea profesionala, de incompatibilitatile si interdictiiile prevazute de lege pentru aceste categorii de personal, precum si de exigentele impuse de documentele internationale privind functionarea eficienta a sistemului judiciar si statutul magistratilor.

Salarizarea judecatorilor si procurorilor trebuie sa asigure o reala independenta economica, conditie necesara pentru protectia acestora impotriva oricarei atingeri aduse independentei si impartialitatii lor in infaptuirea actului de justitie”.

Dar aceasta lege este si in totala contradictie cu politica salariala a UE privind pe judecatorii Curtii de Justitie, a Tribunalului si Tribunalului Functiei Publice: “Incepand din iulie 2009, toti membrii Parlamentului European primesc acelasi salariu, care este fixat la 38,5% din salariul unui judecator de la Curtea de Justitie, adica de 7665 euro pe luna[1].

1.3.4. Salariile si locul judecatorilor in grila legii nr. 330/2009.

Anexa VI cuprinde pozitiile 1-27 din prima „grupa valorica”:
– baza 11,50-11,70 – poz. 1-4 – judecatori si procurori din conducerea ICCJ si a Parchetului ICCJ.
– baza 11,25-11,45 – poz. 5-9 – inspectori sefi la MJ, CSM, procurori sef de sectie, de birouri, directori in MJ, INM, CSM si scoala de grefieri si directori adjuncti, sefi de servicii si de birouri in MJ (!), consilieri ai MJ si ai
Procurorului general.

– baza 8,75-11,20 – poz. 10 judecatorii cu grad de ICCJ, pe grupe de vechime in aceasta functie si procurori din Parchetul ICCJ, DNA, DIICOT, la un loc cu personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor cu peste 8 ani vechime si personalul de instruire de la Scoala de grefieri (??!).
De ce aceasta „aglomeratie” elaborata de Ministerul Justitiei, de ce judecatorii instantei supreme sunt „aruncati” la poz. 10, dupa multi sefi administrativi asimilati si de ce sunt la un loc cu personalul asimilat cu o vechime de 8 ani, cand legea impune unui judecator conditia vechimii de cel putin 12 ani in magistratura pentru a fi numit la instanta suprema?!
-baza 8,05-9 – poz. 11-21 – pentru judecatorii de Curte de apel si de tribunal si presedintii acestor instante, alaturi de magistratii asistenti de la ICCJ, procuror sef serviciu, de birou la curtile de apel si personalul de instruire asimilat, cu peste 6 ani vechime, la Scoala de grefieri, s.a.

1.3.5. Pensiile de serviciu – hartuiala si denigrarea judecatorilor.

Legea nr. 119/2010 – a desfiintat toate pensiile de serviciu, inclusiv pe cele ale judecatorilor si procurorilor, dupa un monolog public, sistematic, de denigrare a acestora (“pensii nesimtite”, s.a.), desfasurat in media de puterea executive, de la cel mai inalt nivel, echivaland, uneori cu un linsaj mediatic.

Prin decizia nr. 873/25.06.2010 CCR a declarat neconstitutionale dispozitiile din art. 1 lit c ale Legii nr. 119/2010 care desfiintau pensiile de serviciu ale magistratilor si ii trecea pe judecatori/procurori la “dreptul comun” al pensiilor, iar prin decizia nr. 871/25.10.2010 Curtea Constitutionala a constata ca, in ansamblu, Legea nr. 119/2010 este constitutionala, si ca nu s-a incalcat principiul neretroactivitatii, cel al nedescriminarii si al egalitatii in drepturi, a respectat art. 44 din Constitutie si art. 1 (1) din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.

Asadar, in baza Normelor de aplicare, emise de Guvern, s-a trecut la recalcularea pensiilor “speciale” (de fapt ocupationale) si transformarea lor in pensii obisnuite, in baza art. 1 lit a – din Legea nr. 119/2010 pentru:
“a) pensiile militare de stat (Legea nr. 164/2001).
b) pensii de stat ale politistilor (Legea nr. 179/2004) si functionarilor publici cu statut special (Legea nr. 284/2010)
c) pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea (Legea nr. 567/2004)
d) pensii de serviciu ale personalului diplomatic si consular 9OUG nr. 80/2007 si OUG nr. 36/2003)
e) pensii de serviciu ale functionarilor parlamentari (Legea nr. 7/2006)
f) pensii de serviciu ale senatorilor si deputatilor (Legea nr. 96/2006)
g) pensii de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila (Legea nr. 223/2007) si
h) pensii de serviciu ale personalului Curtii de Conturi (Legea nr. 97/2008).

S-a declansat o ampla dezbatere in media, au fost organizate manifestari publice, iar instantele (tribunalele) au fost sesizate cu mii de procese avand ca obiect anularea noilor decizii de recalculare si reducerea substantiala a cuantumului pensiei de serviciu (cu 30-80%)”.

In marea majoritate a cauzelor, cum rezulta din dosarul nr. 32/2011 al ICCJ – Sectiile Unite, tribunalele au anulat aceste decizii si i-au repus pe cei interesati in dreptul de a primi pensia stabilita conform legii. Instantele au retinut ca desi scopul Legii nr. 119/2000 poate fi considerat legitim, avand in vedere ca, aceasta urmareste diminuarea efectelor crizei economice “(?!), totusi nu exista un raport rezonabil de proprotionalitate intre mijloacele alese si interesele individuale, instituindu-se o sarcina impovaratoare si excesiva doar pentru anumite categorii de pensionari, cu atat mai mult, cu cat masura luata nu a avut un caracter temporar (cum s-a promis public), iar pentru anumite categorii profesionale pensiile de serviciu au fost mentinute.

Intr-o proportie mult redusa tribunalele au respins contestatiile si au confirmat deciziile de recalculare/reducere a pensiilor cu motivarea ca prin decizia nr. 871/2010 a CCR s-a constatat ca legea este constitutionala, iar instantele judecatoresti au obligatia de a respecta statuarile CCR, solutie pentru care a optat si procurorul general, prin recursul in interesul legii, aflat pe rolul ICCJ – Sectiile Unire (dosar nr. 29/2011).

Aceasta divergenta de interpretare a creat efecte juridice fundamental diferite, pentru aceleasi categorii de pensionari: cei care au obtinut hotarari de anulare a deciziilor de recalculare si-au redobandit pensia de serviciu integrala, iar cei carora li s-au respins contestatiile au ramas “prejudiciati” prin deciziile de recalculare/reducere (grefierii, diplomatii, s.a., ex. unui fost ambasador i s-a redus pensia cu 80% pana  la nivelul soferului ambasadei?).

Pe de alta parte, cum rezulta din proiectul de buget – 2012 si din comunicatul M.Ap.N acest minister a finalizat recalcularea pensiilor militare (care au o pondere peste 90% din pensiile de recalculate), rezultand, pe ansamblu, o crestere cu 30% a acestora, ce se va finanta de la buget (?!) si, atunci, iata un paradox:
– legiutorul si CCR au invocat o situatie exceptionala, din art. 53 al Constitutiei, constand in criza economico-financiara, care a impus recalcularea/reducerea pensiior, spre a se diminua efortul bugetar, dar
– guvernul a “reusit” prin aceasta recalculare, la peste 90% din pensiile de serviciu, adica la cele militare, o MAJORARE cu 30%, in timp ce la diplomati, grefieri, s.a. a aplicat reduceri substantiale intre 30-80%, ceeace echivaleaza, in fapt, cu o spoliere a pensiei legale si
– o grava discriminare prin incalcarea art. 16 din Constitutie si art. 14 din CEDO.

Din proiectul de buget  – 2012 rezulta ca pensiile (inclusiv cele de serviciu ale magistratilor si ale celorlalte categorii ocupationale) nu se vor indexa si nici majora in anul viitor, ceeace atesta abuzul major de aplicare a art. 53 din Constitutie si nerespectarea deciziei nr. 871/2010 a CCR cu privire la:
caracterul exceptional si limitat in timp pana la 31.12.2010 al restrangerii,
lipsa totala de proprotionalitate a masurii si
discriminarea grava, atat legislativa, cat si in procedura de aplicare/recalculare.

Un al doilea paradox priveste contradictia majora intre scopul legii, mijoacele utilizate si rezultatul obtinut: s-a prevazut ca  principiul contributivitatii constituie factorul central ce va “aranja” in echitate toate categoriile de pensionari si, totodata, va duce la reducerea pensiilor pana la nivelul corespunzator contributiei fiecaruia; pe acest temei CCR a decis asupra constitutionalitatii Legii nr. 119/2010, iar tribunalele su respins contestatiile (in a doua categorie de solutii).

Dar, daca toti magistratii (care au avut cea mai mare contributie, de-a lungul timpului), diplomatii, grefierii, pilotii, s.a. au contribuit sistematic si major la fondul de pensii, militarii, de orice fel (M.Ap.N., MAI, SRI, SIE, DGP, s.a.) nu au contribuit, intreaga lor “contributie” fiind acoperita de la bugetul statului, iar, ACUM prin recalculare li se majoreaza pensiile cu 30%.

Prin urmare, teza CCR si a procurorului general, cat si din Raportul ICCJ la recursul in interesul legii ca recalcularea/reducerea pensiei pana la nivelul contributiei (chiar daca reducerea este de la 50-80%) nu atinge substanta dreptului si nu produce un dezechilibru major in proportionalitate, nu poate fi primita.

De altfel, nimeni nu mai intelege aceasta politica duplicitara a puterii executive, fluctuatia si instabilitatea legislativa, dar si incercarile recente, sub diferite forme, de a resuscita problema “anularii pensiilor sociale” (a se vedea asa zisa conferinta de la Cluj – 14.10.2011 si alimentarea mediei cu informatii privind salariile presedintilor de tribunale, s.a.), sustinute expresiv de MJ si, în mod, cu totul bizar, de tanarul presedinte al CSM, vremelnic in acest post si fara niciun rost strategic pentru starea magistraturii[2].

In esenta si in raport de cele ce preced, apreciem pozitiva solutia adoptata la 12.12.2011 de  judecatori in dosarul nr. 29/2011 al ICCJ, prin care au RESPINS, recursul in intersul legii, formulat de Procurorul General, recurs care ar fi accentuat nedreptatile produse prin lege, de CCR si de unele tribunale si NU era de natura a genera unificarea jurisprudentei in materie, ci dimpotriva.

De asemenea, in aceleasi circumstante, apreciem pozitiva si solutia ICCJ – Sectiile Unite, adoptata prin Decizia din 16.01.2012, prin care a RESPINS recursul in interesul legii, formulat de Procurorul General (dosarul nr. 25/2011), privind aplicarea art. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009, modificata si completata prin OUG nr. 18/2010 si OUG nr. 45/2010 (declarata constitutional), in procedura de executare silita a titlurilor executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

In ambele decizii, date in interesul legii, s-a respins teza Procurorului General conforma cu cea a executivului bicefal si s-a  decis ca:

“Pe calea recursului in interesul legii nu este posibil a se statua o concluzie general valabila de natura a asigura unificarea practicii judiciare, avand aptitudinea de a fi aplicata in fiecare cauza aflata pe rolul instantelor, de vreme ce stabilirea raportului de proportionalitate este rezultatul aprecierii materialuui probator si a circumstantelor proprii fiecarei pricini sau a situatiei de fap retinute, fiind asadar exclusiv o chestiune de aplicare a legii (Conventia si jurisprudenta Curtii Europene, in acest caz).

Pentru a fi legala o solutie asupra sesizarii (cum este cea cu recurs in interesul legli), ea trebuie in mod necesar sa antreneze efecte legale si in cazul admiterii si in cel al respingerii.

Or, daca s-ar admite ca posibila solutionarea printr-o concluzie cu caracter general asupra raportului de proportionalitate in acest gen de cauze si astfel s-ar stabili ca justul echilibru este afectat sau ccmpromis in toate situatiile, efectul indirect ar fi  similar celui al abrogarii legii.

Simetric, daca s-ar stabili, pe calea recursului in interesul legii, ca raportul de proportionalitate a fost unul rezonabil, just, ar insemna negarea dreptului de acces la instanta (garantat de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale) pentru fiecare dintre persoanele ce se pretind  afectate in mod individual”.

In acest spirit consideram ca trebuie receptate, interpretate si aplicate cele doua decizii din 6.12.2011 ale CEDO (F. Mihaian, nr. 44232/11 si A. Sentes, nr. 44605/11), prin care s-au respins ca inadmisibile plangerile, retinandu-se ca reducerea cu 25% a salariilor, pe o durata de pana la 6 luni, ca o masura exceptionala, justificata de circumstantele speciale de criza economica si financiara, constituie si se incadreaza in marja nationala de apreciere.

De altfel, cu un an in urma, CEDO prin hotatarea din 15.06.2010, in cauza Muresan c. Romaniei, a decis ca:
– drepturile salariale constituie un drept de posesie, fiecare cetatean avand dreptul la beneficiul posesiilor sale;
– drepturile salariale reprezinta o “posesie” , un titlu de proprietate,
– s-a incalcat principiul certitudinii legale, iar
– prin modul in care i-a fost redus salariul, dup ce i  s-au recunoscut drepturile in instanta, a fost incalcat si dreptul la un proces echitabil si art. 1 (1) din Protocolul nr. 1 la CEDO.

1.4. ”Personalul de specialitate juridica” extrajudiciara asimilat judecatorului/procurorului, o anomalie legislativa si o incalcare constitutionala.

1.4.1. Conform  art. 7 (1), 82 indice 1, 83 (1), 86 si 87 din Legea nr. 303/2004, se instituie categoria profesionala a personalului de specialitate juridica asimilat judecatorilor/procurorilor, cu toate drepturile (inclusiv pensia de serviciu), din  Ministerul Justitiei, Ministerul Public, CSM, INM, Institutul de Criminalistica, Institutul de Criminologie, s.a.

Potrivit art. 86 din Statutul judecatorilor si procurorilor, constituie vechime in magistratura, adica in activitatea judiciara, deci ca judecator si procuror, perioada in care “personalul de specialitate juridica prevazut de art. 87 (1) a indeplinit functiile de:
a) personal de specialitate juridica in fostele de arbitraje de stat;
b) magistrat asistent;
c) judecator si procuror financiar;
d) consilier de conturi;
e) grefier cu studii superioare juridice;
f) personalul prevazut la art. 87 (1);
g) notar, avocat, asistent judiciar, cadru didactic in invatamantul superior, consilier juridic;
h) ofiter de politie judiciara cu studii superioare juridice;
i) personalul de probatiune cu studii superioare juridice;
j-s) functiile de specialitate juridica din Institutul de Cercetari Juridice (ICJ) al Academiei Romane, Institutul pentru Drepturile Omului (IRDO), din Parlament (inclusiv aparatul sau) din Administratia Prezidentiala, Guvern, Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi si Consiliul legislativ.

O prima observatie evidenta este ca functia de judecator, care potrivit art. 124 (3) si 126 (1) din Constitutie se exercita numai de puterea judecatoreasca, si poarta raspunderea pentru actul de justitie este CAPUSATA legislativ de “personalul de specialitate juridica “asimilat”, compus din peste 50 de functii, raspandite in aproape toate autoritatile publice centrale si teritoriale ?!, situatie unica in peisajul judiciar European (asa cum se arata in ultimul Raport al Comisiei Europene pentru Eficacitatea Justitie de pe langa C.E.)

In esenta, deci, acest personal asimilat beneficiaza artificial de vechimea in functia de judecator, fara a o exercita si a avea raspunderea efectiva a acesteia, precum si de pensia de serviciu recunoscuta judecatorului, desi nu a suportat toate privatiunile statutului de judecator.

1.4.2. Structura si proportia personalului de specialitate juridica asimilat, in raport de judecatori ne releva o situatie total inacceptabila din punct de vedere cantitativ si al imaginii, in societate, a categoriei profesionale a judecatorilor.

Numarul functiilor si al persoanelor incluse intre asimilati se apropie de cel al judecatorilor, iar numarul celor asimilati cu pensii de serviciu de judecator, este apropiat de judecatorii “de scaun”, pensionati din aceasta functie.

Pensionati din functia de judecatori in perioada iulie 2005-dec 2011.

Anul Nr. judecatorilor pensionati Din care de la ICCJ Alte iesiri din sistem      (demisie s.a.)
2005 118 23 177
2006 95 8
2007 51 3 51
2008 53 8
2009 350 22 19
2010 77 21
2011 37 9

TOTAL                  881                                    93                                       247

Total general = 881 + 247 = 1128 judecatori + 93 de la ICCJ = 1221,

din care aproape 70% au fost pensionati anticipat (de la 50 de ani  femeile si de la 60 de ani barbatii, desi aveau limita de varsta 65 de ani si 70 de ani cei de la ICCJ).

2. Starea magistraturii. Protectia drepturilor judecatorilor/procurorilor si ale magistratului pensionar.

2.1. Conflictele juridice de natura constitutionala in care a fost atrasa puterea judecatoreasca si CSM, dar, mai ales, solutiile CCR, nu au oprit sau atenuat “furia” unor reprezentanti ai puterii executive fata de judecatori si, in special, fata de ICCJ, dar a accentuat scaderea gradului de incredere al cetatenilor in justitia judiciara.

2.2. Desi volumul si complexitatea activitatii judiciare a crescut vertiginos (2000-2010), odata cu sporirea exigentelor si a cerintelor din MCV al UE, acreditandu-se permanent teza unor mari sau mici reforme, bugetul puterii judecatoresti, schemele, infrastructura si calitatea resurselor umane au ramas stabile.

Cum sa se aplice de instante asa zisa “Mica reforma” din Legea nr. 202/2010 fara un buget special si o strategie proprie? De la sine, in mod mecanic, de catre toate instantele judecatoresti, incremenite in starea de subdezvoltare in care sunt mentinute de puterea executiva?!

Cum sa se aplice, de judecatori, cel mai important Cod al Romaniei moderne – Codul Civil – fara o strategie si un buget special, fara un proiect tehnico-organizatoric de anvergura, incredintat fie si INM, de formare continua si evaluare periodica a categoriilor profesionale implicate (desi acest cod s-a aflat in “adormire” in perioada 2009-2011, timp de  2 ani si jumatate, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 71/2011 de punere in aplicare, dupa ce fusese “adoptat” in Senat prin “legea tacerii”, adica drept un “zvon”, iar in Camera Deputatilor, prin asumarea raspunderii?!).

Aceeasi stare de asteptare exista de la 15.07.2010 cand a fost publicat Noul  Cod de procedura Civila – NCPC, adoptat prin acelasi procedeu (Legea nr. 134/2010 – M.Of. nr. 485/15.07.2010), care, probabil, va intra in vigoare, tot dupa 2 ani de “adormire”, prin legea de punere in aplicare, aflata in elaborare la Ministerul Justitiei si care, precum Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a NCCR, va aduce o multitudine de abrogari, ajustari si completari N.C.Pr. Civ., precum si altor legi conexe. Nu s-a lansat un proiect amplu si nu s-a prevazut in bugetul pe 2012 un buget special destinat pregatirii si organizari optime a activitatii judiciare, sub,  NCPC, care va aduce si “rasturnari” majore in competenta instantelor.

Studiile de impact, finantate de banca Mondiala si incredintate de Ministerul Justitiei, unei asocieri,  condusa de prestigioasa casa de avocatura “Tuca si Asociatii”, finalizate prin rapoartele intermediare (I, II si III) si raportul final IV de concluzii, propuneri si asteptari, prezentate in conferinta din 13.01.2012 de la Ministrul Justitiei au avut o perioada de implementare intre 10.09.2010 si 30.11.2011 (14 luni si 20 de zile), care s-a prelungit sine die (!?)

Raportul final, insusit de Ministerul Justitiei (la Conferinta din 13.01.2012 nu a fost niciun reprezentant de la CSM, Parchetul General, ICCJ, Asociatiile de Magistrati), releva ca anul de baza pentru implementarea celor  4 coduri  -NCC, NCPr Civ, NCI si NCPrP este 2012, dupa care urmeaza anul I-2013, anul II-2014 s.a.m.d.

De asemenea, Ministerul Justitiei si-a insusit  si teza din rapoarte, conform careia nu s-a “tratat modul de impact al codurilor intr-o maniera separata; nu se poate spune, deci:  codul de procedura civila va avea urmatorul impact, caci ele au fost gandite si concepute ca idee de reforma la nivelul sistemului  judiciar; este deci, firesc, conform cu principiul independentei, ca presedintii de instante, CSM, Ministerul Public etc., sa fie apti (?!) sa-si implementeze propria viziune cu privire la coduri” (!!?).

In acest mod, de ansamblu (“doar cu padurea, fara copaci?!”), Ministerul Justitiei isi insuseste si concluziile relative la resursele suplimentare”, umane si financiare, din raportul final IV, fara nicio analiza concreta de impact, corelata cu competentele pe grade de jurisdictie; se accepta, deci, o crestere a resurselor umane la judecatori cu 10% si  la grefieri cu 7,8% (?!), iar la personalul de probatiune cu 35%; dar, tot Ministerul Justitie afirma ca a obtinut, pentru 2012, ‘”finantarea numai pentru 124 de posturi din cele 752 vacante la instantele judecatoresti si a formulat un Memorandum catre Ministerul Finantelor Publice si Guvernul Romaniei, pentru finantarea si a celorlalte 628 posturi vacante”,(?!) aratand ca mai sunt necesare inca 950 de posturi suplimentare (400 de judecatori si 550 de personal auxiliar), fara a  vorbi, insa de finantarea lor in anul de baza (2012) de implementare si nici in anii urmatori, ci doar de circumstantele crizei si de cresterea la 82-85% a gradului de neancredere a populatiei in justitie (?!).

Limitandu-ne, doar, la aceste foarte succinte elemente din rapoarte si, mai ales, din luarea de pozitie a Ministerului Justitie, constatam, din  interiorul puterii judecatoresti, ca, de fapt  s-a prezentat o evaluare generica, fara un proiect-program strategic articulat, insotit de programe complementare si de grafice cu masuri si termene concrete, dar mai ales cu responsabilitati reale si clare ale puterii executive.

Dimpotriva, s-a afirmat repetat (secretar de stat L. Barac) ca este treaba “presedintilor  de instante, a CSM, a Ministerului Public, etc.”, iar concluziile generice si, mai ales, expunerile reprezentantilor Ministerului Justitiei ne-au infatisat o atitudine excesiva de aroganta, lipsita de disponibilitate, intemeiata pe o vadita lipsa de experienta in asemenea mari demersuri ale unui stat de drept, ilustrand si unele din cauzele conflictului initiat, generat si intretinut de puterea executiva cu judecatorii, carora, acum si cu astfel de “formule” le traseaza sarcina exclusiva de implementare a celor 4 coduri si perioada de tranzitie; evident sub spectrul constrangerilor si sanctiunilor din noua reglementare privind statutul judecatorlor, initiata si impusa de acelasi Minister al Justitiei, care si-a arogat si calitatea de “procuror disciplinar” al acestora.

Dar, nici CSM, in raport de rolul sau constitutional nu si-a asumat un PROIECT strategic pentru aplicarea codurilor noi, nu a demarat nicio strategie clara  multianuala, nu a initiat ample actiuni profesionale si nici nu a staruit pentru un buget special al codurilor, (chiar si in aceasta etapa de criza), cu asistenta si a Comisiei Europene, acceptand, cu resemnare  punerea la “coltul de rusine” de catre puterea executive superioara, cu sprijinul Ministerului de Justitie.

Planul multianual, “lansat” in CSM la finele anului 2011 contine cateva obiective generale enuntate doar, fara elemente de articulare, integrare si aplicare efectiva in viata judiciara si fara o punte  eficace de cooperare cu puterea executiva, fara de care nu se poate savarsi actiunea denumita “reforma”.

Reforma casatiei, impusa prin art. 155 (2) prin Constitutie, a fi realizata in 2 ani, pana in oct. 2005, nici acum nu s-a desavarsit, frecvent ICCJ fiind vizata pentru componenta de justitie penala (care nu atinge 2% din volumul ICCJ), cu referire speciala la cele cateva dosare de coruptie, aflate in prima instanta; desi recursul in casatie (civil, comercial, contencios administrativ si fiscal, penal) reprezinta peste 98% din volum, ICCJ nu are o procedura speciala a casatiei, nu exista un Statut al Curtii si nici un Regulament propriu, iar infrastructura acestei instante supreme este primitiva si “ofera” toate conditiile pentru spitalizarea personalului si imbolnavirea justitiabililor.

Credem ca, in principal aceste mari obiective strategice, ca si starea reala a justitiei si a jurisprudentei, ar fi trebuit sa faca agenda unei conferinte nationale a judecatorilor (CNJ), initiata si organizata de CSM si/sau de o Asociatie a presedintilor curtilor de apel si de ICCJ, ca nucleu vital al manifestarii directe a capacitatii reale a tuturor judecatorilor acestei tari si cu sprijinul asociatiilor profesionale.

2.3. Starea actuala a magistraturii, a activitatii judiciare, adica “starea justitiei”, aflata intr-o criza evolutiva de mai multi ani, si, in mod paradoxal, accentuata dupa aderarea Romaniei la UE, la 1.01.2007, apare inexplicabila si daca ne raportam la capacitatea functionala si birocratica a Ministerul Justitiei si a CSM, cei doi piloni principali, responsabili ai “succesului” sau esecului asa ziselor reforme declarate si a unei strategii iluzorii.

2.3.1. In anii 1993-2000 statele de functii ale  MJ (fara DGP), care avea in competenta aproape toate atributiile actuale ale CSM, nu depaseau, anual, 150-160 de posturi, inclusiv personalul de specilitate juridica..

In ultimii 5 ani statul anual de functii al MJ (fara DGP), in lipsa volumului mare de atributii privind activitatea judiciara, cariera judecatorilor, INM, Scoala de grefieri, etc., a cuprins aproape 450 de functii, asezate intr-o organigrama foarte incarcata, iar calitatea actelor normative lasa mult de dorit si ramane, in continuare, principalul factor perturbator al vietii sociale si a jurisprudentei judiciare.

La 1.12.2011 in statul de functii al MJ existau 295 posturi, plus 126 posturi la Autoritatea pentru cetatenie, in total 421 functii, fara cele de demnitari, din care “personal de specialitate juridica asimilat” judecatorilor – 200 functii (?!), iar 110 fosti consilieri juridici sau pensionat cu pensie de serviciu de judecatori.

Dar, in mod bizar, intre Ministerul Justitie si CSM, in ultimii ani, s-au inregistrat numeroase divergente si chiar conflicte; proiectul de lege adoptat de Parlament, privind extinderea calitatii de titular al actiunii disciplinare si la Ministrul Justitiei (ca om politic, membru al guvernului si fara calitatea de magistrat?!), releva ca tensiunea creata, in raport cu judecatorii, s-a instalat si fata de CSM.

Totodata, nu se poate intelege cum Ministerul Justitiei a convins Guvernul si Parlamentul sa adopte un proiect de lege, prin care inspectia CSM sa devina autoritate centrala autonoma permanenta, independenta de CSM, ca un organ de ancheta disciplinara, cu personalitate juridica si buget autonom (tip DNA), desi controlul activitatii profesionale a magistratilor trebuie sa fie obiectivul strategic al CSM, ca garant constitutional al independentei justitiei.

Este inacceptabil, pentru onoarea si etica unui judecator, care dupa  o frumoasa cariera judiciara, la toate gradele de jurisdictie teritoriala si de functii in administratia judiciara, precum si universitara, sa accepte (ori sa doreasca) detasarea ca secretar de stat, in slujba puterii executive si, apoi, sa acutizeze conflictul cu judecatorii si cu CSM (a se vedea litigiul deschis de natura disciplinara cu CSM, sesizarea inspectiei CSM cu anumiti judecatori care au pronuntat hotarari de incuviintarea executarii silite a creantelor bugetare, esalonate de guvern, aplicand direct jurisprudenta CEDO, s.a.).

De altfel, conform art. 124 (3), 125 (3) si art. 126 (1) din Constitutie si art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciara, art. 1, 2, 5 (1,2), 9, 10 si 57-59 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, detasarea unui judecator/procuror, apreciem ca nu este constitutionala daca se face intr-o alta functie neechivalenta ori la o alta autoritate publica , decat o instanta judecatoreasca sau un parchet.

Cu privire la neconstitutionalitatea art. 58 al. 1-2, 3 indice 1-2-3, 4 si 5 din Legea nr. 303/2004, in raport de statutul strict al functiei prevazut in art. 124 (3), 125 (3) si 126 (1) din Constitutie, ca si a art. 7 (1), 82 indcie 1, 83 (1) , 86 si 87 din aceeasi lege relativ la asimilarea “personalului de specialitate juridica” cu judecatorii, Asociatia ‘THEMIS-CASATIA”, a fostilor judecatori ai ICCJ va sesiza Avocatul Poporului spre a-si exercita prerogativa prevazuta in art. 146 (1) lit “d’ din Constitutie si a “ridica direct” exceptia de neconstitutionalitate.

2.3.2. CSM in perioada 1993-2005 nu a avut stat de functiuni, lucrand cu infrastructura Ministerului Justitie si cu rezultate pozitive, intr-o colaborare buna cu ministrii justitiei (Petre Ninasu, G I. Chiuzbaian, Ion Predescu si Valeriu Stoica), dar cu unele scaderi dupa 2001.

In prezent CSM dispune de un sediu cu o chirie costisitoare, de o infrastructura incarcata si de un stat de functiuni cuprinzand un numar mare de posturi, din care o buna parte sunt ocupate de magistrati detasati de la instante si parchete.

Din lectura Agendei CSM in 2011 si a ordinii de zi saptamanale a acestuia, rezulta ca toata energia institutional-colegiala si individuala a membrilor sai, s-a investit doar pe aspectele minimale si, in principal, pe “probleme de cadre”, concentrand, excesiv si ineficient, toate competentele de personal; frecvent pe ordinea de zi apar puncte vizand “aprobarea organizarii unui concurs pentru un post de grefier” la o judecatorie sau tribunal si alte asemenea, dar proiecte strategice, programe de fond sau evaluari de amplitutidine a anumitor grade de jurisdictie sau instante nu se intalnesc (o simpla privire pe agenda CSM din Franta sau a CGPJ din Spania poate fi graitoare, in raport cu CSM roman).

Un exemplu edificator de ineficienta se refera la controlul efectuat la Tribunalul Bucuresti privind celeritatea cu referire speciala la volumul mare de cauze si la termenele acordate (intre 6 luni si un an primul termen, implicand sute de cereri de preschimbare), la masurile complexe ce s-ar fi impus; dupa control primul termen, de exemplu la sectia de litigiu de munca si asigurati sociale, se fixeaza la 15-20 de luni de la inregistrarea actiunii, in materii in care legea prevede “judecata cu precadere”.

Evident ca aceste antagonisme si rezultate, departe de a sustine asa zisa reforma, au acutizat scaderea gradului de incredere in justitie, in mod substantial, de neexecutarea sistematica hotararilor judecatoresti, de amanarea platii datoriilor fata de bugetari pana la 31.12.2016, acordandu-se un procent de 5% in 2012, pentru o creante salariale izvorate din anul 2008, ceeace este jignitor si de neadmis de catre magistrati, ca si de ceilalti bugetari.


[1] M. Voicu “ Starea justitie in Statele Europei”, Ed. Universul Juridic, 2010, p. 52

[2] Luarea de pozitie – ignorata total de Presedinte, dar, mai ales, considerentele pertinente si energice din scrisoarea nr. 29607/1154/16.01.2012 a CSM, semnata de noul presedinte -, ne releva incredere in revigorarea spre maturizare si responsabilitatile reale a CSM.


prof. univ. dr. Marin VOICU*

* Fost judecator la CEDO; Fost judecator la ICCJ; Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta; Presedintele Asociatiei ‘THEMIS-CASATIA” a fostilor judecatori si magistrati asistenti ai ICCJ

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti