« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Obiectie de neconstitutionalitate admisa referitoare la masurile de eutanasiere a cainilor fara stapan
25.01.2012 | Corina CIOROABĂ, Juridice.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 53 din data de 23 ianuarie 2012 a  fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1/2012 referitoare la admiterea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 227/2002, precum si, in special, ale art. I pct. 5 [referitor la art. 4 alin. (1)], pct. 6 [referitor la art. 5 alin. (1) si (2)], pct. 8, pct. 9 [referitor la art. 8 alin. (3) lit. a)-d)], pct. 14 [referitor la art. 13 1 si 13 4 ], pct. 15 [referitor la art. 14 alin.(1) lit. b)] din lege.

Obiectia a fost ridicata de 124 de deputati apartinand grupurilor parlamentare PSD si PNL si vizeaza constitutionalitatea dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea OUG nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan.

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate au fost aduse argumente care privesc atat neconstitutionalitatea extrinseca, cat si cea intrinseca a Legii pentru modificarea si completarea OUG nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan.

I. In privinta criticilor de neconstitutionalitate extrinseca

Curtea face trimitere la jurisprudenta sa, in care a aratat ca exista doua criterii esentiale pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului, si anume:
– existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului;
– existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferite, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului.

Din analiza documentelor privind initierea si desfasurarea procesului legislativ in cauza, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca prima Camera sesizata, si a celei adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, Curtea constata ca modificarile operate de catre Camera Deputatilor fata de forma legii adoptate de Senat nu sunt de natura a imprima nici deosebiri majore de continut juridic fata de forma legii adoptata de Senat si nicio configuratie deosebita, semnificativ diferita fata de cea a proiectului de lege in forma adoptata de Senat. Astfel, legea adoptata a pastrat obiectul de reglementare al propunerii legislative initiale, acestuia aducandu-i unele corective minore sub aspectul organizarii si functionarii serviciilor specializate pentru gestionarea cainilor fara stapan si sub cel al modului de limitare a fenomenului cainilor fara stapan.

II. In privinta criticilor de neconstitutionalitate intrinseca

Cu privire la existenta unui paralelism legislativ de reglementare

Potrivit Curtii, este neintemeiata sustinerea potrivit careia prin adoptarea prezentei legi s-ar ajunge la existenta unui paralelism legislativ, in sensul ca au fost adoptate mai multe acte normative pentru reglementarea aspectelor referitoare la populatia canina, respectiv Legea nr. 205/2004 privind protectia animalelor si OUG nr. 155/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2002, astfel cum este modificata si completata prin legea criticata in cauza de fata.
Astfel, in cuprinsul Legii nr. 205/2004 se mentioneaza ca”gestionarea populatiei canine fara stapan de pe teritoriul Romaniei se reglementeaza prin lege speciala”, ceea ce inseamna ca OUG nr. 155/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2002, astfel cum este modificata si completata prin legea ce formeaza obiectul examinarii de neconstitutionalitate, este o reglementare speciala fata de cea generala, comuna in materie, reprezentata de Legea nr. 205/2004. Aceasta din urma isi va gasi aplicarea numai in masura in care legea speciala nu contine dispozitii specifice derogatorii.

Cu privire la eutanasierea cainilor agresivi si periculosi fara stapan in conditiile art. I pct. 6 din legea criticata

Curtea constata ca o asemenea masura este necesara, intrucat acestia se afla intr-o situatie de fapt diferita fata de celelalte rase de caini, fapt ce a si determinat adoptarea unei reglementari speciale in privinta regimului lor de detinere, respectiv OUG nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi.

Cu privire la indrituirea autoritatilor publice de a lua masuri de eutanasiere a cainilor fara stapan, in conditiile art. I pct. 8 din lege

Curtea precizeaza ca acest text de lege nu indeplineste cerintele de previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constitutie, stabilind solutiile preconizate cu privire la obligatia autoritatilor publice de a gestiona problema cainilor fara stapan fara a tine seama de o ordine in care trebuie aplicate, astfel incat autoritatile publice chemate sa aplice legea criticata vor fi puse in situatia de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre acestea.

In acest sens, Curtea arata ca legiuitorul trebuie sa stabileasca o ordine de prioritate cu privire la aceste solutii, iar solutia eutanasierii cainilor fara stapan sa fie aplicata doar in ultima instanta, respectiv numai atunci cand toate celelalte solutii au fost aplicate corespunzator de catre autoritatile locale, dar nu si-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen.

Curtea observa ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate legiuitorul a adus atingere in final demnitatii umane, valoare suprema prevazuta la art. 1 alin. (3) din Constitutie, care include si relatia omului cu mediul inconjurator, inclusiv cu lumea animala.

Prin urmare, Curtea nu constata neconstitutionalitatea vreuneia dintre solutiile prevazute prin legea criticata in privinta gestionarii fenomenului cainilor fara stapan, ci sanctioneaza doar lipsa de previzibilitate a legii determinata de inexistenta unei ordini de aplicare a acestora – ordine care, in mod esential, ar trebui sa consacre solutia eutanasierii numai in ultima instanta – si a unor proceduri clare si precise de care autoritatile publice sa fie tinute in aplicarea solutiilor preconizate.

Cu privire la alte critici de neconstitutionalitate

Referitor la conditiile pe care adoptatorul trebuie sa le intruneasca in vederea adoptiei unui caine fara stapan (art. I pct. 9 din legea criticata), Curtea constata ca legiuitorul este singurul competent sa stabileasca astfel de conditii in virtutea art. 61 alin. (1) din Constitutie.

Cu referire la interdictia de a creste si adaposti caini in spatiile adiacente domeniului sau locurilor publice in conditiile art. I pct. 14 din legea criticata, Curtea observa ca o astfel de reglementare vizeaza situatia condominiumurilor reglementate de Legea locuintei nr. 114/1996. In acest sens, terenul adiacent constructiei nu poate constitui loc de crestere si adapostire al cainilor, intrucat nu este un loc propice acestei activitati, afectand dreptul la viata de familie si privata a tertelor persoane.
Cu privire la art. I pct. 14 din legea criticata, Curtea constata ca acest text de lege vizeaza numai ipoteza cainilor fara stapan si a celor cu stapan care nu sunt permanent sub supravegherea acestuia si care astfel se gasesc pe domeniul public, astfel ca, nu se poate sustine ca prevederile art. I pct. 14 din legea criticata ar aduce atingere dreptului de proprietate al stapanului cainelui.

Curtea observa ca prevederile Conventiei europene pentru protectia animalelor de companie la art. 12 reglementeaza reducerea numarului de animale fara stapan, prevazand, in mod expres, ca „atunci cand o parte estimeaza ca numarul de animale fara stapan constituie pentru ea o problema, ea trebuie sa ia masurile legislative si/sau administrative necesare pentru reducerea numarului acestora prin metode care nu cauzeaza dureri, suferinte sau temeri evitabile.

Curtea mai constata ca nu exista nicio neconcordanta intre legea criticata si Codul de deontologie medicala veterinara, adoptat de Colegiului Medicilor Veterinari, intrucat codul se aplica in conditiile legii, iar modificarea legii are drept efect modificarea implicita a codului mentionat.

Pentru considerentele aratate, Curtea decide:
– admite, in parte, obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca dispozitiile art. I pct. 8 din Legea pentru modificarea si completarea OUG nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 227/2002 sunt neconstitutionale.

 
Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Lege 9, Protecția animalelor | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD