Punct de vedere al Ministerului Public ref. partile care convin in sensul neacordarii drepturilor salariale prevazute in CCM
27 ianuarie 2012 | Andrei PAP
Potrivit unui comunicat, Ministerul Public a formulat un punct de vedere asupra sesizării Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara, în problema de drept vizând: „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 alin.2 şi art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. 1 şi art. 241 alin. 1 din Codul muncii, texte de lege în vigoare anterior adoptării Legii nr. 40/2011 şi Legii nr. 62/2011, cu privire la efectele clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi care nu a fost anulată, prin care părţile convin să nu se acorde drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, cât şi în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ”.
Optica jurisprudenţială:
I. Unele instanţe de judecată au admis aceste acţiuni, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008, prelungit până în anul 2010, contract obligatoriu conform art. 11 din Legea nr. 130/1996 şi art. 241 lit. b) din Codul muncii, salariaţii au dreptul la o primă de Ziua Feroviarului al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administraţie şi un ajutor material pentru sărbătoarea de Paşti.
Aceste instanţe au înlăturat apărările pârâtelor care au invocat prevederile clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă la nivel de unitate şi ale actelor adiţionale ale acestora prin care părţile au convenit că aceste drepturi să nu se acorde în anii 2009 şi 2010.
S-a reţinut că aceste clauze nu produc efecte deoarece, dispoziţiile art.238 alin.(1) din Codul muncii şi ale art.8 alin.(2) din Legea nr.130/1996 prevăd: „contractul colectiv de muncă nu poate conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior”.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi din transportul feroviar produce efecte juridice obligatorii faţă de pârâţi, în temeiul dispoziţiilor art.41 alin.(5) din Constituţie, art.236 alin.(4) şi art. 241 alin.(1) lit. b) din Codul muncii şi art.11 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 130/1996, dispoziţii imperative care nu pot fi înlăturate prin simpla voinţă a părţilor.
II. Alte instanţe de judecată, dimpotrivă, au respins acţiunile formulate de sindicat, reţinând că prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010 şi ale actelor adiţionale la acesta reprezintă acordul de voinţă al părţilor care, fiind şi semnatare ale contractului colectiv la nivel de grup de unităţi pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 şi 2010, conform art.31 şi 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate
sunt opozabile părţilor care l-au semnat.
Totodată, s-a avut în vedere şi faptul că nu s-a constatat nulitatea clauzelor din contractele colective de muncă la nivel de unitate şi prin urmare acestea produc efecte.
De asemenea, s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art.38 din Codul muncii potrivit cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege, în discuţie fiind efectele acordului de voinţă al părţilor unui contract colectiv de muncă.
S-a considerat că în măsura în care drepturile nu au fost acordate pe anul 2009 (prima de Paşti şi de Ziua Feroviarului pe anul 2009) părţile în mod valabil au convenit să nu se mai achite, chiar dacă dreptul s-a născut anterior încheierii acordului de voinţă în sensul neacordării drepturilor.
III. Totodată, există şi instanţe care au reţinut că dispoziţiile contractelor colective la nivel de unitate şi ale actelor adiţionale care prevăd neacordarea drepturilor salariale pretinse de reclamanţi produc efecte de la data înregistrării lor.
Astfel, s-au admis acţiunile prin care s-a solicitat prima de Paşti şi pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2009, reţinându-se că dreptul s-a născut anterior înregistrării contractului colectiv la nivel de unitate şi s-au respins acţiunile prin care s-a pretins prima de Crăciun pentru anul 2009 şi restul pretenţiilor aferente anului 2010, dându-se eficienţă acordului părţilor exprimat prin contractul colectiv la nivel de unitate
Procurorul general al României apreciază că anterior Legii nr. 62/2011, drepturile salariale rezultate din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unităţi puteau fi acordate fără o prealabilă anulare a clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă la nivel de unitate, negociate cu încălcarea drepturilor minimale stabilite în favoarea salariaţilor prin contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel de grup de unităţi, iar după intrarea în vigoare a acestui act normativ, este necesar să existe o cerere expresă a părţii interesate, în condiţiile art. 142 alin. (2) din noua reglementare.
>> Punctul de vedere al Ministerului Public
Pentru Juridice.ro, Andrei PAP
