Pozitia APR fata de cercetarea disciplinara a procurorului si judecatoarei care au cerut public demisia Guvernului
27 ianuarie 2012 | JURIDICE.ro
Potrivit unui comunicat al Asociației Procurorior din România, „Presa a relatat cu amănunte despre intervenţia publică a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a luat poziţie publică în favoarea demonstranţilor din toată ţara şi care şi-a întrebat retoric colegii dacă sprijină în continuare actuala Putere.
În aceeaşi zi, un ofiţer al Armatei Române a apărut în Piaţa Universităţii din Bucureşti exprimându-şi sprijinul faţă de cererile manifestanţilor.
O zi mai târziu, un judecător de la Curtea de Apel Bucureşti şi-a declarat public susţinerea faţă de poziţia cetăţenilor care demonstrau în toată ţara cerând demisia Preşedintelui şi a Guvernului.
Inspecţia judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii s-a sesizat din oficiu cu privire la abaterea disciplinară comisă de cei doi magistraţi.
Nu contestăm că din punct de vedere al răspunderii disciplinare lucrurile pot sta astfel, că magistraţii trebuie să manifeste rezerve în a-şi exprima public opiniile politice.
Aceasta chiar dacă Guvernul a întrerupt demult orice dialog cu magistraţii, refuză în calitate de debitor să execute hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, refuză să dea curs unor repetate solicitări ale magistraţilor de finanţare corectă a justiţiei, de stopare a excesului legislativ etc.
Magistraţii sunt în primul rând cetăţeni, sunt la fel de sensibili la dificultăţile prin care trece ţara ca oricare om şi un strigăt de disperare nu trebuie îndată înăbuşit, sufocat, estompat, fără a verifica ce se află în spatele acestei atitudini.
Justiţia este coloana vertebrală a Statului de Drept şi magistraţii sunt primii care ar trebui să reacţioneze în cadrul legal faţă de derapajele de-o parte sau de alta, ale Puterii, ale Opoziţiei, ale cetăţenilor.
Într-un moment în care numeroase voci acuză, justificat sau nu, Ministerul Public de servilism faţă de Putere, sunt explicabile astfel de poziţii publice.
Magistraţii nu pot fi sunt executanţii unor ordine primite de undeva, cum au fost acuzaţi, ci sunt cetăţeni care evaluează stările de fapt în raport de lege şi propria conştiinţă. Ei nu trăiesc într-o lume paralelă cu cea reală.
Limitările impuse de statutul magistratului nu pot afecta exercitarea unor drepturi fundamentale.
Apreciem că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare prev. de art. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 30 din Constituţia României.
Am încercat să luminăm resorturile interne ale unor asemenea atitudini publice venite din partea unor colegi ai noştri. Nu ne putem face că nu înţelegem ce se întâmplă în jurul nostru.
Apreciem că, pentru motivele arătate, Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să reflecteze dacă o eventuală sancţiune aplicată acestor magistraţi ar contribui sau nu la creşterea credibilităţii justiţiei.”
