Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Platile compensatorii datorate defunctului de catre angajator si neachitate mostenitorilor. Natura juridica a acestor drepturi
30.01.2012 | Razvan LUNGU

JURIDICE - In Law We Trust

Notă: In cauza, s-a pus problema platilor compensatorii neacordate mostenitorilor de catre angajator ca urmare a intervenirii decesului angajatului, pe motiv ca acestea, la fel ca salariul si  pensia, pot fi platite numai pana la momentul decesului beneficiarului dreptului, datorita caracterului ”intuitu personae” al contractului individual de munca din care deriva aceste drepturi, asa cum este definit prin art. 10 din Codul muncii.

Contractul  individual de munca are caracter ”intuitu personae”,  este  incheiat in considerarea expresa a calitatii personale a fiecarei parti, fiind exclusa reprezentarea si transmiterea pentru cauza de moarte.

Caracterul personal al contractului vizeaza deopotriva ambele parti.

Desi, caracterul personal al contractului nu este afirmat expresis verbis de Codul muncii, nu este contestat de niciun autor al literaturii de specialitate.

In virtutea acestui contract, salariatul nu este indreptatit sa trimita la serviciu in locul sau o alta persoana si niciun angajator nu isi poate substitui un alt angajator.

Instanta de fond a retinut ca platile compensatorii, fiind reglementate de alte dispozitii legale decat pensia sau salariul si avand o alta natura juridica decat acestea, se cuvin mostenitorilor dupa decesul titularului si nu doar pana la aceasta data, cum sustinea eronat angajatorul, ca o consecinta a caracterului personal al contractului.

S-a mai retinut ca aceste drepturi au intrat in patrimoniul autorului inainte de data decesului acestuia fara a se fi stins la moartea titularului.

Cu toate ca doctrina si  jurisprudenta au statuat constant ca platile compensatorii ca si salariul si pensia au caracter personal si aceeasi natura juridica, instanta de control judiciar a confirmat solutia instantei de fond, retinand ca drepturile solicitate pot fi platite dupa decesul autorului.

Aceste drepturi au fost recunoscute prin dispozitiile conventionale pe care s-a intemeiat cererea, iar mostenitorii regulati fiind considerati continuatori ai persoanei defunctului,  in momentul deschiderii succesiunii, creantele acestuia, inclusiv cele solidare, se divid prin efectul legii intre comostenitori si terti in proportie cu partea ce revine fiecaruia din mostenire (art. 1059 si urm. Cod civil).

Este binecunoscut ca, transmisiunea mostenirii este o transmisiune universala, intrucat are ca obiect patrimoniul persoanei fizice decedate ca universalitate juridica, adica totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica si care au apartinut defunctului[1].

Drepturile si obligatiile nepatrimoniale, in principiu, nu se transmit prin mostenire.

Tot astfel, nu se pot transmite prin mostenire:
– drepturile patrimoniale care se sting la moartea titularului, intrucat au caracter viager sau sunt contractate ori nascute exlege  ”intuitu personae” (dreptul de uzufruct, dreptul la pensie);
– obligatiile personale legate de calitatile personale ale defunctului si cele nascute din contractele incheiate ”intuitu personae”.

In speta,  nu se putea retine ca drepturile solicitate de mostenitori de la angajator fac parte din cele exceptate mai sus, avand in vedere ca art. 162 Codul muncii se refera la drepturi salariale datorate pana la decesul beneficiarului nemijlocit, pentru ca dupa acel moment, fostii salariati nu mai pot fi considerati ca persoane indreptatite la drepturi salariale, dupa cum nici la dreptul la pensie, urmare a incetarii de drept a raporturilor de munca, respectiv a intervenirii decesului, in discutie fiind numai unele drepturi neacordate titularului de drept, anterior datei decesului,  asa incat ele se cuvin mostenitorilor in ordine stabilita de lege, potrivit dreptului comun.

O asemenea concluzie se desprinde dealtfel si din art. 97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale: ”Sumele ramase neincasate de catre personalul decedat, reprezentand pensia pe luna in care a avut loc decesul, si, dupa caz drepturile de pensie cuvenite si neachitate pana la deces se platesc sotului supravietuitor, copiilor, parintilor sai, in lipsa acestora, celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun. Sumele prevazute la alin. 1 pot fi solicitate in cadrul termenului general de prescriptie”.


[1] Fr. Deak.Tratat de drept succesoral. Caracterul juridic al transmiterii mostenirii


Razvan LUNGU

* * *

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI

SOCIALE

Dosar nr. 5847/101/2010

DECIZIE nr. 1947/2011

CURTEA

Asupra recursului civil de faţă.

Prin sentinţa nr. 2298/09.11.2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 5847/101/2010 s-a admis acţiunea precizată de reclamanţii B. F., B. S., B. C. O., împotriva pârâtei Regia Autonomă Pentru Activităţi Nucleare.

S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanţilor suma de 12.215 lei reprezentând contravaloarea a 7 salarii medii pe unitate cu titlu de plăţi compensatorii datorate defunctului B. P. G.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii B. F., B. S., B. C. O. sunt moştenitorii defunctului B. P. G. conform certificatului de moştenitor nr. 56/25.05.2010, aflat în copie la dosar.

Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei RAAN Tr.Severin, reclamanţii au solicitat obligarea acesteia la plata a 10 salarii medii pe unitate reprezentând plăţi compensatorii datorate autorului lor în temeiul art. 46.9 alin. l din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate RAAN şi la 2 salarii medii pe economie datorate autorului în temeiul art. 7 şi 8 din OUG nr. 116/2006.

B. P. G. a fost angajat al pârâtei RAAN Tr.Severin cu contract individual de muncă până la data de 21.10.2009 când raporturile de muncă între părţi au încetat în temeiul art. 65, 66 Codul muncii, ca urmare a concedierii colective, în baza deciziei nr. 820/21.10.2009 emisă de RAAN – Sucursala ROMAG TERMO.

In art.4 din decizia de concediere s-a prevăzut că la desfacerea contractului de muncă salariatului i se acordă plăţi compensatorii în cuantum de 10 salarii medii nete pe unitate conform CCM- RAAN iar potrivit art. 7 şi 8 din OUG nr. 116/2006 salariatul concediat va beneficia de 2 salarii medii nete pe economie, întrucât la data de 23.01.2010 fostul salariat al RAAN,  B. P. G. a decedat, moştenitorii acestuia reclamanţii B. F., B. S. și B. C. O.  s-au adresat unităţii angajatoare, solicitând să li se acorde plăţile compensatorii cuvenite autorului lor.

Prin adresa SCJ 51/CG/16.02.2010 pârâta RAAN şi-a exprimat punctul de vedere referitor la cererea reclamanţilor în sensul că, plăţile compensatorii se acordă doar în condiţiile încetării unui contract individual de muncă şi având în vedere acest fapt precum şi prevederile OUG nr.221/2004, consideră că doar persoana ce a avut calitatea de salariat şi este în viaţă poate beneficia de aceste drepturi până la epuizarea lor.

Această motivare a pârâtei precum şi susţinerea din întâmpinare potrivit căreia, la fel ca pensia şi salariul, şi plăţile compensatorii se plătesc moştenitorilor doar până la data decesului titularului, datorită caracterului personal al contractului individual de muncă din care derivă aceste drepturi, sunt neîntemeiate.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4.96 din CCM RAAN la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa unităţii pentru motive neimputabile salariatului, unitatea va acorda plăţi compensatorii care se vor acorda în tranşe lunare pentru vechime neîntreruptă în RAAN.

Potrivit art. 39 din OUG nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, dreptul beneficiarului la plata compensatorie încetează la data reîncadrării în unitatea din care a fost disponibilizat.

Prin urmare, aceasta este modalitatea prevăzută de lege, de încetare a achitării plăţilor compensatorii, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Nu a fost primită apărarea pârâtei că datorită caracterului personal al contractului individual de muncă, plăţile compensatorii se acordă moştenitorilor doar până la data decesului titularului, întrucât plăţile compensatorii sunt reglementate de alte dispoziţii legale decât cele privind pensia sau salariul şi au altă natură juridică decât a acestora.

Faptul că, plăţile compensatorii se acordă în tranşe lunare, aşa cum s-a prevăzut şi în decizia nr. 820/21.10.2009 privind pe autorul reclamanţilor, nu poate conduce la concluzia că în cazul decesului beneficiarului acestor plăţi, ele nu se mai acordă moştenitorilor, după data decesului titularului.

Plăţile compensatorii au intrat în patrimoniul autorului reclamanţilor înainte de data de 23.01.2010, data decesului numitului B. P. G. iar dreptul la aceste plăţi nu s-a stins la moartea titularului lor, astfel că pârâta avea obligaţia să le acorde reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai defunctului B. P. G.

In atare situaţie, instanţa a apreciat că primul petit al acţiunii este întemeiat şi având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că, autorului reclamanţilor i s-au acordat plăţile compensatorii aferente lunilor noiembrie, decembrie 2009 şi ianuarie 2010, fapt recunoscut şi de reclamanţi în precizarea de acţiune, instanţa urmează să oblige pârâta la plata sumei de 12.215 lei reprezentând contravaloarea a 7 salarii medii pe unitate cu titlu de plăţi compensatorii datorate defunctului B. P. G.

Cu privire la cel de al doilea petit al acţiunii referitor la plata a două salarii medii pe economie datorate autorului reclamanţilor în temeiul art. 7 şi 8 din OUG nr. 116/2006, instanţa a constatat că pârâta a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că a achitat aceste salarii fostului salariat decedat, fapt confirmat şi de reclamanţi în precizarea de acţiune în care au arătat că pârâta a achitat autorului lor suma de 2.710 lei reprezentând 2 salarii medii pe economie în temeiul art. 7 şi 8 din OUG nr. 116/2006.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, Dr. Tr. Severin, arătând că a fost dată cu încălcarea competenţei alte instanţe potrivit art. 304 pct. 3 C.pr.civilă, întrucât în materie succesorală competenţa de soluţionare în primă instanţă, raportat la contravaloarea plăţilor compensatorii revine Judecătoriei Dr.Tr. Severin.

în următorul motiv de recurs şi ultimul, arată că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi potrivit art. 304, pct. 8 C.pr.civilă se impune modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.

Autorul B. P. G. a fost salariat al recurentei până la 21.10.2009, când a fost concediat potrivit art. 65 şi 66 din Codul muncii şi a avut dreptul pentru vechime neîntreruptă în unitate la plăţi compensatorii, acordate în tranşe lunare, iar acesta a decedat la 23.01.2010 şi unitatea i-a acordat 3 plăţi compensatorii aferente perioadei cuprinse între data disponibilizării 21.10.2009 şi data decesului 23.01.2010, precum şi 2 salarii medii nete pe unitate conform art. 7 din O.U.G. nr. 116/2006.

Plăţile compensatorii, la fel ca pensia şi salariu se plătesc moştenitorilor doar până la data decesului titularului, datorită caracterului personal al contractului individual de muncă din care derivă acestea, astfel că instanţa a apreciat neîntemeiat că au altă reglementare şi altă natură juridică decât pensia şi salariul.

în acest sens, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2649/01.04.2004 în dosarul nr. 6328/2003 a statuat că „ în lipsa unei dispoziţii contrare care să statueze că plăţile compensatorii au caracter personal, în mod temeinic, instanţa de fond a apreciat că acestea au caracter de venituri salariale, din care se pot deduce şi plăti obligaţiile de întreţinere. De altfel, compensaţia are ca baza de calcul venitul salarial şi ca atare aceeaşi natură juridică”.

Având aceeaşi natură juridică, plăţile compensatorii urmează regimul juridic al veniturilor salariale în materia transmiterii succesiunii, în sensul că nu se transmit prin moştenire.

Art. 162 din Codul muncii prevede „ Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta. în caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia. Dacă nu există nici una dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun”.

De asemenea, art. 97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prevede „Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul, şi, după caz drepturile de pensie cuvenite şi neachitate până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor săi, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.

Sumele prevăzute la alin.l pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie”.

Plăţile compensatorii nu au intrat în patrimoniul autorilor reclamanţilor, aşa cum susţine instanţa şi potrivit art. 33 din OUG nr. 98/1999, acestea se acordă în tranşe lunare egale, prevedere stipulată şi în CCM-RAAN, cât şi în decizia de concediere, iar condiţia acordării într-o singură tranşă, nu este îndeplinită în cazul autorului reclamanţilor.

Aceasta nu înseamnă că, în caz de deces al salariatului, salariile neîncasate se transmit moştenitorilor până la data împlinirii termenului din Contractul individual de muncă pe perioadă determinată sau, mai grav în cazul celui pe durată nedeterminată, pe perioada vieţii moştenitorilor, întrucât ar fi un nonsens.

A solicitat, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinţei, ca urmare a interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii.

În drept a întemeiat cererea pe prevederile art. 299 şi urm. C.pr.civilă.

Recursul se respinge.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor invocate şi în temeiul art. 304 1 C.pr.civilă, Curtea constată că în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare din cele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, nu este întemeiată critica recurentei intimate cu privire la încălcarea competenţei altei instanţe, în temeiul art. 304 pct. 3 C.pr.civilă, pe motiv că în materie succesorală competenţa revine judecătoriei conform art. 1 pct. 1 C.pr.civilă, în condiţiile în care se solicită obligarea recurentei la plata a zece salarii medii pe unitate reprezentând plăţi compensatorii datorate autorului intimaţilor în temeiul art. 4.96 alin. 1 din CCM la nivel de unitate şi două salarii medii pe economie, în temeiul art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 16/2006.

Nu se poate reţine încălcarea competenţei altei instanţe, având în vedere că potrivit art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă „Sunt conflicte de drepturi următoarele :

a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

b) conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă”.

De asemenea, potrivit art.248 din Codul muncii, „Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi”, iar în condiţiile art.284 din Codul muncii, „Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă” , astfel că a fost soluţionată corect cauza de instanţa de drept comun în materia litigiilor de muncă.

Acest litigiu a fost promovat, pornindu-se de la calitatea de fost salariat al autorului şi în considerarea acestei calităţi s-a efectuat investirea instanţei privind drepturile băneşti recunoscute legal acestei persoane.

Chiar dacă plăţile compensatorii, la fel ca salariul şi pensia au caracter personal şi aceeaşi natură juridică, nu se poate reţine că nu mai pot fi plătite moştenitorilor, drepturile solicitate după decesul autorului.

Instanţa de fond a făcut o interpretâresi aplicare corectă în cauză dispoziţiilor legale relevante, reţinând că dreptul la plata sumelor solicitate nu s-a stins la decesul titularului şi că moştenitorii nu mai pot beneficia de acestea.

Este binecunoscut faptul că transmiterea activului succesoral (ca şi a pasivului) poate fi universală, cu titlu universal sau cu titlu particular.

Chiar dacă în speţă se pune în discuţie problema dacă drepturile solicitate nu fac parte din activul succesoral, în mod corect instanţa a apreciat că plăţile compensatorii intraseră în patrimoniul autorului anterior decesului acestuia, fiind recunoscute prin dispoziţiile convenţionale pe care s-a întemeiat cererea şi faptul că nu s-a făcut plata până la data când a intervenit decesul nu poate duce la o altă soluţie decât cea pronunţată.

Cu atât mai mult, moştenitorii regulaţi sunt consideraţi continuatori ai persoanei defunctului, iar în momentul deschiderii succesiunii creanţele defunctului, inclusiv cele solidare se divid prin efectul legii, între comoştenitori şi terţi în proporţie cu partea ce revine fiecăruia din moştenire ( art.1059 şi 1060 Cod civil).

Art.l62 din C.muncii, cât şi art.97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale invocate de recurentă în motivele de recurs, are în vedere „drepturile salariale datorate până la data decesului”, respectiv „ sumele neîncasate de către pensionarul decedat reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul „ iar în speţă cu atât mai mult drepturile solicitate au fost recunoscute în temeiul art.4.96 alin.l din CCM la nivel de unitate, anterior decesului şi faptul că nu au fost acordate până când a intervenit decesul nu înseamnă că ele nu mai pot fi acordate sau că dreptul s-a pierdut.

Ambele texte ne arată ordinea în care se plătesc drepturile salariale sau pensia , respectiv plăţile compensatorii ca în cazul de faţă, şi anume ” soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun „, precum şi că, se pot solicita în termenul general de prescripţie, astfel că este neîntemeiată critica că acestea nu se mai pot plăti după decesul autorului, aceasta tocmai datorită calităţii acestuia de fost salariat al recurentei.

Nici celelalte critici nu sunt întemeiate şi nici nu se pot încadra în cazurile prevăzute de art. 306 alin. 2 C.proc.civ., care pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul se priveşte ca nefondat şi se respinge.



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.