Admiterea la INM – radiografia unui concurs inechitabil. UPDATE

In toamna anului 1999, chiar in prima saptamina de studentie, un profesor de la Facultatea de Drept din Bucuresti ne sfatuia in felul urmator, citez aproximativ din memorie: „Nu incercati sa intelegeti ce cititi, ci doar tociti, tociti si iar tociti!”… Combinata cu alte chestii neplacute descoperite in acel mediu universitar, aceasta fraza mi-a marcat existenta si mi-a ars niste circuite-n creier, intocmai cum o facuse si armata cu un an inainte. Daca Dreptul se rezuma doar la toceala, mi-am zis eu atunci, inseamna ca n-am inteles nimic din ceea ce ar trebui sa fie un judecator, cum speram sa ajung. Dimpotriva, eu doream sa pricep tot ceea ce citeam, nu sa repet ca papagalul niste tomuri uriase si insipide, care nu-mi foloseau la nimic in realitate. Credeam ca justitia opereaza cu legi simple si clare, pentru ca toti sintem destinatarii legilor si toti avem obligatia sa le cunoastem. Bineinteles, asa ceva este o utopie – mai ales in Romania, unde esti silit sa platesti Monitorul Oficial, daca vrei sa fii la curent cu legislatia –, iar acel profesor imi demonstrase inca din startul facultatii cit de mult ma inselasem in asteptarile mele.

Intrucit n-am tocit in viata mea, am hotarit, dupa nici doua luni de la admitere, sa ma transfer la Facultatea de Biologie din cadrul aceleiasi universitati (biologia fiind pasiunea mea de mic copil), insa nu mi s-a permis transferul, asa incit am decis sa termin Dreptul fara sa invat nimic, tocmai pentru a demonstra ca oricine poate sa absolveasca Facultatea de Drept din Bucuresti.

In mod similar am procedat si cu admiterea la INM. Mai exact, in 2004 m-am inscris pentru prima data la acest concurs si am reusit sa rezolv mai mult de jumatate din subiecte, fara sa fi citit nici macar o data manualele sau codurile! De-atunci si pina in prezent am participat la toate concursurile de admitere la INM, ambitionindu-ma sa devin auditor fara sa ma obosesc cu toceala, asa incit pot sa spun ca stiu fenomenul in detaliu si de aceea imi permit sa-i fac o radiografie pertinenta si, sper, concludenta. Precizez ca am asteptat sa treaca o vreme suficient de indelungata de la incheierea ultimului concurs, pentru a fi cit mai detasat si obiectiv posibil in analiza mea. Subliniez, totodata, ca nu am citit complet materia la niciuna dintre cele 9 incercari, cu exceptia concursului din 2005, cind am reusit sa parcurg o data toata materia pentru examenul de Drept, adica manuale, coduri, legi speciale si o culegere de teste-grila; prin urmare, imi asum cea mai mare parte din esec, insa faptul ca am reusit sa trec in sfirsit de testul de Drept si sa promovez toate examenele cu note onorabile, clasindu-ma pe locul 369, ma face sa ma simt mindru si increzator in sansele mele de reusita.

Iata, deci, cum am vazut eu filmul admiterii la INM, intr-o descriere succinta:

2004 – Testul-grila de Drept, sustinut in cadrul Universitatii Politehnica din Bucuresti, avea un prag minim de admitere de 80 de puncte si nu intra in calculul notei finale. Lucrarile au fost sigilate la inceputul examenului, cum era si firesc, iar organizarea, per ansamblu, mi s-a parut OK. Precizez ca si media minima de promovare la examenul scris de spete (ce constituia chiar nota finala de admitere la concurs) trebuia sa fie 8. Initial, au fost admisi 128 de candidati, insa dupa contestatii au mai promovat 29.

2005 – Au fost introduse testul de logica si interviul; pragul minim de admitere al notei finale a scazut de la 8 la 7; pe vremea aceea, nota finala se calcula ca pondere intre nota obtinuta la spete (80%), logica (10%) si interviu (10%); chiar si asa, au reusit initial sa obtina note finale de la 7 in sus doar 64 de candidati; dupa contestatii au mai promovat 52, iar dupa expirarea termenului de contestatii au mai fost admise 3 contestatii, ajungindu-se astfel la o marja de eroare de aproape 86%!!!

2006 – A fost eliminat examenul de spete; s-a introdus atit dreptul de a contesta baremul, cit si obligatia legalizarii tuturor actelor necesare pentru inscriere, adica buletin, certificat de nastere si diploma de licenta; s-a inventat o struto-camila „demna” de Cartea Recordurilor, caci nu cred sa o mai gasim altundeva in lume, anume s-a combinat admiterea la INM cu angajarea personalului asimilat magistratilor (pe scurt: PAM) in CSM sau INM!!?? De asemenea, s-a inventat „secretizarea” lucrarilor la finalul examenului de Drept, cind toti cei din comisie vad cine esti si ce lucrare ai predat… O intrebare la Drept a fost anulata, pentru ca depasise tematica, iar la alte 4 (patru!) intrebari a fost modificat baremul stabilit gresit initial. Respingerea contestatiilor la Drept nu a fost motivata, spre deosebire de examenul de Logica, unde s-a respins argumentat fiecare contestatie in parte.

2007 – A fost prima data cind s-au anulat 6 (sase!) intrebari la grila de Drept, care, culmea, erau absolut corecte! Trist e ca la penal s-au anulat doua intrebari (dintre care una avea raspunsul corect preluat textual din cuprinsul alineatului 1 al art. 61 din Codul penal) fara ca membrii comisiei de contestatii sa-si motiveze solutia, la procedura civila s-a anulat o singura intrebare pe motiv ca ar fi putut fi corecta daca se tinea cont de toata legislatia in vigoare (numai ca, in raport de tematica solicitata pentru concurs, acea intrebare era cit se poate de corecta), iar la civil au fost anulate 3 intrebari, citez: „datorita gradului lor de dificultate foarte ridicat”… In schimb, o alta intrebare de la civil (nr. 19 din G3), care a fost realmente iregulara deoarece primise raspunsuri diferite in doctrina, nu a fost anulata [1]. Tot pentru prima data a fost anulata o intrebare la testul de logica, „deoarece intrebarea contine o eroare materiala”. Nu s-a motivat deloc respingerea contestatiilor, nici la Drept, nici la Logica. O alta premiera, pozitiva insa, a fost si introducerea cerculetelor, in locul patratelelor de pe grila de raspunsuri, fapt ce a redus considerabil timpul pierdut cu umplerea acestora.

2008 – A fost scazut pragul minim de promovare la grila de Drept de la 80 de puncte la 70 de puncte. Nu s-a anulat/modificat nicio intrebare, desi unele erau evident gresite [2]; in motivarea respingerii unor contestatii a fost invocata si Decizia de indrumare nr. 32/09.06.2008 a ICCJ, desi recursul in interesul legii nu se regasea in tematica de concurs, iar decizia respectiva nu fusese publicata in Monitorul Oficial nici macar la data incheierii concursului. S-a renuntat la legalizarea buletinului si a certificatului de nastere; s-a schimbat locul de concurs, de la Politehnica Bucuresti, universitate de stat, la un consortiu de 3 universitati private; s-a schimbat, de asemenea, proportia celor 3 examene in nota finala, Dreptul avind o pondere de 75%, Logica – 15 la suta, iar interviul raminind tot la 10 procente. Plenul CSM a validat concursul fara a mentiona in cuprinsul hotaririi nr. 1188/13.11.2008 ca subsemnatul a contestat in instanta admiterea la INM din acel an (procesul fiind la CEDO in prezent); in schimb, alesii CSM-ului au disecat pe 3 pagini (pag. 5-7 din hotarirea de validare) un memoriu facut de un, citez: „insotitor al unui candidat”… De altfel, aceeasi hotarire nr. 1188/13.11.2008 a plenului CSM sustine la pagina 3 o alta chestie ciudata, citez: „6 candidati au formulat contestatii [la baremul testului de logica, n.a.], dintre care una a fost admisa, anulandu-se intrebarea nr. 39 de la Grila 1”, insa procesul-verbal intocmit cu respectiva ocazie sustine ca doar o persoana a contestat baremul testului de logica, iar contestatia a fost respinsa… Adevarul este ca aceasta situatie se petrecuse la editia anterioara a concursului (conform procesului-verbal intocmit in 13 septembrie 2007), insa, dintr-o crasa neglijenta si pe sistemul copy-paste, respectiva situatie a fost translatata din 2007 in 2008.

2009 – Au fost introduse 20 de intrebari asa-zis „pretestate” la examenul de logica; a fost anulata o intrebare la grila de Drept, deoarece avea toate 3 raspunsurile corecte. Pentru prima data de la intrarea in vigoare a Legii 303/2004 au fost respinsi citiva candidati la testul psihologic, fapt ce avea sa duca, finalmente si inevitabil, la anularea de catre unele instante de judecata a art. 29 din Regulamentul zamislit de CSM pentru admiterea la INM (voi detalia mai jos aceasta problema).

2010 – La testul-grila de Drept au fost anulate 5 intrebari si una a fost modificata; cu toate acestea, rezultatul a fost catastrofal: doar 72 de candidati au trecut de primul examen; situatia parea inexplicabila, mai ales ca era prima oara cind se depasea pragul de 3000 de candidati inscrisi la concurs; totusi, explicatia sugerata de INM (si insusita de CSM in sedinta de plen din data de 21 octombrie 2010 – vezi punctul 6 pe ordinea de zi) a fost ca vina apartine indeosebi candidatilor…

2011 (ianuarie-februarie) – Nu a fost anulata nicio intrebare la Drept, chiar daca au existat multe contestatii la aceasta prima proba, iar motivarea respingerii lor a fost pe alocuri neconvingatoare, pe alocuri inexistenta [3]. In motivarea respingerii unor contestatii au fost invocate si trei decizii de indrumare ale ICCJ, desi recursul in interesul legii nu se regasea in tematica de concurs. In schimb, s-a anulat o intrebare la testul de logica, din cauza ambiguitatii enuntului. Noutatea acestei editii a constat in desfasurarea examenelor pe perioada iernii, insa cei admisi au fost inscrisi tot in promotia 2010-2012, desi au pierdut, practic, atit un semestru de scoala, cit si vechimea si bursa aferente.

2011 (august-septembrie) – Nici acum nu a fost anulata vreo intrebare la Drept; in motivarea respingerii unor contestatii s-au invocat, din nou, trei decizii de indrumare ale ICCJ, desi tematica de concurs nu cuprindea recursul in interesul legii. Aceasta editie a adus cu sine o alta premiera nefericita si esentialmente eronata, deoarece au fost organizate in acelasi an doua concursuri de admitere la INM, in ciuda dispozitiilor extrem de clare ale art. 15 alin. (1) din Legea 303/2004, ce stipuleaza ca admiterea la INM „se organizeaza anual”. [4]

Iata si statistica anilor anteriori:

Tragind linie sub toate acestea, am constatat mai multe deficiente ale concursului de admitere la INM, grupate in doua mari categorii, deficiente interne si deficiente externe, dupa cum urmeaza:

I. Deficiente interne ale concursului de admitere la INM

1. Cea mai grava problema interna a concursului o reprezinta, in opinia mea, chiar modalitatea de evaluare a candidatilor. In loc sa se faca media tuturor notelor obtinute la concurs, CSM si INM prefera sa jongleze cu niste procente si o nota finala care nu reflecta exact valoarea candidatilor. Am sustinut (si sustin in continuare) cu tarie ca un concurs de asemenea nivel trebuie sa evalueze in ansamblu aptitudinile concurentilor, iar acest deziderat nu se poate indeplini in mod real si echitabil prin utilizarea unor procentaje nesemnificative, ce construiesc o nota finala irelevanta.

Daca vrem sa testam cu adevarat candidatii si la logica si la interviu, atunci trebuie sa le acordam importanta cuvenita acestor examene, nu sa le efectuam doar de dragul de a le efectua sau de a (ras)plati niste comisii extrem de costisitoare pentru buzunarul candidatilor. Din moment ce in fiecare an numai citiva candidati obtin note sub 7 la interviu, respectiv sub 30 de puncte la logica, rezulta ca examenele cu pricina devin, practic, inutile, deoarece nu influenteaza semnificativ rezultatele finale si nici nu triaza realmente candidatii.

Prin urmare, mi se pare o vadita lipsa de respect la adresa candidatilor sa-i chemi in Bucuresti din toate colturile tarii doar pentru a-i umili cu doua examene fara nicio valoare deosebita in economia rezultatelor finale, dar foarte costisitoare din punct de vedere financiar si cu o incarcatura emotionala foarte puternica, generatoare de stres, insomnii, cefalee si alte reactii organice neplacute.

Din pacate, observ ca actuala conducere a INM, in loc sa rectifice aceasta deficienta majora a concursului de admitere la INM, a venit recent cu niste propuneri ce denota ca nu a inteles nimic din ceea ce inseamna logica si interviu. Pentru detalii, a se vedea AICI comentariul subsemnatului la stirea publicata de www.juridice.ro referitor la acest subiect.

2. In continuarea deficientei descrise mai sus, arat ca nu numai ponderea examenelor in rezultatul final al concursului, ci si ordinea desfasurarii celor trei examene propriu-zise este inechitabila. Dupa mine, traseul firesc ar fi: Drept, Interviu, Logica [o abordare similara o gasim si in recenta completare a Legii 303/2004 in privinta modului de promovare la ICCJ – vezi art. 52 indice 1 alin. (2) din legea respectiva]. Pentru a fi cit mai echitabil si eficient (pragmatic, util, avantajos etc.) si, totodata, pentru a contracara subiectivismul interviului si eventualele tentative de manipulare a rezultatelor finale la concurs, testul de logica ar trebui sa fie ultimul examen. Nu cred ca testul de logica e cel mai important examen de admitere la INM, asa ca nu inteleg de ce vor unii sa-l puna pe primul loc?! De asemenea, grila de Logica nu va tria la fel de bine concurentii precum o face grila de Drept. Pe deasupra, un test ce se vrea eliminatoriu ar trebui sa-si merite cu adevarat denumirea, insa, in realitate, observam ca doar doi-trei candidati nefericiti au „ghinionul” sa pice la testul de logica…

3. Si daca tot vorbim de logica, amintesc aici o alta chestiune pe care o consider inechitabila: cele 20 de intrebari „pretestate” sint, de fapt, testate la examenul de logica! E foarte posibil ca un candidat care a rezolvat corect 80 de intrebari din 120 sa ramina cu 80 de puncte la notarea oficiala, iar un alt candidat, care a rezolvat corect tot 80 de intrebari din 120, sa apara cu 60 de puncte la rezultatul oficial, deoarece, intimplator, celelalte 20 de raspunsuri corecte reprezentau chiar intrebarile asa-zis pretestate (si ulterior anulate)…

Si de parca nu ar fi fost suficient de grava chestiunea de mai sus, mentionez ca organizatorii acestui test nu le permit candidatilor sa pastreze subiectele de logica, desi le-au platit, practic, prin taxa de inscriere la concurs.

4. De prea multe ori am auzit reprezentanti ai INM si CSM afirmind sau insinuind despre candidati ca sint slab pregatiti, insa niciodata nu i-am auzit sa puna la indoiala profesionalismul celor pe care dinsii i-au numit in comisiile de concurs. Precum se vede din sinopsisul de mai sus, nici cei care fac subiectele de Logica si nici cei care fac subiectele de Drept nu sint perfecti, dind rateuri chiar si cu mintea odihnita…

Cit despre subiectivismul membrilor din comisiile de interviu, notele vorbesc de la sine. Astfel, la editia din 2008 a concursului de admitere la INM, in mod surprinzator, a plouat cu note de 10 pentru cele 218 persoane intervievate, fiind acordate 41 (patruzeci si unu!!) de asemenea note maxime, spre deosebire de anul 2006, cind doar 3 (trei!) din 296 de concurenti au obtinut nota maxima la aceasta proba… Pentru a reliefa aceasta bizarerie, invederez ca in septembrie 2011, din 432 de candidati prezenti la interviu numai 27 au primit nota 10, spre deosebire de 2005, cind la un numar aproape egal de intervievati (410) au existat 42 de note maxime. Ca fapt divers, mentionez ca in 2010 n-a reusit nimeni sa obtina nota 10 la interviu, desi se spunea despre cei 72 de candidati intervievati ca erau singurii (din peste 3000 de concurenti!) care meritasera sa ajunga pina acolo…

Exprimate in procente, rezultatele amintite arata dupa cum urmeaza: 2005 – 10,24%; 2006 – 1,01%; 2008 – 18,80%; 2010 – 0% si 2011 (septembrie) – 6,25%.

Si daca la nivel general nu pare evident, in mod cert citeva exemple individuale o sa va convinga de subiectivismul membrilor din comisiile de interviu. De pilda, Cotofana Lavinia Nicoleta a primit nota 10 la interviul sustinut in februarie 2011 si nota 8,88 la cel sustinut in septembrie 2011; Petrescu Ileana Luminita a luat 7,76 la interviul din februarie 2011 si 9,76 in septembrie 2011; Furnica Silvia a fost notata cu 7,34 in 2009 si cu 9,52 in februarie 2011; Sirb-Tisu Cristina Elena a obtinut nota 7,12 in septembrie 2009 si nota 9,16 in februarie 2011; Sirbu Monica Elena a primit 7,16 in septembrie 2009 si 9,22 in februarie 2011 etc.

5. O problema deosebit de importanta, dupa parerea mea, este si lipsa de transparenta a componentei comisiilor de concurs. Chiar si dupa terminarea concursului de admitere la INM, hotaririle CSM nu sint facute publice decit foarte tirziu. Spre exemplu, CSM a publicat abia in 19 ianuarie 2012 Hotaririle plenului nr. 433 si nr. 434 din 30 iunie 2011, prin care au fost stabilite comisiile pentru ultimul concurs de admitere la INM…

Ca un corolar al acestei deficiente, invederez si lipsa de transparenta a membrilor din comisiile de interviu, care nu au minima decenta de a se prezenta ori, macar, de a-si pune in fata o placuta cu numele si functia, ca sa stie si concurentii cu cine converseaza si, mai ales, cine ii evalueaza.

6. O alta incalcare a legii de catre CSM & INM o constituie si efectuarea examenului medical si a testului psihologic (ambele eliminatorii) dupa terminarea concursului propriu-zis, in pofida dispozitiilor extrem de clare ale art. 14 alin. (2) din Legea 303/2004, din care se intelege ca aceste conditii de sanatate trebuie sa fie preexistente inscrierii la concurs (de altfel, asa se si procedeaza la admiterea in orice institutie de invatamint superior, cum ar fi colegii, facultati, academie de politie etc., pentru ca nu este normal sa treci candidatii prin furcile caudine, din punct de vedere intelectual, iar apoi sa-i respingi pe motive de sanatate; este absurd!).

Abia in 2011, dupa ce s-a trezit cu mai multe condamnari din partea unor instante de judecata pentru aceasta conduita nelegala (vezi, de pilda, Decizia nr. 2263 din 14 aprilie 2011 a Sectiei de contencios administrativ si fiscal a ICCJ), CSM a modificat regulamentul de concurs, adaugind la hirtoagele necesare pentru inscriere si o adeverinta eliberata de oricare psiholog autorizat. Desigur, se poate reprosa caracterul formal si iluzoriu al acestui test privat de examinare psihologica, dar nici cel public organizat de INM nu era mai breaz, deoarece pina in 2008, inclusiv, toti candidatii erau admisi la testul psihologic. De asemenea, tin sa amintesc aici performanta unui candidat la INM, Stangaciu Horatiu Constantin, care a fost respins in 2009 la testul psihologic (dupa ce se clasase pe primele locuri la concursul propriu-zis), iar in 2010 a fost declarat admis la acelasi test psihologic, dupa ce initial aproape ca fusese respins la testul de Drept (abia dupa anularea unor intrebari, respectivul candidat a reusit sa obtina 70 de puncte la acest din urma examen)…

Asa ca eu nu pun prea mare pret pe relevanta testului psihologic, in orice modalitate ar fi efectuat si indiferent de succesiunea lui in desfasurarea concursului. Si, in orice caz, eu cred ca menirea sa nu este de a respinge candidatii cu probleme psihice, ci de a evidentia astfel de probleme, pentru a le putea remedia ulterior. In plus, exista destui judecatori si procurori in sistem care pica la evaluarea psihologica (atunci cind candideaza pentru o functie de conducere, spre exemplu) si totusi nu sint dati afara din magistratura.

7. Nu sint secretizate corespunzator lucrarile de concurs, nici la Drept, nici la Logica; abia la final, dupa incheierea probei scrise, ti se lipeste coltul lucrarii unde e scris numele, se stampileaza si se semneaza de catre membrii comisiei de concurs, ceea ce trezeste suspiciuni serioase cu privire la „secretul” identitatii candidatului si anuleaza, practic, tocmai scopul acestei masuri! Daca toti cei din comisie imi vad numele la predarea lucrarii, atit pe actul de identitate, cit si pe lucrare, ce rost mai are sigilarea acesteia, din moment ce toata lumea stie a cui este lucrarea respectiva?!

Pina la aceasta struto-camila introdusa de CSM in 2006, secretizarea adevarata se facea prin scrierea numelui de catre candidat pe coltul lucrarii si lipirea acestuia de catre un membru din comisia de supraveghere inainte de primirea subiectelor de concurs, dupa care altcineva din comisia de concurs venea pe la fiecare candidat in parte si aplica o stampila si semnatura pe coltul deja lipit. Iar la terminarea probei, toate lucrarile erau adunate pe prima banca, fie de catre cineva din comisia de supraveghere, fie date din mina in mina de catre candidati, carora nu le mai raminea altceva de facut decit sa semneze borderoul de predare a lucrarii. In acest fel, nimeni nu mai stia cui apartine o anumita lucrare si se economisea timp pretios.

In schimb, pe sistemul actual de „secretizare”, este posibil ca vreun membru din comisia de concurs sa (de)favorizeze un candidat prin efectuarea unui semn discret pe lucrare, stiind foarte bine cui apartine aceasta (stiu, unii vor spune ca sint paranoic, dar am motivele mele intemeiate sa cred ceea ce scriu aici!)… In plus, se pierde foarte mult timp pina se predau toate lucrarile, candidatii fiind siliti sa mai ramina in sala chiar si aproape o ora dupa incheierea probei, daca aceasta se desfasoara intr-un amfiteatru mare. Mi-aduc aminte ca in 2006 am sustinut testul de Drept la Universitatea Politehnica din Bucuresti, intr-un amfiteatru urias, in care au fost repartizati 80 de candidati, iar la terminarea examenului am fost obligati sa stam in picioare, incolonati la margine de rind ca indienii, timp de aproape o ora, caci la catedra nu aveau voie mai mult de 3 candidati; tinind cont ca inainte de inceperea examenului cu pricina nu am avut voie nici sa iesim din sala, odata ce am intrat si am fost legitimati, pot sa spun ca acel test de Drept a fost cel mai dur si prost organizat din toata istoria INM-ului. Doar cel din vara lui 2011 poate sa rivalizeze intrucitva cu el in privinta masurilor draconice, insa absolut inutile, deoarece in august 2011 s-a introdus o chestie pe cit de stupida, pe atit de nefolositoare, anume: obligatia de a renunta la ceasul de mina, indiferent daca avea afisaj electronic sau nu (!?!), ceea ce m-a determinat sa spun in gura mare comisiei de supraveghere ca-i o PROSTIE…

Apropo de prostie si de „secretizarea” tezelor de concurs, tin sa descriu aici inca un incident extrem de neplacut pe care l-am trait pe pielea mea in 25 august 2011. Astfel, in timpul examenului de Drept, cind mai aveam vreo ora si un sfert pina la finalul probei, am observat pe grila cu raspunsurile un punctulet, destul de vizibil si pe fata si pe verso, asa ca am chemat o supraveghetoare sa constate ca acel punct nu era facut de mine, ci era un defect de fabricatie a hirtiei, deci nu putea fi considerat semn pe lucrare. Supraveghetoarea mi-a dat dreptate, dar, pentru orice eventualitate, mi-a luat grila ca sa i-o arate si presedintei comisiei de supraveghere. Numai ca, stupoare!, m-am trezit ca lucrarea mi-a fost anulata si aceeasi supraveghetoare imi aduce o grila noua!!! Intrigat la culme de aceasta situatie, am cerut explicatii presedintei, care mi-a zis ca ea a inteles ca eu cerusem, chipurile, anularea grilei, desi eu nici macar nu pomenisem cuvintul anulare! Cum aveam deja 37 de raspunsuri bifate pe grila initiala, va dati seama ca mi-ar fi luat ceva timp sa recompletez o alta grila (un sfert de ora, mai exact, fara a mai pune la socoteala discutia in sine), ceea ce m-a determinat sa cer presedintei sa anunte comisia de organizare a concursului despre acest incident, care mi-a anulat, practic, o ora din concurs si m-a vatamat indubitabil, punindu-ma intr-o situatie inechitabila. Numai ca, stupoare din nou!, d-na presedinte a refuzat sa dea curs cererii mele, enervindu-ma si mai tare, iar la finalul examenului a refuzat sa treaca in procesul-verbal acest incident; abia dupa insistente repetate, doamna presedinte a consemnat cererea mea in procesul-verbal. Insa, ceea ce m-a frapat cel mai tare nu a fost conduita presedintei, ci a celeilalte supraveghetoare, care s-a burzuluit la mine, citez: „Ce, domn’e, iar vreti sa va faceti remarcat?!”… Replica asta suculenta imi demonstreaza si mai abitir nevoia de secretizare adevarata a lucrarilor de concurs, fiindca, nu-i asa, unii se fac remarcati si trebuie monitorizati… Ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc, mentionez doar unul dintre incidentele similare pe care le-am experimentat in anii anteriori, mai exact in 17 februarie 2006, cind am participat la concursul organizat de CSM pentru ocuparea unor posturi PAM in aparatul propriu: inaintea inceperii examenului de Drept, o judecatoare din comisie (Cotorogea Alina) m-a abordat pe holul INM, unde se desfasura proba cu pricina, vrind sa stie daca: “Tu esti cel care s-a suparat pe presedintele CSM, anul trecut?” [precizez ca in toamna anului 2005 trimisesem la CSM un memoriu in care criticasem foarte dur concursul de admitere la INM din acel an, insa nimeni nu s-a sinchisit sa raspunda petitiei respective, desi o expediasem de doua ori, la departamente diferite din CSM]; in acel moment am presimtit ca voi fi respins la concurs, fiindca am perceput interpelarea respectiva ca pe o incercare de intimidare sau, cel puţin, ca pe un avertisment de genul: ai indraznit sa ne critici, asa ca o sa te tinem minte!

II. Deficiente externe ale concursului de admitere la INM

8. Comparativ cu admiterea in magistratura pentru cei cu 5 ani vechime juridica (in continuare „definitivatul”), concursul de admitere la INM a fost mai dificil, atit cantitativ, cit si calitativ. Astfel, la INM se sustin trei examene, in loc de unul, cit are definitivatul. Pe linga asta, grila de la definitivat are doar 70 de intrebari, spre deosebire de admiterea la INM, unde grila de Drept are 100 de intrebari, ce trebuie rezolvate in acelasi interval de 4 ore. Mai mult decit atit, din 2008 (cind si la definitivat s-a introdus grila) si pina in prezent, subiectele examenului de Drept au fost mai usoare la definitivat decit la INM, desi ar trebui sa fie exact invers, avind in vedere statutul si mai ales drepturile obtinute in urma celor doua concursuri.

9. Nu se pot suplimenta locurile la INM, spre deosebire de definitivat – vezi art. 22 indice 5 alin. (2) din Regulamentul definitivatului, ce prevede: „La medii egale departajarea candidatilor se face in functie de vechimea in activitatea juridica. In situatia in care exista posturi vacante de judecatori si procurori, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate suplimenta numarul de posturi scoase la concurs, astfel incat sa poata fi repartizati toti candidatii care au obtinut medii egale cu cea a ultimului candidat declarat admis”.

10. Taxa de concurs a fost, de regula, mai mare la INM decit la definitivat sau la alte concursuri juridice organizate de CSM sau de INM ori de Ministerul Justitiei.

Or, in opinia mea, este nedrept sa ceri atit de multi bani candidatilor la INM, mai ales ca majoritatea dintre ei nu lucreaza, fiind proaspat absolventi de facultate. Subliniez ca, de obicei, la toate celelalte concursuri organizate de stat pentru angajarea intr-o functie publica nu se percepe nicio taxa (de pilda: angajarea intr-o primarie, prefectura ori alta autoritate sau institutie publica locala sau centrala nu necesita absolut nicio taxa de inscriere la concurs).

11. Drepturile auditorilor la INM sint mult reduse in comparatie cu ale judecatorilor, procurorilor si PAM-ului. Si de parca nu era de-ajuns, chiar si acele putine drepturi conferite auditorilor (cum ar fi cazarea, dreptul la munca, bursa si vechimea juridica) devin incerte, pentru ca sint afectate de prea multe conditii.

In primul rind, trebuie sa accentuez ca INM nu asigura cazare tuturor auditorilor, creind astfel din start o discriminare intre acestia. Asa cum bursa este un drept inerent calitatii de auditor, tot asa ar trebui sa fie si cazarea in camin. Conditionarea cazarii de nota obtinuta la admitere este profund inechitabila, deoarece pune auditorii intr-o situatie ingrata, umilitoare, ce le afecteaza confortul material si intelectual, obligindu-i sa se imprumute sau sa se angajeze pentru a-si putea plati chiria si intretinerea, in loc sa se ocupe de pregatirea in institut. Cred ca este inutil sa precizez ca bursa nu acopera cuantumul unei chirii medii pentru o garsoniera in Bucuresti, fara a mai pune la socoteala intretinerea…

In al doilea rind, auditorii de justitie au si nu prea au dreptul sa lucreze (cel putin, acest drept nu e reglementat explicit nicaieri si a nascut deja controverse), spre deosebire de judecatori, procurori si PAM detasati, care cumuleaza diverse functii, desi e neconstitutional (vezi si punctul 19 pe ordinea de zi din 15 noiembrie 2011 a plenului CSM – cica interdictiile si incompatibilitatile prevazute de cap. II, titlul I din Legea 303/2004 nu se aplica auditorilor, dar nota directiei de resurse umane spune invers, iar plenul nu a dat o hotarire).

In fine, amintesc ca atit bursa, cit si vechimea juridica (echivalenta perioadei petrecute in INM) sint afectate de doua conditii rezolutorii prevazute expres de lege. Mai exact, auditorii pierd vechimea daca nu absolvesc INM [vezi art. 17 alin. (5) din Legea 303/2004] si sint nevoiti sa returneze bursa si cheltuielile de scolarizare daca nu absolvesc INM, potrivit art. 19 alin. (3) din Legea 303/2004, sau daca nu ramin 6 ani in sistem dupa absolvire, conform art. 20 din Legea 303/2004.

12. In schimb, obligatiile auditorilor sint fara numar… si chiar neconstitutionale, pe alocuri…

De pilda, obligatia de a returna bursa si cheltuielile de scolarizare in INM e neconstitutionala si inechitabila, fiindca:
– a) opereaza retroactiv;
– b) e mai oneroasa decit multe amenzi penale;
– c) statul nu are niciun merit ca acel candidat sanctionat a intrat la INM si a trecut de toate examenele pina in momentul sanctionarii;
– d) CSM (prin Comisia nr. 2) a considerat in 14.06.2011 (vezi pct. 6 pe ordinea de lucru) ca: „in perioada formarii, cursantii beneficiaza de o bursa platita din bugetul de stat, avand natura si regimul juridic al unui drept salarial, astfel ca functia de auditor are caracterul unei functii publice”; pai, daca bursa e similara unui drept salarial, iar auditorul indeplineste ceva ce aduce a functie publica, atunci de ce i se cer banii inapoi in cazul implinirii celor doua conditii rezolutorii mentionate supra?! Ati auzit de vreun salariat care sa returneze salariile obtinute legal in timpul serviciului, daca este concediat chiar si pentru savirsirea unor infractiuni la locul de munca?! Unde in lume s-a mai pomenit asa ceva?!?! Nici macar studentii exmatriculati nu au obligatia sa returneze bursa primita pina in momentul sanctiunii!

Idem, obligatia de a ramine 6 ani in sistem dupa absolvire e neconstitutionala si inechitabila, din aceleasi 4 motive enumerate mai sus (deoarece nerespectarea acestei obligatii activeaza automat obligatia de restituire a bursei si a cheltuielilor de scolarizare), plus inca doua, recte: impiedica libera circulatie a fortei de munca si limiteaza dreptul de optiune al individului.

13. Combinarea concursului de admitere la INM cu recrutarea PAM-ului in CSM si INM este neconstitutionala, nelegala si neregulamentara, dupa parerea mea, exprimata categoric imediat dupa nasterea acestei struto-camile.

Astfel, in iulie 2006 am trimis doua petitii catre CSM, prin care am criticat art. 28 din Regulamentul de admitere la INM, adoptat prin Hotarirea nr. 439 din 15 iunie 2006, deoarece am considerat (si consider in continuare) ca, pe de-o parte, s-a adaugat la lege printr-o simpla hotarire administrativa si ca, pe de-alta parte, se interzice accesul cetatenilor la o functie publica (mai exact, se conditioneaza angajarea in CSM de participarea la un concurs ce n-are nicio legatura cu functiile publice – odata admis in INM devii “auditor de justitie”, calitate ce nu se regaseste in nomenclatorul ocupatiilor din Romania, fiind similara masteranzilor la facultate), ceea ce contravine art. 16 alin. (1) – (3) din Constitutie, citez:
“(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii […]”.

Or, Legea 303/2004 stipuleaza ca recrutarea PAM-ului se face in conditiile prevazute pentru judecatori si procurori, nu pentru auditori de justitie, mai exact art. 87 alin. (1) din Legea 303/2004 prevede imperativ ca „personalul de specialitate juridica […] din Consiliul Superior al Magistraturii […] si din Institutul National al Magistraturii este asimilat judecatorilor si procurorilor in ceea ce priveste drepturile si indatoririle, inclusiv sustinerea examenului de admitere […], dispozitiile prezentei legi aplicindu-se in mod corespunzator”.

Prin adresa Nr. /20424, 20506/1154/2008 (primita de subsemnat pe e-mail, ca reactie la alte doua petitii de-ale mele cu acelasi obiect, insa expediate in vara lui 2008), reprezentantii CSM-ului au sustinut doua teze false, citez: 1) “functia de personal de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor nu este functie publica;” si 2) ”dispozitia art. 28 din Regulamentul privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii este prevazuta in sensul respectarii si aplicarii dispozitiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004”.

1) Prima teza este evident falsa, deoarece la concurs sint scoase posturi de consilieri juridici sau experti asimilati magistratilor. Beneficiul asimilarii unei functii publice (precum cea de consilier, expert sau inspector) cu alta functie publica (precum cea de judecator sau procuror) este oferit ulterior de legiuitor prin reglementari speciale, tocmai in considerarea specificului acelor posturi.

In plus, Constitutia Romaniei nu se refera strict la functionarii publici (si Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), ci la toate functiile publice, adica la toate acele functii ocupate in aparatul de stat (inclusiv parlament, guvern, SRI, CSM, prefecturi, spitale, scoli etc.) si suportate de la buget pentru a presta servicii in interes public. Din interpretarea per a contrario a opiniei CSM rezulta ca judecatorii, securistii, senatorii etc. nu ocupa functii publice, ci private (ori secrete?!) si, prin urmare, acestia nu se supun Constitutiei…

Culmea este ca, mai nou [vezi minuta sedintei din 14 iunie 2011 a Comisiei nr. 2 a CSM, mentionata supra la cap. II, pct. 12 lit. d)], membrii CSM-ului au considerat ca auditorul de justitie indeplineste o functie publica, desi in urma cu vreo 3 ani conducatorii directiei de resurse umane din CSM au sustinut ca nici macar PAM-ul nu exercita o functie publica!?

De altfel, CSM incalca flagrant si alte dispozitii imperative din legea fundamentala, recte art. 125 alin. (3) si art. 132 alin. (2) din Constitutie, ce interzic expres cumulul de functii pentru magistrati. Cu toate acestea, in CSM, INM, Ministerul Justitiei etc. exista destui judecatori si procurori care sint in acelasi timp si directori sau inspectori sau secretari sau consilieri s.a.m.d.!”

La aceste argumente mai pot adauga inca unul, anume ca, in pofida lipsei de judecatori si procurori din sistem, CSM a instituit o regula – ce a fost legiferata initial ca masura de exceptie in art. 58 din Legea 303/2004 – din a detasa magistratii de la instante si parchete in cadrul aparatului propriu, retrogradindu-i, practic, pe functii inferioare de asimilati magistratilor, in loc sa ocupe aceste posturi prin examen de admitere, asa cum prevede art. 87 alin. (1) din aceeasi lege! Numai ca unicul concurs de acest gen organizat de CSM pina in prezent a fost in februarie 2006 [vezi supra cap. I, pct. 7, paragraf final] si s-a dovedit a fi un fiasco absolut premeditat, motiv pentru care subsemnatul l-a contestat in instanta (litigiul ajungind, de asemenea, la CEDO)…

2) A doua teza falsa din adresa CSM nr. /20424, 20506/1154/2008 nu rezista criticii si logicii elementare, pur si simplu pentru ca se contrazice singura! Art. 28 din Regulamentul de admitere la INM ignora nu numai Legea 303/2004, ci si Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, fapt interzis de art. 4, 13, 77 si 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Si, cu toate ca Legea 303/2004 este clara in sensul ca personalul asimilat magistratilor se bucura de aceleasi drepturi ca magistratii, totusi CSM continua sa-l desconsidere si sa combine recrutarea acestui personal cu admiterea la INM (admitere ce are ca rezultat o calitate mult inferioara magistratilor, cea de auditor de justitie, care nu confera drept la salariu, sporuri, prime, locuinta de serviciu, decontarea chiriei, decontarea cheltuielilor de transport etc., insa instituie obligatii suplimentare: de a studia 2 ani in INM, de a profesa minimum 6 ani ca magistrat dupa numirea in aceasta functie, de a returna bursa si celelalte cheltuieli de scolarizare in cazul nerespectarii perioadei de 6 ani in sistem s.a.m.d.), incalcind astfel Constitutia si demnitatea cetatenilor.

Conduita CSM-ului este cu atit mai ciudata cu cit subsemnatul a propus inca din 2006 contopirea recrutarii PAM-ului cu definitivatul in magistratura, intrucit cele doua concursuri erau aproape identice si ca finalitate (adica angajare intr-o functie publica, presupunind dobindirea acelorasi drepturi), si cit priveste dosarul de inscriere (continind aceleasi documente necesare) sau materiile de concurs (sase, in loc de patru discipline cite sint la admiterea in INM). In plus, concursul pentru recrutarea PAM-ului s-ar fi putut organiza ori de cite ori era nevoie, intocmai ca si definitivatul, asa cum prevede art. 33 alin. (2) din Legea 303/2004.

Pe deasupra, aceasta „combinatie” – recrutare PAM + admitere la INM – este si neregulamentara, deoarece nesocoteste dispozitiile art. 79-104 din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat prin Hotarirea plenului CSM nr. 326/2005. Si daca tot am pomenit de aceasta ultima hotarire, trebuie sa subliniez ca art. 28 din Regulamentul de admitere la INM a „beneficiat” mult timp de o redactare extrem de precara (vezi Monitorul Oficial nr. 560 din 28 iunie 2006); astfel, initial, acest articol continea o vadita eroare materiala, intrucit facea trimitere la, citez: „Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 238/2006”, cind, de fapt, aceasta din urma hotarire era doar una de modificare si completare a regulamentului adoptat prin Hotarirea plenului CSM nr. 326/2005… De asemenea, acelasi art. 28 din Regulamentul de admitere la INM a facut trimitere pina in 2009 la, citez: „Regulamentul Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/2005”, desi aceasta din urma hotarire fusese abrogata inca din 1 martie 2007, prin Hotarirea plenului CSM nr. 127/2007… Idem, art. 28 alin. (1) din Regulamentul de admitere la INM facea initial trimitere la art. 27 alin. (1) din acelasi regulament, insa acest din urma alineat se referea la, citez: „candidatii admisi”; or, in realitate, recrutarea PAM-ului era destinata doar pentru cei care trecusera de toate cele 3 examene, dar nu fusesera declarati admisi la INM. Si cu toate ca Regulamentul de admitere la INM a fost modificat si in 2007, si in 2008, abia prin Hotarirea nr. 869 din 14.05.2009 plenul CSM a rectificat multiplele erori de redactare continute in art. 28 din Regulamentul de admitere la INM, de unde rezulta atit lipsa de profesionalism, cit si lipsa de interes a membrilor CSM vizavi de aceasta problema grava, pe care subsemnatul a infierat-o inca de la nasterea ei chinuita!

In fine, modalitatea actuala de recrutare a PAM-ului este nu numai neconstitutionala, nelegala si neregulamentara, ci si complet ilogica si contraproductiva, din cel putin doua motive:
1) angajarea intr-o institutie publica nu se face o singura data pe an si in aceeasi perioada, ci se face (sau ar trebui sa se faca) ori de cite ori se vacanteaza un post;
2) unicul argument pe care mi l-a servit CSM prin adresa nr. 202/BIPR/18.08.2006 pentru a justifica grotescul concubinaj admitere in INM + angajare in CSM (argument potrivit caruia ”admiterea la Institutul National al Magistraturii ofera o baza mai larga de selectie”) nu s-a dovedit valabil, deoarece si in 2006, si in 2008, si in 2009, si chiar si in 2011 cind s-a apelat la aceasta modalitate de recrutare a PAM-ului s-au aratat dornici sa fie angajati in CSM (in sensul de prezentare la examenul de limba straina) mai putini candidati decit s-au prezentat in februarie 2006! Unde mai pui ca Romania insasi este cea mai larga baza de selectie, cu zeci de mii de absolventi de Drept care aveau prilejul de a participa la concursul pentru recrutarea PAM-ului, in loc de doar citeva „firimituri” ramase de la admiterea in INM, care poate nici nu-si doresc „privilegiul” de a lucra in CSM! De altfel, chichita aia inventata de CSM in 2006, referitoare la angajarea PAM-ului in functie de nota la INM, nu in functie de media calculata intre nota la INM si nota la limba straina, nici nu permite prezentarea prea multor candidati la concurs, fiindca rezultatul este cvasi-previzibil.

14. De parca nu era indeajuns de abuziv, art. 28 din Regulamentul de admitere la INM mai instituie o discriminare nefireasca si, desigur, ilegala, anume ca prevede expres accesul la functiile publice PAM din CSM sau INM doar pentru cei respinsi la admiterea in INM (adica aceia care au promovat toate examenele, insa nu s-au incadrat pe locurile scoase la concurs), nu si pentru cei admisi la concursul respectiv, in ciuda faptului ca acestia din urma au obtinut note mai mari!

Or, potrivit adagiului qui potest plus potest minus, ar trebui ca si cei admisi la INM sa poata candida pentru posturi PAM.

Prin urmare, art. 28 din Regulamentul de admitere la INM creeaza o dubla interdictie neconstitutionala de a ocupa o functie publica!

15. Pe linga argumentele deja expuse privind interzicerea accesului la o functie publica, mai adaug ca examenul de limba straina in care consta, practic, concursul pentru recrutarea PAM din cadrul CSM – asa cum este el prevazut acum de Regulamentul de admitere la INM – devine o simpla formalitate, intrucit nu conteaza nota obtinuta la acest examen (cu singura conditie, bineinteles, sa treci de pragul minim: nota 7), ci conteaza nota obtinuta la concursul de admitere la INM. Asadar, chiar daca primesti nota 10 la limba straina, vei fi respins in caz ca un contracandidat are nota de admitere la INM mai mare cu doar o sutime, desi respectivul a luat nota 7 la limba straina. Pai, unde-i echitatea si egalitatea de sanse?! Ce concurs mai e acela daca nu se evalueaza in ansamblu aptitudinile si rezultatele candidatilor?! O diferenta de citeva sutimi e infima si irelevanta (tinind mai mult de noroc si hazard, decit de educatie si talent), pe cind o diferenta de citeva puncte spune multe despre acei candidati. Cu alte cuvinte, Regulamentul de admitere la INM nu numai ca este ilegal si ilogic, dar e si realmente ineficient si irelevant!

16. La INM inca se mai cere legalizarea diplomei de licenta, spre deosebire de toate celelalte concursuri organizate de CSM (pentru recrutarea PAM, definitivat, promovare etc.) – vezi, de exemplu, art. 4 alin. (10) din Regulamentul definitivatului. Pentru mine e cu atit mai deranjanta chestia asta, cu cit stiu ca in 2005 nu s-a cerut legalizarea niciunei hirtoage, asa cum, de altfel, nu se cere la niciun alt concurs public din Romania. Pe linga faptul ca se creeaza din start o impresie negativa la adresa candidatilor, ca si cum acestia ar fi niste infractori dornici sa insele CSM-ul si INM-ul, aceasta masura nu este doar discriminatorie in raport cu alte concursuri, ci si mai oneroasa pentru candidati, deoarece presupune costuri suplimentare de timp si bani aruncati degeaba pe la notariate. Si, hai sa fim seriosi, daca membrii CSM-ului prezuma ca vreun candidat la INM este dispus sa isi falsifice diploma de licenta, atunci de ce n-ar face-o si cu celelalte acte din dosar?!

Acest aspect se poate rezolva usor dupa concurs, la inscrierea propriu-zisa in INM, cind ar trebui sa prezinti toate documentele in original, pentru a-ti confirma identitatea si studiile. Uite, spre exemplu, eu am participat recent la un concurs pentru ocuparea unui post de assistant lawyer la CEDO (deci o functie pozitionata mult mai sus chiar si decit cea de judecator de tribunal in Romania si remunerata ca atare), insa nu mi s-a cerut sa depun niciun act inainte de selectia initiala, iar la examenul propriu-zis a trebuit sa ma prezint la Cluj-Napoca doar cu buletinul. Atit! Abia dupa selectia finala (interviul din Franta fiind a treia etapa a concursului), fericitul cistigator va fi nevoit sa prezinte in original actele de studii si cele pentru dovedirea vechimii in specialitate. Ah, da: si nu mi s-a cerut nicio taxa de concurs, desi dupa prima etapa de selectie au ramas 349 de candidati pentru un singur post!

Oricum, eu consider ca legalizarea actelor nu este decit un tertip ieftin, inventat doar pentru a mai stoarce niste bani de la candidati…

17. In fine, inchei lista deficientelor cu cea mai grosolana inechitate si, totodata, ilegalitate a acestui concurs, anume ca niciodata (repet si subliniez: NICIODATA!) pina in 2011 nu s-a respectat scopul admiterii la INM – acela de a fi principala modalitate de recrutare a magistratilor. Desi art. 15 alin. (4) din Legea 303/2004 spune ca numarul de auditori la INM se stabileste „in functie de posturile de judecatori si procurori vacante, precum si de cele care vor fi infiintate”, si cu toate ca se recunoaste unanim (de catre CSM, Ministerul Justitiei si INM) ca admiterea in magistratura se face in principal prin intermediul concursului de admitere la INM, si in ciuda numarului foarte mare de posturi de magistrati ce ramin vacante in fiecare an (peste 500, uneori chiar si peste 1000!), totusi CSM nu aloca suficiente locuri la INM (probabil si la „recomandarea” guvernului, reprezentat in CSM de ministrul justitiei), preferind in schimb sa recruteze personalul prin alte metode, mai putin eficiente, echitabile si transparente, si mentinind astfel o permanenta criza in sistem.

***

CONCLUZII

Precum se poate vedea, lista deficientelor e lunga. E-adevarat, multe dintre neregulile procedurale pe care le-am semnalat personal CSM-ului au fost corectate intre timp; de pilda:
1) incepind cu 2007, plingerile prealabile impotriva CSM sint analizate de plen, nu de secretarul general;
2) incepind cu octombrie 2008, subiectele la proba de limba straina din cadrul concursului organizat de CSM pentru ocuparea posturilor PAM au fost identice pentru toti candidatii, indiferent de optiunea exprimata (engleza sau franceza);
3) la definitivatul din 2 noiembrie 2008, CSM a precizat ora exacta de cind incepe sa curga termenul de 24 de ore pentru depunerea contestatiilor la barem;
4) incepind cu admiterea la INM din 2008, CSM a eliminat obligativitatea legalizarii anumitor acte necesare pentru inscriere (mai exact, certificatul de nastere si buletinul);
5) se permite parasirea incintei in intervalul dintre prezentarea in sala de concurs si inceperea propriu-zisa a examenului;
6) se motiveaza atit admiterea unor contestatii, cit si respingerea lor (desi paliativ si selectiv, uneori, cum s-a intimplat in 2011);
7) se respecta calendarul de concurs stabilit initial;
8) baremele sint afisate atit la locul desfasurarii examenelor, cit si pe internet (totusi, uneori se intirzie afisarea chiar si dupa jumatate de ora de la terminarea testului de Drept, cum s-a petrecut in august 2011, desi pina in 2009, exclusiv, baremul trebuia afisat cu 15 minute inainte de terminarea examenului);
9) ni se permite pastrarea subiectelor la testul de Drept;
10) nu se mai efectueaza testul psihologic dupa admiterea la INM.

Cu toate acestea, progresul este lent si anevoios, ceea ce mi se pare incredibil si inadmisibil pentru o institutie publica infiintata din 1992, prin vechea lege de organizare judecatoreasca (Legea nr. 92/1992)! Iar problemele cele mai grave, de fond (anume inasprirea nivelului de dificultate a admiterii la INM, recrutarea majoritatii magistratilor prin alte metode, mai simpliste si mai usoare decit admiterea la INM, mentinerea concubinajului ilegal dintre admiterea la INM si angajarea PAM-ului in INM sau CSM, nesanctionarea magistratilor incompetenti si/sau partinitori, detasarea magistratilor pe posturi de contopisti in CSM, penitenciare sau in alte institutii s.a.m.d.) au ramas in continuare nerezolvate, ba chiar s-au acutizat si tind sa devina cronice!

Pe scurt, politica de resurse umane a sanhedrinului CSM este complet gresita si total ineficienta, nefiind adaptata realitatilor sociale din Romania si nevoii profesionale din sistemul juridic, ceea ce permite abuzuri si/sau nereguli in recrutarea personalului si duce implicit la incalcarea dreptului candidatilor la un concurs echitabil.

***

SOLUTII

Remedierea majoritatii deficientelor constatate supra se deduce din chiar critica lor, iar in privinta restului deficientelor, am propus deja o solutie simpla, unica si unitara, totodata, care ar putea fi cea mai eficienta si adecvata pentru rezolvarea nevoilor din sistem, recte: ADMITEREA LA INM SA AIBA DREPT REZULTAT OBTINEREA FUNCTIEI DE JUDECATOR SAU PROCUROR STAGIAR, IN ORDINEA MEDIILOR DE CONCURS.

In felul acesta, s-ar crea urmatoarele avantaje:
-1) ar fi eliminate cele mai multe inechitati din sistem;
-2) s-ar clarifica statutul celor admisi la INM;
-3) ar fi uniformizate modalitatile de recrutare a tuturor profesiilor juridice, adica si judecatorii, si procurorii, si avocatii, si consilierii juridici, si notarii ar urma aceleasi etape de admitere in profesie;
-4) INM si-ar merita cu adevarat numele de institut al magistraturii;
-5) s-ar pune accentul mai mult pe practica, decit pe teorie, deoarece ai timp destul pentru teorie in cei 4 ani de facultate, mai ales ca, in prezent, Dreptul are printre cele mai lungi perioade de studiu, desi e una dintre cele mai usoare facultati, in opinia mea, care poate fi terminata chiar si in doi ani;
-6) ar fi inlaturate toate obiectiile de neconstitutionalitate;
-7) sistemul ar beneficia mai rapid de numirea in functie a judecatorilor si procurorilor.

***

Abrevieri:
-alin. = alineat
-art. = articol
-cap. = capitol
-CEDO = Curtea Europeana a Drepturilor Omului
-CSM = Consiliul Superior al Magistraturii
-INM = Institutul National al Magistraturii
-ICCJ = Inalta Curte de Casatie si Justitie
-Legea 303/2004 = Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
-nr. = numar
-PAM = personal asimilat magistratilor
-pct. = punct
-Regulamentul de admitere la INM = Regulamentul privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotarirea plenului CSM nr. 439/2006
-Regulamentul definitivatului = Regulamentul privind organizarea si desfasurarea concursului de admitere in magistratura, adoptat prin Hotarirea plenului CSM nr. 152/2006

***

Note de subsol

[1] – vezi Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, editia a III-a, actualizata si completata, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2001, pag. 193, si Gabriel Boroi & Liviu Stanciulescu, Drept civil. Curs selectiv pentru licenta. Teste grila, editia a 3-a, revazuta si actualizata, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006, pag. 363

[2] si [3] – vezi articolul subsemnatului „ADMITEREA LA INM. FALSA LOTERIE SAU O DULCE REVERIE?”, publicat pe www.juridice.ro in 4 februarie 2011

[4] vezi comentariile subsemnatului la anuntul intitulat „Concurs INM 2011”, postat de Cristi Danilet pe www.juridice.ro in data de 27 iunie 2011 (link AICI)

Florin-Iulian HRIB

* * *

UPDATE, 29 februarie 2012: In 21 februarie 2012 am participat – mai mult din curiozitate, decit din convingere, intrucit nu-mi faceam prea mari iluzii cu privire la sansele mele de reusita – la concursul pentru ocuparea a doua posturi de expert PAM din cadrul INM. Cu aceasta ocazie m-am convins ca admiterea la INM are mai multe deficiente decit cele descrise mai sus, mai exact inca patru deficiente, doua interne si doua externe. Voi incepe de data aceasta cu deficientele externe, deoarece pe baza lor s-au cristalizat celelalte doua deficiente.

Astfel:

18. Dupa cum aratam supra (vezi cap. II, pct. 13), art. 87 alin. (1) din Legea 303/2004 prevede imperativ ca „personalul de specialitate juridica […] din Consiliul Superior al Magistraturii […] si din Institutul National al Magistraturii este asimilat judecatorilor si procurorilor in ceea ce priveste drepturile si indatoririle, inclusiv sustinerea examenului de admitere […], dispozitiile prezentei legi aplicindu-se in mod corespunzator”.

Desi cunostintele de limba straina nu se testeaza la examenul de admitere in magistratura (definitivatul) si nici in cadrul concursului de admitere la INM, totusi CSM si INM (ba chiar si Ministerul Justitiei) au inclus un examen suplimentar de limba straina pentru recrutarea PAM-ului. Oare de ce?

Personal, consider ca e util un astfel de examen nu numai pentru PAM, ci si pentru magistrati. Insa CSM si INM trebuie sa priceapa ca rostul acestui examen de limba straina nu este de a selecta lingvisti/poligloti/interpreti/translatori, ci JURISTI capabili sa citeasca si sa scrie intr-o limba de circulatie internationala!

Asadar, nivelul de dificultate al subiectelor, precum si nivelul de exigenta al evaluarii/corectarii trebuie sa se incadreze in niste limite rezonabile, specifice unui jurist. De pilda, in noiembrie 2007 am participat la un concurs similar organizat de INM pentru un post PAM si am avut aproximativ acelasi nivel de dificultate al examenului de limba engleza, adica tot 3 subiecte, cam de jumatate de pagina A4 fiecare. Atunci eu am obtinut nota 8 in prima faza si nota 8,10 in urma solutionarii contestatiei, cea mai mare nota acordata la limba straina fiind 8,60. Acum, in februarie 2012, eu am primit nota 5, desi nivelul de dificultate a fost, repet, similar cu cel din noiembrie 2007, mai ales ca aceeasi persoana care a facut subiectele la engleza in noiembrie 2007 le-a intocmit si pentru examenul din februarie 2012. Rezulta, deci, ca fie a crescut nivelul de exigenta la corectare, fie subsemnatul a regresat incredibil de mult. Cind ma gindesc ca in februarie 2006, la concursul organizat de CSM pentru 11 posturi PAM, am obtinut nota 9,99 la un examen de limba engleza mult mai dificil decit cele organizate de INM, mai ca imi vine sa spun ca m-am prostit iremediabil… Dar si daca admitem, prin reducere la absurd, ca eu am regresat foarte mult la acest capitol (din cauza virstei, stresului, memoriei deficitare, a puterii de concentrare mai scazute, a pierderii inevitabile de neuroni – stiut fiind ca aceste celule sint singurele din organism care nu se regenereaza), totusi se pune intrebarea logica si legitima: de ce in octombrie 2011, la un examen similar organizat de INM tot pentru doua posturi PAM, alti candidati mai tineri decit mine au obtinut note foarte bune (spre exemplu, Oanea Andreea a luat 9,40; Dobre Stefanita a primit nota 8,90; Ursu Ilies Alin a obtinut nota 8), iar in februarie 2012 aceleasi persoane au luat note atit de mici incit nu au trecut nici macar de pragul minim de admitere, adica nota 7?!?

19. O alta chestiune de reprosat INM-ului in privinta recrutarii PAM-ului: este inadmisibil ca subiectele sa fie diferite la limba engleza fata de limba franceza, intrucit, automat, candidatii sint evaluati diferit, fara niciun temei rezonabil, ceea ce inseamna discriminare. De altfel, chiar art. 51 din Regulamentul Institutului National al Magistraturii, aprobat prin Hotarirea plenului CSM nr. 127/2007, se refera la „un reprezentant al candidatilor” care extrage subiectele si la „3 variante de subiecte”, nicidecum la doi reprezentanti, respectiv sase variante de subiecte, cum se procedeaza in realitate. In plus, se vede din avion ca corectarea (cacofonie intentionata!) a fost mult mai exigenta la engleza decit la franceza, unde cea mai mica nota a fost 6,30, spre deosebire de engleza, unde a plouat cu note de 3, 4 si 5!

Daca reprezentantii CSM-ului au inteles aceasta problema inca din 2008, observ ca reprezentantii INM-ului inca stau prost la departamentul respectiv…

Ca o paranteza, tin sa amintesc ca reprezentantii INM-ului aplica aceeasi procedura discriminatorie nu numai in privinta examenului de limba straina, ci si in privinta examenului de Drept, atunci cind vine vorba de recrutarea PAM-ului in afara concursului de admitere la INM. De pilda, in noiembrie 2007, unii candidati au fost testati la Drept civil, altii la Drept penal si altii la Drept comunitar. Intimplator, singurele persoane care optasera pentru disciplina civila erau doua angajate ale INM, iar subiectele la aceasta materie au fost de-a dreptul facile in comparatie cu cele primite de venetici la Drept penal si Drept comunitar. Evident ca si notele primite de acestea au fost mult mai mari… Or, din moment ce posturile scoase la concurs nu presupun specializarea pe o anumita materie, este inadmisibil ca testarea sa fie diferita pentru anumiti candidati, intrucit automat si rezultatul este diferit, fiind lipsit de un etalon, de un standard general, aplicabil tuturor candidatilor. Prin urmare, o asemenea modalitate de evaluare este lipsita de obiectivitate.

20. Din cele doua deficiente externe ale concursului de admitere la INM descrise aici, coroborate cu problema descrisa la cap. I pct. 4 din articolul de mai sus, transpare si mai puternic nevoia de contestare a notei acordate la proba interviului. Avind in vedere propunerile recente ale conducerii INM referitoare la introducerea unui eseu in cadrul probei interviului si la cresterea ponderii notei acordate la aceasta proba, rezulta si mai abitir necesitatea combaterii subiectivismului celor care intervieveaza candidatii la INM. Tinind cont ca interviul este proba cea mai putin transparenta si cea mai lipsita de obiectivitate dintre toate cele trei probe ale concursului de admitere la INM, se impune acordarea dreptului de a contesta nota obtinuta la interviu, mai ales ca acesta se inregistreaza, iar in eventualitatea implementarii eseului in cadrul acestei probe, ar exista o dovada suplimentara scrisa, pe baza careia se poate reevalua nota.

De altminteri, la Ministerul Justitiei sau la Autoritatea Nationala pentru Cetatenie, nota primita la proba interviului din cadrul concursurilor de recrutare a PAM-ului se poate contesta fara probleme. La fel se intimpla si cu interviul din cadrul concursurilor de angajare intr-o functie publica, in baza Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici.

21. In fine, lipsa de predictibilitate a concursului de admitere la INM este o alta deficienta interna majora, pe care am reprosat-o CSM-ului inca din 2006 si pe care am criticat-o din nou in 2010, cu prilejul catastrofei premeditate, zic eu, a concursului din acel an. Astfel, intr-o petitie din iulie 2006, intrebasem (mai mult retoric, desigur): „Chiar nu puteti da dovada de stabilitate, predictibilitate si continuitate a legii? […] Daca nu va respectati propriile decizii si propriul Regulament, cum vreti sa va respecte altii?!”, iar in septembrie 2010 am trimis la CSM o alta petitie in care scriam: „Este chiar atit de greu sa realizezi un standard de calitate? De ce trebuie in fiecare an sa se schimbe cite ceva, fie regulamentul, fie nivelul de dificultate, fie modalitatea de examinare?”.

Precum se poate observa si din sinopsisul de mai sus, in fiecare an s-a schimbat cite ceva, fie in regulament, fie in nivelul de dificultate a subiectelor, fie in organizarea concursului de admitere la INM (de pilda, interdictia purtarii ceasului de mina, schimbarea locului de concurs, inlocuirea membrilor din comisii, modificarea perioadei de concurs: zi, luna, anotimp etc.). Despre modificarea legislatiei propriu-zise nu are rost sa comentez, fiindca aceasta problema nu e generata de CSM sau INM, insa, din pacate, stabilirea tematicii pentru concurs reprezinta un alt capitol destul de imprevizibil, ce intra in atributiile INM si CSM. Totusi, am vazut ca membrilor CSM (si nu numai lor) le place sa invoce lipsa de previzibilitate a legilor edictate de parlament, pentru a justifica majoritatea condamnarilor la CEDO. Pai, fratilor, inainte sa aratati paiul din ochiul altuia, ar fi cazul sa va scoateti parul/birna din propriii ochi! Parerea mea…

In incheiere, tin sa subliniez ca la examenul din 21-02-2012, organizat de INM pentru recrutarea a doi experti PAM, lucrarile au fost sigilate inainte de comunicarea subiectelor, cum este si normal. Nu stiu daca reprezentantii INM-ului au citit, intre timp, articolul de mai sus, publicat in 6 februarie 2012, ori daca au descoperit subit o alta interpretare a dispozitiilor art. 51 alin. (7) din Regulamentul INM adoptat prin Hotarirea plenului CSM nr. 127/2007. Cert este ca in noiembrie 2007, cind era in vigoare acelasi regulament, lucrarile au fost sigilate abia dupa incheierea examenului, odata cu predarea lucrarii. Ba chiar in cazul subsemnatului, unica reprezentanta a INM-ului care mai ramasese in sala la proba a doua (de Drept) nu mi-a sigilat lucrarea decit dupa ce ajunsesem deja la usa si ma pregateam sa ies din sala; in acel moment, m-am intors special ca sa vad ce se intimpla, supraveghetoarea s-a uitat la mine, mi-a zimbit subtire si mi-a lipit ostentativ coltul lucrarii…

Florin-Iulian HRIB

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?