ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Avocat vs. avocata. Despre pozitia normala a avocatului
08.02.2012 | JURIDICE.ro, Andrei SĂVESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Fără îndoială că ați observat, unii dintre dumneavoastră în mod malițios, că am scris avocat cu “A” (mare) iar avocată cu “a” (mic). Nu trebuie să se înțeleagă de aici că avocații sunt mai importanți decât avocatele sau că “avocat” este un nume propriu iar “avocată” este un substantiv comun. Am scris așa doar pentru că l-am pus, în enumerare, pe avocat înaintea avocatei, ca un ou. În realitate lucrurile stau tocmai invers: avocatele stau în fața avocaților, de obicei. Masculinul presupune femininul, ar fi straniu, sau chiar mai mult, să nu fie așa.

Avocații sunt adversari de meserie, adică de obicei se situează pe poziții contrare. Asta nu fiindcă ei înșiși nu se pot iubi unii pe alții așa cum se cuvine, ci fiindcă de obicei avocatul este un fenomen (lat. “ceea ce apare”) natural în conflictele dintre oamenii amplasați într-un context civilizat. Avocatul este alături de cineva care se situează pe o poziție antagonică față de poziția altcuiva.

De aceea spun că meseria avocatului este aceea de “adversar”.

Cred că avocatele sunt mai conștiincioase, mai atente și adesea mai inteligente decât avocații. Dixit. În plus, avocații și avocatele au o dublă adversitate, adică o adversitate suplimentară, suprapusă peste adversitatea firească avocat-avocat. La dansul adversității suplimentare la care mă refer avocatele sunt mai bune decât avocații (normal!), pentru că, în raporturile profesionale dintre ei, bărbații au o agresivitate diminuată de faptul că se confruntă cu o femeie – agresivitatea bărbatului față de femeie contravine logicii speciei umane. Asta în vreme ce nu se întrevede vreun motiv ca și avocatele să manifeste o agresivitate diminuată, ci, dimpotrivă, agresivitatea avocatei care-și apără clientul vine ca o mănușă peste deprinderile protective ale femeilor. Dacă la această potrivire adăugăm și faptul că de regulă judecătorii sunt de fapt judecătoare, atunci când judecătoarele trebuie să tranșeze confruntarea dintre un avocat și o avocată balanța tinde să se încline în mod firesc și previzibil în favoarea avocatei, fiind nevoie de un deosebit simț al echilibrului din partea judecătoarei pentru a nu se întâmpla așa. Mai mult, același lucru, tendința de a ocroti avocata, se întâmplă în măsură poate și mai mare atunci când judecătorul este bărbat, în mod firesc.

De aceea spun că în raport cu avocata poziția normală a avocatului este să fie înclinat înspre aceasta.

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

dr. Andrei SĂVESCU
coord. JURIDICE.ro

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Avocat vs. avocata. Despre pozitia normala a avocatului”

  1. Cristina TAPLIUC spune:

    So nice !!!

  2. Cecilia JABRE spune:

    Induiosator, mi-a iesit aproape o lacrima intreaga.
    Dar nu vreau sa fiu rautacioasa, mai ales cu persoane supuse constrangerilor.
    Cred ca apelarea profesionistului de gen feminin cu „doamna avocata”, „doamna doctora, doctorita, doctora in drept constitutional, doamna neurochirurga”, si mai ales, intelegeti de ce, „doamna judecatoare”, sau, muuuult mai rau „domnisoara judecatoare”, este cel putin o severa lipsa de bune maniere si va asigur ca asa vorbesc avocatii misogini si scandalagii din sala „doamnaaaa judecatoaaare”, care in genere emit apoi si pareri legate de tineretea si culoarea ochilor doamnei judecator. Careia nu ii ramane decat sa il indrume spre autoritatea legiuitoare, singura in masura sa stabileasca criteriile de admitere in magistratura, iar la intrebarea crunta si deloc glumeata „de ce i-ati zambit adversarului meu si mie nu”, nu are ce raspunde decat „nu m-ati inspirat in aceeasi masura”
    La limita, accept „doamna presedinta”, pentru ca evident nu se poate spune cat de cat romaneste altfel.

    Cecilia Jabre

  3. Mariana GHIMBASANU spune:

    Nu mi se pare „o severa lipsa de bune maniere”! Refuzul vehement al formei feminine, cand vine din partea unei femei, pare mai degraba expresia unui ancestral complex de inferioritate, vrem adica „sa fim barbate”!
    Pe teritoriul limbii franceze de pilda, stiu ca feminizarea numelor meseriilor, profesiilor, gradelor si titlurilor, in numele egalitatii intre sexe a fost si este inca subiect de dispute aprinse, inclusiv la nivel guvernamental si academic, dar nimeni nu a tratat-o ca pe o lipsa de politete. A starnit discutii dorinta a trei ministri (in cabinetul Jospin, parca) de a fi numite „Madame la ministre” in loc de „Madame le ministre”. (In dictionare ministru este substantiv masculin) Primul ministru a cerut un raport Comisiei generale de terminologie si neologie si a amintit ca exista o circulara din 1986, care preconizeaza folosirea formei feminine in documentele oficiale. Academia franceza s-a pozitionat de cealalta parte a baricadei si in presa s-a dezlantuit o batalie, cu accente virulente chiar, in care si-au exprimat opiniile lingvisti, scriitori, academicieni, ziaristi, umoristi, ma rog, toata lumea…
    Oricum unele substantive se preteaza la forma feminina, altele nu, iar termeni ca „magistrata” intra incet incet in uzul curent (ma refer la limba franceza).
    Am facut aceasta paranteza plicticoasa pentru ca – nici eu nu vreau sa fiu rautacioasa – am o problema cu afirmatiile transante, definitive si mereu imi amintesc ca orice lucru in apa se vede invers.
    M. Ghimbasanu

  4. Cecilia JABRE spune:

    Stimata doamna,
    Nu stiu cu ce va ocupati si cat contact cu publicul aveti in profesia dvs.
    Eu ma refeream clar si transant la aceasta tara si la aceste timpuri, la perceptia de aici si de acum.
    Fara referire la meleaguri aflate cu 500 de ani inaintea noastra, si fara treceri in revista a Renasterii sau a carei epoci ati relatat-o
    Cecilia Jabre

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate