Secţiuni » Flux noutăţi
Flux noutăţi
Comunicate profesioniştiEvenimenteRecrutareBarouriExecutoriNotariatSistemul judiciarJURIDICE NEXT

Acuzatii intre judecatori. Cerere de aparare a reputatiei profesionale
10.02.2012 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Content
JURIDICE - In Law We Trust

Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicitatii joi, 9 februarie 2012, Nota privind cererea de aparare a reputatiei profesionale a judecatoarei Anca Saru, de la Sectia a II a penala a Tribunalului Bucuresti:

„Prin cererea adresată Consiliul Superior al Magistraturii,  înregistrată sub nr. 1/26465/1154 din data de 18.10.2011, doamna judecător A. S., din cadrul Secţiei a II a Penală a T.ui B., a solicitat  apărarea reputaţiei profesionale, în raport de „acuzele grave şi nefondate” făcute la adresa sa, prin considerentele încheierii  din data de 07.10.2011, pronunţată în doS.l nr.aaaaa/i/2011 de T. B. – Secţia I Penală, de completul format din domnii judecători M. D. George, T. A. si M. A. M..

În motivarea cererii de apărare a reputaţiei profesionale, se arata că prin considerentele încheierii din data de 07.10.2011, pronunţată de T. B. – Secţia I Penală, s-au reţinut următoarele:

,,În mod total atipic şi subrogându-se organului de urmărire penală, prima instanţă de recurs a apreciat prin considerentele deciziei de recurs că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 5 C.p., deşi pentru această infracţiune nu s-a început urmărirea penală, nu s-a pus în mişcare acţiunea

penală, inculpatul nu a fost audiat, iar în mandatul de arestare a cărui legalitate a fost stabilită definitiv prin respingerea recursului de către tribunal, nu se face trimitere la o astfel de infracţiune.

Printr-o interpretare mai deosebită a celor mai elementare principii de drept procesual penal, magistraţii ce au formulat opinia majoritară în decizia penală nr. abcd/R din data de 05.10.2011 au transformat în recursul inculpatului o cerere de liberare sub control judiciar admisibilă într-una inadmisibilă deoarece pentru infracţiunea prev. de art. 215 al.5 C.p. limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani, aspect sesizat şi de apărătorul inculpatului în prezenta cauză.

Prezentul complet ia act că voinţa completului exprimată în opinia majoritară prin decizia penală nr.abcd/R din data de 05.10.2011 a fost de a transforma recursul într-un fond, lăsând probabil deschisă sfera infracţiunilor care i-ar putea fi imputate inculpatului – deoarece mergând pe optica acelui complet s-ar putea considera investit cu o multitudine de alte infracţiuni, competenţa organelor judiciare, respectarea garanţiilor procesuale etc. fiind probabil doar elemente colaterale – astfel încât va dispune scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea doS.lui la Registratură, în vederea repartizării acestuia la un complet de fond”.

În raport de conţinutul încheierii, doamna judecător A. S. a arătat, totodată, că  nu înţelege să critice opinia împărtăşită de completul Secţiei I Penale cu privire la posibilitatea constatării, în acest stadiu procesual, a necompetenţei materiale a S., ci termenii utilizaţi pentru analiza deciziei penale şi care sunt de natură să-i aducă atingere reputaţiei profesionale.

Din  verificările efectuate în limitele de competenţă ale Inspecţiei Judiciare, au  rezultat următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.09.2011 pronunţată de JS6 B. în doS.l penal nr. ayzqb/iii/2011, instanţa de fond a dispus, în baza art. 1608a alin. 6 Cod  procedură penală respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul D G.,  fiul lui G. şi T., născut la 21.02.1961 în comuna Găneasa, jud. Ilfov,  recidivist, arestat preventiv în baza M.A.P. nr. 99/08.09.2011 emis de JS6 B..

Pentru a dispune astfel, instanţa a  avut în vedere, în esenţă, următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul S. S6 B. la data de 19.09.2011, sub nr. ayzqb/iii/2011, inculpatul D G. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, în temeiul disp.art.1602 Cod procedură penală, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile admiterii în principiu a acestei cereri, în sensul că maximul prevăzut de legiuitor pentru infracţiunile pentru care este cercetat nu depăşeşte 18 ani.

De asemenea a arătat că, în cazul admiterii cererii, cunoaşte condiţiile imperative ale textului de lege pe care trebuie să le îndeplinească, solicitând admiterea liberării sub control judiciar  motivat şi de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are opt copii minori şi că obţine prin muncă veniturile necesare pentru a asigura acestora un trai decent.

În temeiul art.160/8a Cod procedură penală, prima instanţa a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală şi a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Pe fond, instanţa a reţinut că, arestarea preventivă a inculpatului D G. s-a dispus, în baza art. 1491 Cod procedură penală raportat  la art. 143 Cod procedură penală, art. 681 Cod procedură penală şi art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, prin  încheierea de şedinţă din data de 07.09.2011, pronunţată de JS6 B. în doS.l nr.19541/303/2011,  pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 215 alin.1 şi 2 Cod penal şi art.291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, încheiere în temeiul căreia  s-a emis, pe numele inculpatului mandatul de arestare preventivă  nr. 99/08.09.2011.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 19.04.2011, a indus în eroare notarul public C. S., prezentând un certificat medico-legal falsificat, din care rezulta faptul că numita D. P. are discernământ, determinându-l astfel să autentifice procura notarială prin care aceasta îl împuternicea să vândă imobilul situat în B., str. V. nr.4, bl. C.75, sc.1, ap.10, S. 6.

În baza acestui mandat, inculpatul a vândut imobilul în cauză,  atribuindu-şi la momentul vânzării către cumpărătorul de bună-credinţă S. C. calitatea falsă de mandatar al numitei D. P. iar, ulterior, şi-a însuşit, pe nedrept, preţul vânzării, respectiv 50.000 de euro.

Referitor la cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, instanţa a stabilit că, potrivit dispoziţiilor art. 160 indice 2 alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie este o măsură facultativă, aşa cum rezultă din sintagma  folosită de legiuitor, „se poate acorda”, beneficiul liberării provizorii nefiind un drept al inculpatului.

Îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a liberării provizorii sub control judiciar prevăzută de art. 160 indice 2 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, creează pentru inculpat numai o vocaţie, iar nu un drept pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, context în care instanţa este obligată să verifice temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Potrivit dispoziţiilor 1602 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea mijloace.

Din actele şi lucrările doS.lui rezulta că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale – în intervalul 1984-2007  a suferit trei condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, urmată de  decesul victimei şi la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate (sentinţa penală nr. 610/2005 a S. S.ului 3 B.).

De asemenea, în ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa a reţinut că acesta nu are ocupaţie sau loc de muncă, este implicat într-o relaţie de concubinaj din care au rezultat 5 copii,  aspecte care evidenţiau riscul ca, în lipsa unor venituri care   să-i permită întreţinerea familiei sale, venituri cu privire la existenţa cărora inculpatul nu a depus dovezi,  acesta să mai comită şi în viitor alte infracţiuni.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, atât timp cât măsura arestării preventive a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, liberarea provizorie nu poate fi acordată când lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Totodată, instanţa a apreciat că subzistă condiţia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică şi faţă de modalitatea de comitere a infracţiunii pentru care acesta este cercetat, profitând de starea de sănătate psihică precară şi de vârsta înaintată a părţii vătămate, şi faţă de circumstanţele sale personale analizate anterior.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului cu privire la starea sa de sănătate, instanţa a apreciat că nu s-a făcut dovada împrejurării că afecţiunile de care acesta suferă nu pot fi tratate în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 1391 Cod procedură penală, astfel că aceste apărări nu pot fi reţinute de instanţă.

Pe cale de consecinţă, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanţa, în baza        art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare sub control judiciar, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat în termen legal recurs petentul inculpat D G. criticând-o pentru netemeinicie şi invocând faptul că prima instanţă  a reţinut în mod eronat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1602 alin.2 Cod procedură penală, în condiţiile în care, în cauză, nu eexistau date în sensul că lăsat în libertate sub control judiciar ar persista în activitatea infracţională sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea mijloace.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate atât prin prisma motivelor invocate de recurentul petent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele potrivit dispoziţiile      art. 385 ind.6 alin. 3 Cod procedură penală, T. a  reţinut că, în cauză, faţă de inculpatul D G. urmărirea penală  s-a început  prin rezoluţia din 07.09.2011 a Secţiei 22 Poliţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal şi art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33     lit. a şi  art. 37 lit. b Cod penal constând în aceea că la data de 19.04.2011, a indus în eroare notarul public C. S., prezentând un certificat medico-legal falsificat, din care rezultă faptul că numita D. P. are discernământ, determinându-l astfel să autentifice procura notarială prin care aceasta îl împuternicea să vândă imobilul situat în B., str. V. nr…, bl. ….,.

Ulterior, la data de 28.04.2011, inculpatul a vândut imobilul, în baza procurii, atribuindu-şi la momentul vânzării către cumpărătorul de bună-credinţă S. C. calitatea falsă de mandatar al numitei D. P., calitate în care şi-a însuşit, pe nedrept, preţul vânzării, respectiv 50.000 de euro.

Prin ordonanţa din data de 07.09.2011 a Parchetului de pe lângă JS6 B. a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul D G. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal şi art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 37    lit. b Cod penal.

În consecinţă, în raport de situaţia de fapt expusă, s-a reţinut că se impută petentului inculpat atât inducerea în eroare a notarului public C. S., prin prezentarea unui certificat medico-legal falsificat, cât şi inducerea în eroare la data de 28.04.2011 a terţului cumpărător de bună credinţă, S. C., cu privire la calitatea falsă de mandatar al adevăratului proprietar al imobilului în cauză, inducere în eroare finalizată prin cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 50.000 euro şi dobândirea corelativă a unui folos material injust în acelaşi cuantum, reprezentând preţul vânzări.

Raportat la cuantumul prejudiciului presupus a fi creat de inculpat, instanţa de control judiciar a constatat că infracţiunea de înşelăciune comisă a avut consecinţe deosebit de grave, fiind aşadar încadrată juridic prin  dispoziţiile art. 215 alin. 5 Cod penal.

Având în vedere  încadrarea juridică dată faptei, T. B. a reţinut prin considerentele deciziei de casare,  că JS6 B. nu era competentă material, ca instanţă de fond, să soluţioneze cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul inculpat,  motiv pentru care a dispus casarea încheierii pronunţate de către JS6 B. şi trimiterea spre competenţă soluţionare a cauzei T.ui B..

În considerentele deciziei pronunţată de instanţa de control judiciar s-a reţinut totodată că, obligaţia verificării competenţei de către instanţa sesizată cu o cerere de liberare provizorie, constituie un aspect prioritar analizei admisibilităţii şi eventual temeiniciei cererii formulate de petentul inculpat şi că, deşi în acest moment procesual nu există posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, acest aspect nu implică imposibilitatea instanţei de a avea în vedere corecta încadrare juridică a situaţiei de fapt reţinute în sarcina inculpatului de însuşi organul de urmărire penală în cuprinsul actului de inculpare.

Pe cale de consecinţă, conform opiniei majoritare exprimată în cauză, prin decizia penală nr.abcdR/05.10.2011 s-a dispus admiterea recursului, casarea integrală a încheierii de şedinţă din data de 30.09.2011 pronunţată de JS. 6 B. în doS.l nr. ayzqb/iii/2011 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente – T. B..

Iniţial, deşi, cauza a fost trimisă spre competenta soluţionare a fondului, din eroare, a fost calificată drept recurs împotriva aceleiaşi încheieri pronunţată de JS6 B. şi înregistrată ca atare, pe rolul Secţiei I Penală a T.ui B..

La termenul de judecată stabilit ca urmare a repartizării aleatorii a cauzei, completul de recurs investit cu soluţionarea doS.lui, conformându-se deciziei instanţei de control judiciar a dispus, prin încheierea de şedinţă din data de 07.10.2011, scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea doS.lui la registratură, în vederea repartizării unui complet configurat pentru judecarea în fond a cauzelor.

Prin considerentele încheierii menţionate, completul de judecată pe rolul căruia a fost înregistrată, din eroare cauza,  a realizat o analiză a soluţiei pronunţate şi a reţinut următoarele:

„În mod total atipic şi subrogându-se organului de urmărire penală, prima instanţă de recurs a apreciat prin considerentele deciziei de recurs că inculpatul s-ar putea face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 5 Cod penal, deşi pentru această infracţiune nu s-a început urmărirea penală, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, inculpatul nu a fost audiat, iar în mandatul de arestare a cărui legalitate a fost stabilită definitiv prin respingerea recursului de către tribunal, nu se face trimitere la o astfel de infracţiune.

Printr-o interpretare mai deosebită a celor mai elementare principii de drept procesual penal, magistraţii ce au formulat opinia majoritară în decizia penală nr. abcdR din data de 05.10.2011 au transformat în recursul inculpatului o cerere de liberare sub control judiciar admisibilă într-una inadmisibilă deoarece pentru infracţiunea prev. de art. 215 al.5 C.p. limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani, aspect sesizat şi de apărătorul inculpatului în prezenta cauză.

Prezentul complet ia act că voinţa completului exprimată în opinia majoritară prin decizia penală nr. abcdR din data de 05.10.2011 a fost de a transforma recursul într-un fond, lăsând probabil deschisă sfera infracţiunilor care i-ar putea fi imputate inculpatului – deoarece mergând pe optica acelui complet s-ar putea considera investit cu o multitudine de alte infracţiuni, competenţa organelor judiciare, respectarea garanţiilor procesuale etc. fiind probabil doar elemente colaterale – astfel încât va dispune scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea doS.lui la Registratură, în vederea repartizării acestuia la un complet de fond.”

Referitor la aspectele semnalate de către doamna judecător A. S., în susţinerea cererii de apărare a reputaţiei profesionale, în legătură cu expunerea, în conţinutul încheierii  din data de 07.10.2011 a T.ui B. – Secţia I Penală, a unor critici faţă de argumentele ce au condus la casarea încheierii de şedinţă pronunţată în doS.l nr.ayzqb/iii/2011 al S. S6 B., trebuie subliniat că, potrivit limitelor de competenţă stabilite  prin art. 42 – 43 din Hotărârea nr. 326/2005 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi art. 46 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările şi completările ulteriore, verificările administrative ale activităţii judecătorilor, realizate de Inspecţia judiciară, nu pot viza analiza legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţe, întrucât, în acest mod, s-ar aduce atingere principiilor de independenţă a magistraţilor şi supunerii acestora numai legii – consacrate prin art. 2 alin. 3 şi 4 din Legea   nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată  –  precum şi principiului autorităţii lucrului judecat.

De asemenea, în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să respecte dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, astfel încât, prin cadrul normativ menţionat, este exclusă orice posibilitate de a se interveni în activitatea nemijlocită de înfăptuire a justiţiei.

Pe cale de consecinţă, în raport de contextul normativ menţionat, se constată că, analiza argumentelor de fapt şi de drept, precum şi interpretarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, reţinute prin considerentele încheierii din data de 07.10.2011 a T.ui B. – Secţia I Penală, în doS.l nr. aaaaa/i/2011, nu pot face obiect al analizei sau verificărilor Inspecţiei Judiciare.

Este adevărat că, raportat la conţinutul încheierii de şedinţă, astfel cum este reglementat prin  dispoziţiile art. 305 Cod procedură penală,  inserarea în conţinutul  încheierii de scoatere de pe rol a cauzei, a unor critici referitoare la soluţia instanţei de recurs, apare ca uşor atipică.

Din această perspectivă însă, analiza conformităţii conţinutului încheierii  la care se face referire în cererea de apărare a reputaţiei profesionale, cu dispoziţiile procedurale menţionate, precum şi aprecierea oportunităţii menţionării în conţinutul considerentelor a unor aprecieri cu privire la legalitatea si temeinicia deciziei pronunţate de instanţa de recurs, constituie atribuţii ce revin în exclusivitate Comisiei de evaluare din cadrul instanţei, în contextul activităţii reglementate prin dispoziţiile Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea     nr. 676/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest sens, este de subliniat că, potrivit  normelor Ghidului de evaluare a activităţii profesionale a magistraţilor, aprobat prin Hotărârea nr. 10/17.01.2008 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost stabilite şi definite principiile şi criteriile de evaluare a activităţii specifice funcţiei de judecător, calitatea redactării hotărârilor judecătoreşti constituie unul dintre indicatorii de evaluare a calităţii activităţii de judecată, prevăzut în Capitolul I, paragraful 1.3.2, criteriul 2,  pct. 1.1.1.

Conform, regulilor cuprinse în Capitolul III  al Ghidului, analiza acestui indicator, presupune, alături de evaluarea unor sub – indicatori specifici (care vizează structura coerentă a hotărârii, argumentaţia clară şi concisă, logică juridică, exprimarea precisă şi capacitatea de analiză şi sinteză) şi  aprecierea asupra unor aspecte ce decurg din normele Codului deontologic, Profilul magistratului şi Constituţie (Capitolul III – Aplicarea schemei de evaluare bazată pe competenţe în evaluarea hotărârii judecătoreşti. Evaluarea hotărârii judecătoreşti, paragraful III).

Aceste aspecte se referă, în mod expres, la aprecierea conţinutului hotărârii judecătoreşti din perspectiva capacităţii judecătorului de a nu expune, în acest cadru, propriile opinii referitoare la comportamentul părţilor sau reprezentanţilor acestora, pe parcursul judecăţii, sau cu privire la probitatea profesională sau morală a colegilor.

Prin urmare, afirmaţiile referitoare la temeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar, chiar dacă au fost făcute de un complet format din trei judecători de acelaşi grad cu cei care au pronunţat şi decizia prin care se dispusese rejudecarea cauzei de către Tribunal, ca instanţă de prim grad, expuse în considerentele încheierii de scoatere a cauzei de pe rol din data de 07.10.2011 , reprezintă elemente de conţinut ale unei hotărâri judecătoreşti şi  pot  fi analizate doar de Comisia de evaluare a activităţii  profesionale din cadrul T.ui  B.i.

Reputaţia profesională a magistratului este consecinţa modului în care acesta îşi exercită funcţia, fiind dovada independenţei, imparţialităţii şi integrităţii pe care acesta trebuie să le manifeste în exercitarea profesiei, conferind astfel încredere în competenţa lor profesională şi în integritatea sistemul judiciar.

În condiţiile în care, încheierea la care se face referire este accesibilă doar părţilor implicate în cauză, se apreciază că argumentele de fapt şi de drept reţinute prin considerentele încheierii din data de 07.10.2011 pronunţată de T. B., Secţia I Penală, în doS.l nr. aaaaa/i/2011,  nu sunt de natură să conducă la formarea unei păreri publice defavorabile cu privire la profesionalismul doamnei judecător A. S., în măsură să justifice intervenţia Consiliului Superior al Magistraturii pentru apărarea reputaţiei profesionale a magistratului în cauză.

Faţă de considerentele expuse, apreciez că nu i-a fost adusă atingere reputaţiei profesionale  doamnei  judecător A. S.  şi, în consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 30 alin.2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, propun:

1. Înaintarea prezentului raport Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dispune în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Respingerea cererii de apărare a reputaţiei profesionale, formulată de doamna  judecător A. S..

3. Înaintarea unui exemplar al prezentului raport Comisiei de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel B..

INSPECTOR,

Judecător”

Cuvinte cheie: ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti