Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
30 comentarii

Preotii ortodocsi se pot sindicaliza. Raspuns la critici inadecvate
13.02.2012 | JURIDICE.ro, Mihail C. BARBU

JURIDICE - In Law We Trust

În 31.01.2012 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare CEDO) s-a pronunţat în cauza Sindicatul Păstorul cel bun împotriva României [1], observând încălcarea art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (denumită în continuare Convenţia) prin îngrădirea dreptului unor preoţi ortodocşi alături de personal laic al Bisericii Ortodoxe Române de a se sindicaliza.

Criticile la adresa acestei hotărâri au fost virulente, criticându-se legalitatea hotărârii sub pretextul neaplicării corecte a unor acte normative [2], dar şi temeinicia, inclusiv pe motivul că hotărârea ar fi rezultatul unei erori în stabilirea situaţiei de fapt [3].

În contra argumentelor celor care temporar administrează treburile lumeşti ale Bisericii Ortodoxe Române şi ale celor care s-au exprimat în susţinerea acestora, voi expune câteva argumente care dovedesc faptul că Hotărârea din 31.01.2012 a Curţii Europene a Drepturilor Omului este o hotărâre adecvată şi bazată pe o situaţie de fapt corect desprinsă de Curtea de la Strasbourg.

1. După cum se cunoaşte deja în lumea juridică, art. 11 din Convenţie are prioritate în aplicare atât faţă de Constituţie cât şi faţă de alte norme interne, conform art. 20 alin. 2 din Constituţia României, cu excepţia cazului în care actele interne conţin dispoziţii mai favorabile titularului dreptului sau libertăţii pretinse, în cazul nostru preoţii şi personalul bisericesc ce doreau să constituie un sindicat. Invocarea Constituţiei, a Legii nr. 489/2006 sau a Hotărârii Guvernului nr. 53/2008 pentru a justifica retragerea dreptului recunoscut de art. 11 din Convenţie este ineficientă, aceste norme inferioare neavând capacitatea de a retrage dreptul fundamental recunoscut prin Convenţie.

2. Constituţia României şi Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor nu retrag dreptul preoţilor de a întemeia sindicate, neavând prevederi speciale sub acest aspect, preoţii fiind socotiţi legitimi cu drepturi fundamentale asemeni celorlalte persoane, după cum arătam încă din 2008 [4].

3. Nu există fundament legal pentru care statul să-şi neglijeze cetăţenii care sunt preoţi ortodocşi permiţându-le terţilor să le anuleze posibilitatea de exercitare a unor drepturi fundamentale. Hirotonia nu poate fi invocată, în contra voinţei titularului, ca o renunţare la drepturile fundamentale.

4. Hotărârea CEDO s-a întemeiat corect pe existenţa unor raporturi de muncă în care se află preoţii ce au dorit să-şi exercite dreptul de a se sindicaliza, aşa cum rezultă în mod clar cel puţin din paragraful 8 [5] şi paragraful 64 [6] din Hotărâre, de unde se observă că în speţa dedusă judecăţii CEDO există astfel de raporturi de muncă. Trebuie avut în vedere că CEDO se pronunţă în anumite cauze în care a fost sesizată şi are în vedere situaţia subiecţilor care o sesizează, prin urmare orice referinţe la raporturile altor preoţi sunt inutile, cei din respectiva cauză fiind în situaţia premisă exercitării dreptului de a se sindicaliza, aşa cum CEDO a observat.

5. Problema unei eventuale opţiuni recunoscute Bisericii Ortodoxe Române în a avea cu preoţii o relaţie bazată pe slujire şi misiunea asumată liber, iar nu pe baze contractuale, cred că este o falsă problemă, pentru că asemeni oricăror cetăţeni preoţii care încasează venituri pentru activitatea lor trebuie să se supună normelor din legislaţia muncii. Sunt într-adevăr preoţi ortodocşi care slujesc fără a urmări obţinerea unor venituri din această activitate punându-şi chiar viaţa lor ca jertfă pentru misiunea creştin-ortodoxă-română, dar cei care sunt remuneraţi pentru prestaţiile lor sunt supuşi normelor legale în vigoare. Statul român nu poate crea posibilitatea desfăşurării unor activităţi remunerate în afara principiilor impuse de legislaţia muncii, pentru că în acest fel ar discrimina celelalte categorii de salariaţi. Prin urmare, nu există o obligativitate pentru preoţi de a încheia contracte individuale de muncă, pentru că pot sluji şi neremunerat, dar dacă slujesc remunerat au obligativitatea încheierii contractelor de muncă sau a utilizării celorlalte forme de contractare recunoscute de legislaţia muncii.

6. Hotărârea CEDO nu face o confuzie între specificul vocaţional al preoţiei şi raporturile de muncă, dar nu poate lipsi raporturile de muncă, cărora le observă specificitatea [7], de efectele legale, printre care şi dreptul angajaţilor de a se sindicaliza.

7. Statutul neînregistratului Sindicat Păstorul cel Bun, aşa cum transpare din textul Hotărârii CEDO, cuprinde şi elemente care nu sunt în opinia mea corespunzătoare misiunii preoţilor, însă aceste elemente nu sunt în măsură să anuleze dreptul de a se sindicaliza al preoţilor. Revine ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române rolul de a-i învăţa (nu de a-i obliga) pe preoţi să-şi exercite drepturile cu înţelepciune [8].

8. Hotărârea CEDO nu subminează autoritatea cultelor religioase, dar atrage atenţia că şi preoţii sunt deţinători de drepturi fundamentale şi că pot exercita aceste drepturi [9]. Din aceste statuări cultele trebuie să-şi însuşească limitele acţiunilor lor, înţelegând că nu au putere discreţionară asupra celor care îşi asumă să-şi slujească semenii ca preoţi. Echilibrul necesar în raporturile Bisericii cu statul se realizează atunci când statul nu se amestecă în Biserică pe aspectele legate de lucrarea Harului divin, dar intervine în sprijinul cetăţenilor săi preoţi pentru respectarea drepturilor fundamentale ale acestora [10].

În concluzie, Hotărârea CEDO din cauza Păstorul cel Bun împotriva României nu este pripită, nici inadecvată sau bazată pe o situaţie de fapt greşită, ci este una temeinică. Am încredinţarea că preoţii ortodocşi autentici vor ştii să utilizeze statuările Curţii în aşa fel încât să nu se abată de la canoanele Bisericii.


[1] http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/portal.asp?sessionSimilar=86221133&skin=hudoc-en&action=similar&portal=hbkm&Item=1&similar=frenchjudgement.

[2] „Hotărâre inadecvată la CEDO: Vocaţia sacerdotală a fost asimilată cu acţiunea sindicală”, Comunicat emis de Biroul de presă al Patriarhiei Române (www.basilica.ro, site-ul oficial al Agenţiei de ştiri a Bisericii Ortodoxe Române).

[3] Costel Gîlcă, Gravă eroare a CEDO în stabilirea situaţiei de fapt, www.juridice.ro.

[4] Mihail C. Barbu, Dana Barbu, Titularii dreptului de întemeiere sau aderare la un sindicat, cu privire specială asupra clericilor ortodocşi, Revista română de dreptul muncii, nr. 6/2008, p. 94-104.

[5] „Reprezentantul Arhiepiscopiei s-a opus acestei solicitări. Acesta a recunoscut că membrii sindicatului erau angajaţi ai Arhiepiscopiei în virtutea unor contracte individuale de muncă, dar a susţinut că statulul intern al Bisericii ortodoxe, recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2008, interzice crearea oricărei forme de asociere fără acordul prealabil al arhiepiscopului.” (traducere neoficială proprie din versiunea în limba franceză a hotărârii CEDO).

[6] „În speţă, Curtea constată că preoţii şi personalul laic îşi exercită atribuţiile în cadrul Bisericii ortodoxe romane în baza unui contract individual de muncă. Ei primesc o remuneraţie finanţată în cea mai mare parte de la bugetul de stat şi beneficiază de sistemul general de asigurări sociale. Mai mult, Curtea constată că statutul juridic al angajaţilor Bisericii nu a fost contestat în faţa instanţelor de judecată interne şi că instanţele civile se bazează pe acest statut pentru a verifica, în anumite condiţii, legalitatea măsurilor de concediere sau de pensionare a angajaţilor Bisericii.” (traducere neoficială proprie din versiunea în limba franceză a hotărârii CEDO).

[7] „Curtea înţelege contextul special al speţei, mai ales al locului pe care îl ocupă religia creştin-ortodoxă în istoria şi în tradiţia statului pârât. Totuşi, acest context, el singur, nu poate justifica necesitatea ingerinţei, mai ales că sindicatul reclamant n-a contestat sub nicio formă acest loc şi că dreptul angajaţilor Bisericii ortodoxe de a se organiza în sindicate a fost deja recunoscut, de cel puţin două ori, de către instanţele naţionale.” (paragraful nr. 84 din Hotărârea CEDO din Cauza Sindicatul Păstorul cel Bun împotriva României, traducere neoficială proprie din versiunea în limba franceză).

[8] „Manifestarea libertăţii sindicale poate avea în vedere realizarea unor condiţii apte pentru realizarea activităţii creatoare, protejarea drepturilor preoţilor în cazul în care sunt subiecţi ai unor abuzuri procesuale, adresarea unor propuneri de legiferare în domeniile de interes bisericesc etc.” (Mihail C. Barbu, Dana Barbu, Titularii dreptului de întemeiere sau aderare la un sindicat, cu privire specială asupra clericilor ortodocşi, Revista română de dreptul muncii, nr. 6/2008, p. 104).

[9] Mihail C. Barbu, Dana Barbu, Posibilitatea clericilor ortodocşi de a-şi exercita drepturile în calitatea de subiecţi de drept procesual în virtutea unor acte normative noi, Noua revistă de drepturile omului, nr. 2/2008, p. 28-47.

[10] Mihail C. Barbu, Instanţele disciplinare ale Bisericii Ortodoxe Române, Dreptul, nr. 2/2010, p. 142.


Mihail C. BARBU
avocat

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 30 de comentarii cu privire la articolul “Preotii ortodocsi se pot sindicaliza. Raspuns la critici inadecvate”

  1. Costel GÎLCĂ spune:

    Ca sa va citez: „Am încredinţarea că preoţii ortodocşi autentici vor ştii să utilizeze statuările Curţii în aşa fel încât să nu se abată de la canoanele Bisericii”.
    Deci, admiteti ca din punct de vedere juridic existenta sindicatului are implicatii asupra canoanelor BIsericesti, numai ca Dvs. trageti speranta ca preotii autentici (BOR nu cunoaste notiunea de preot autentic si preot neautentic, ar fi trebuit sa ne explicati juridic ce inseamna) nu vor utiliza chiar toate dispozitiile din legislatia muncii, ci doar o mica parte. Vi se pare juridic aceasta afirmatie a Dvs? (pare o exprimare mai degraba a secretarei decat a unui jurist, stiti al ce ma refer)
    Din punctul meu de vedere aceasta abordare a Dvs. nu este juridica. Se inscrie in lungul sir al datului cu parerea pe un subiect pe care nu il cunoastem rational, dar poate il simtim.
    Observ ca ati scris si un articol privind instantele disciplinare ale preotilor. De ce atunci CEDO a statuat ca ingradirea dreptului preotilor la accesul la instante civile nu contravine COnventiei?
    Adica interdictia preotilor de a avea acces la instantele de jduecata civile nu reprezinta o incalcare a COnventiei, insa sindicalizarea preotilor si demersul lor pentru respectarea normelor civile in relatiile spirituale ar reprezenta o incalcare a Conventiei. Nu vi se pare non-sens?
    Punctul 8 face parte din aceeasi categorie de afirmatii fara explicati iprealabile, conluzii personale fara premisele necesare. Offf, oare cand vom invata sa argumentam nu sa ne dam cu parerea.

  2. Costel GÎLCĂ spune:

    COnform rationamentului Dvs de la pct. 5, orcine primeste un salariu are un raport de munca si in consecinta trebuie sa aiba drept la sindicalizare.
    Va mentionez ca nu au dreptul sa se sindicalizeze, desi primesc salariu, megistratii, politistii, militarii etc .
    Deci argumentul conform caruia cine primeste un salariu are drept sa se sindicalizeze este fals, el trebuie nuantat.
    Apoi, nu mi-ati indicat care este temeiul juridic in baza caruia statul plateste salariu. IN studiul meu am aratat ca statul da cultelor un ajutor, ceea ce este o mare diferenta. Daca in loc de salariu i-ar spune „pomana statului” ar mai avea preotii drepul sa se sindicalizeze?

    • Grecu Ion spune:

      Temeiul juridic in baza caruia statul plateste (completeaza) salariile preotilor este Legea nr. 284/2010 cap. III

      Sa inteleg ca exista salariati, fara raport de munca ?

      • Costel GÎLCĂ spune:

        Iar tu Mihai Barbu treci si cerceteaza bine inainte de a te apuca sa iti dai cu parerea. NU are rost sa scrii doar pentru ca tu crezi ca stii. Intre a crede si a sti este o mare diferenta. Faptul ca in toate articolele tale pleci de la argumentul ca preotii au contract individual de munca, fiind incapabil sa imi indici care este textul legal, dovedeste o superficialitate in analiza.

        PS am vazut ca nu esti specialist nici in drepturile omului (am avut cateva discutii foarte interesante in privat cu cativa specialisti si problemele sunt foarte interesante, apropo ei mi-au raspuns direct si nu prin secretariat desi sunt cadre didactice universitare) si nici in dreptul muncii (aici cu tine nu pot sa am dsicutii) insa…iti dai cu pararea.
        Insit sa imi indici care este temeiul juridic in baza caruia preotii au contract individual de munca. Pana nu imi indici care este temeiul juridic al contractului individual de munca al preotilor nu avem ce sa dsicutam.

        • Ion GRECU spune:

          Faptul ca nu exista un temei concret, nu este un argument decisiv că relatia respectiva nu ar putea fi asimilata unui raport de munca.

          Intentia legiuitorului se poate deduce din ansamblul reglementarii, chiar daca nu specifica expres : Preotii vor incheia contracte de munca.

          • Costel GÎLCĂ spune:

            De acord cu argumentarea, ca se deduce din ansamblul reglementarii. Si atunci ne ducem la legea speciala – Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care precizeaza foarte clar:

            „Art. 23. – (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
            (2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări”.
            Daca pe mine Legea speciala ma trimite, in ceea ce priveste raportul dintre clerici si cult, la statutele proprii inseaman ca am libertatea de a alege intre raporturi de munca si raporturi spirituale.
            Daca nici un alt text de lege nu imi creaza obligatia incheierii unui CIM inseaman ca …. nu am raport de munca, nu am CIM (daca am ales a doua varianta) si deci nu imi sunt aplicabile dispozitiile legislatiei muncii, pentru ca…nu intru in campul de aplicare.
            Eu cred ca este simplu si logic.

  3. Grecu Ion spune:

    Legea nr. 284/2010 Anexa II cap. III, mai exact.
    Iar la art. 1 alin. 2 se prevede expres ca preotii ce intra sub incidenta acestei legi, deci primesc sprijin din partea statului la salariu, au statutul de angajati ai cultului respectiv.

    • Costel GÎLCĂ spune:

      MODERAT. Este un ajutor, nu este salariul. Salariu e o notiunea generala. Putea sa ii spuna si „pomana statului”.
      Si da, exista salariu fara raport de munca: salariul functionarilor publici care nu au raport de serviciu si nu raport de munca, asa cu preotii au raport de slujire.
      Voi publica in Revista de Drept Social nr. 2/2012 un studiu de peste 40 de pagini dedicat raporturilor preotilor, in care un capitol special este dedicat acestei probleme.

      • Ion GRECU spune:

        Am inteles ce spuneti.

        Cu toate acestea persista nedumeriri personale.
        Nu sunt specialist in dreptul muncii, dar marturisesc ca problema m-a prins, mai ales din perspectiva faptului ca CEDO ar putea gresi flagrant, ceea ce nu mi se pare usor de acceptat.
        Pai daca si CEDO greseste, la modul grosolan, atunci la naiba, nu mai e nici o speranta.
        Unele din nedumeririle mele :
        1.Preotii obisnuiti care lucreaza in cadrul unitatilor de cult nu sunt asimilati functionarilor publici cf Lg.284/2010 anexa II cap.III, ci functiilor didactice din invatamantul preuniversitar.
        2.Exista personal clerical asimilat functiilor de demnitate publica (cei cu functii de conducere : patriarh, episcop etc) dar care nu primesc sprijin la salariu, ci indemnizatii, cf aceluiasi act normativ.
        Deci este o distinctie evidenta intre cele doua categorii, asa ca nu se poate spune ca preotii ar avea un raport de serviciu similar functionarilor publici, ci un raport similar profesorilor, care e de munca.

        Astept cu interes articolul la care faceti referire. Sper ca il veti publica si pe JURIDICE.

        • Costel GÎLCĂ spune:

          Ioane (sper ca ne putem tutui), tot de Anexa II Capitoul III ma leg si eu si tot acolo este si cheia, cu precizarea ca trebuie putin mai mult aprofundata aceasta cheie.
          1. Faptul ca preotii sunt inclusi intr-o familie, e o chestiune administrativa care nu modifica raportul de munca (spre exemplu daca functionarii publici, erau introdusi alaturi de lucratorii din spitale, li se modidica raportul de serviciu in raport de munca – evident ca nu).
          2. Ceea ce este esential este vointa legiuitorului.
          Uite „Art. 1 (1)Statul român sprijină cultele, …………
          (2)Personalul clerical care beneficiază de prevederile prezentei legi îşi păstrează statutul de angajat al cultului religios recunoscut”. Subliniez acest alin 2 care precieaza in clar: ca ca personalul clerical care beneficieaza de prezenta lege isi pastreaza statutul care rezulta din cultul religios. Ca e angajat cu contract de munca (cum are cultul evanghelic, angajat cu CIM, sau ca e numit cum au musulmanii, ortodocsii etc, nu are valoare.
          Acum o sa imi spui pai uite ca scrie „angajat”. Si aparent as fi de acord cu tine. Insa nu are nici asta o valoare, pentru ca prin Legea salarizarii nu se poate modifica Legea cultelor care in ceea ce priveste modalitatea de angajare trimite la statutul cultului religios recunoscut, in virtutea autonomiei. Asadar, raportul este stabilit prin lege speciala, si nu prin legea salarizarii (ca in exemplul de mai sus)

          Apoi, uite acum art. 2 care este si mai clar, ca nu e vorba de salarizare in sensul pe care il intelegem, ci de o suma de bani platita de stat pentru serviciul moral religios pe care fiecare cult religios recunoscut il indeplineste (aici o intreaga filozofie pe care o dezvolt in studiu).
          Deci revenind
          „Art. 2
          (1)Sprijinul statului pentru salarizarea personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea în ţară, în cadrul cultelor din România, recunoscute potrivit legii, se stabileşte după cum urmează”.

          Statul acorda un sprijin in salarizare……

          In studiul pe care il voi publica fac o paralela cu notiunea de „falsi prieteni” care exista in traduceri. Acele cuvinte care se aseamana cu limba romana (spre exemplu) si pe care un necunoscator fin al limbii este tentat sa il preia fara sa il traduca, in vreme ce un bun cunoscator il va traduce corect.
          Cine nu este un bun cunoscator in ale relatiei de munca, va face exact ca un necunoscator al limbii si va spune: uite domnule se vorbeste de salarizare, inseaman ca are raport de munca. Se vorbeste de angajare, inseaman ca au raport de munca.

          Or este MODERAT sa nu indice nici un temei juridic al existentei CIM. Tu ai ridicat o problema legitima si macar ai indicat un text de lege pertinent, insa autorul articolului de mai sus vine si da postulate fara sa indice acest text de lege, singurul text de lege care ar putea sa creeze confuzie cu privire la raportul juridic al preotilor.
          Daca insa urmaresti in continuare articolele o sa vezi ca legiuitorul nu mai foloseste expresia angajat ci …. „care îşi desfăşoară activitatea în ţară, în cadrul cultelor din România”. Deci, cel care a facut legea, nu a fost consecvent, iar acel termen angajare nu are valaorea obligativitatii incheierii de catre preoti a CIM. Daca ar fi asa….atunci intra toti la munca fara forme si ….inchisoare pentru toti capii Bisericii. Iti dai seama ca e absurd.

  4. Nu ştiu ce valoare are opinia mea (eu fiind mai nesfânt ca luptătorii de aici), dar trebuie să spun că Mihail C. Barbu are 100% dreptate.

    Statutul de „salariat în cadrul cultului” nu înseamnă salariat lipsit de drepturi fundamentale ale omului.

    MODERAT

    • Costel GÎLCĂ spune:

      Alberto, dreptul al sindicalizare al preotilor, care ar aduce modificari substantiale in practica bisericeasca, este o libertate fundamentala a unui om in fata a ceteva mii de oameni care vor sa se duc ala biserica duminica dar este inchisa pentru ca….s-au depasit cele 48 de ore pe saptamana?

      Oare nu trebuei sa punem in balanta nevoie spirituala a enoriasilor, fata de dreptul la sindicalizare al preotilor care ar milita pentru drepturi laice?

      Oare enoriasii, sunt doar o cantitate neglijabila, iar dreptul preotului de a obtine: concedii de odihna de 20 de zile, timp de munca de 8 ore pe zi, sporuri salariale, bilete de odihan si tratament, preaviz la concediere, dreptul de a refuza sa predice intr-un sat pe motiv ca este sarac si nu aduce atat de multe venituri preotului?
      NU crezi ca ne uitam prea mult individual, ca preotul devine un egoist pe care nu il intereseaza decat aplicarea programului de munca al salariatilor mai mult decat mantuirea sufletelor credinciosilor?

      Oare nu crezi ca problema cedarii dreptului preotului la sindicalizare ar trebui pus in raport cu drepturile enoriasilor?
      Pentru ce sa militeze Alberto un preot de la o parohie cu un alt preot de la alta parohie? Pai ei au o misiune apostolica de indeplinit, iar un muncitor are un contract de munca. Diferenta este enorma.
      Imi vine acum in minte cuvintele lui Moromete „Orbilor”, incepeti sa nu mai vedeti misiunea pentru care ati ales haina preoteasca si va preocupa numai propriile voastre interese.
      EU care vad zilnic sindicate, ma tot gandesc pentru ce anume sa militeze un sindicat al preotilor? Pentru mai multi morti, mai multe nunti mai multe botezuri? Daca au probleme administrative, pai nu vine statul sa i le rezvolve, sa si le rezolva prin organizarea lor bisericeasca.
      Cand sa faca Alberto greva preotii? In saptamana patimilor? CU boboteaza, cu craciunul? Este ridicol. Pe cine sa puan presiune in cadrul unei greve – pe Dumnezeu pe care il slujesc?
      Pai muncitorii cand fac greva ei pun presiune economica pe patron care trebuei sa isi indeplineasca ocntractele, daca protii nu intra in Biserica sa slujeasca, pe cine pun presiune? Pe protoierie? Pe chiriari? Sa fim serios, ei nu au nici o presiune economica, ei nu trebuei sa face 10 suruburi pe ora.

      Revin Alberto, infiintarea unui sindicat este o caricatura. Insa, cel mai grav este faptul ca pana acum, nimeni nu mi-a aratat temeiul juridic in baza caruia preotii au obligatia de a incheia CIM. Ca asat e dsicutia: ai CIM, ai sindicat, nu ai CIM, pa si la revedere nu intri in camplul de aplicare al legii.

  5. Dana BARBU spune:

    Un articol bine structurat si argumentat! Felicitari, domnule Barbu! Si felicitari si pentru modul elegant MODERAT.

    Pe acest site as fi vrut sa comentez articole si nu comportamentul unui specialist in drept, insa chiar MODERAT.

  6. Costel GÎLCĂ spune:

    Alberto, tocmai asta este eroarea fundamentala: preotii nu au raport de munca, nu au contract de munca! Daca ar exista, as fi primul care a sustine ca au acest drept, insa….nu au.
    De al premise false, la concluzii false.
    E ca si cum as spune ca judecatorii primesc salariu, au contrcat de munca…..au dreptul sa se sindicalizeze.

  7. Gabriel DOBRESCU spune:

    Referitor la subiect, arăt MODERAT. PREOŢII AU CONTRACTE DE MUNCĂ – ACESTEA EXISTĂ – INFORMAŢI-VĂ, prin urmare se află în raporturi de muncă aşa cum a constatat şi CEDO când a studiat dosarul pe care l-a judecat. Curtea Europeană a avut în faţă contractele de muncă ale preoţilor care au vrut să constituie acel sindicat, nu mai încercaţi să contestaţi ceea ce este atât de evident faptic şi juridic (citiţi nota de subsol nr. 6 la articolul lui Mihail C. Barbu, unde scrie clar „în speţă”, adică în dosarul Curţii ). MODERAT temei de drept, MODERAT:
    Art. 2 din Legea 54/2003 – (1) Persoanele încadrate în muncă şi funcţionarii publici au dreptul să constituie organizaţii sindicale şi să adere la acestea. Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum şi persoanele în curs de calificare au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să adere la o organizaţie sindicală.
    (2) Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi.
    (3) Nici o persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau nu dintr-o organizaţie sindicală.
    (4) O persoană poate face parte în acelaşi timp numai dintr-o singură organizaţie sindicală.
    Art. 4 din Legea 54/2003 – Persoanele care deţin funcţii de conducere, funcţii de demnitate publică, conform legii, magistraţii, personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi din unităţile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizaţii sindicale.
    ARTICOLUL 40 din Constituţia României
    (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
    (2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
    (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
    (4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
    Toate aceste articole de lege arată clar că preoţii nu sunt excepţiile stabilite de legiuitor ce nu au voie să formeze sindicate în raport de art. 4 din Legea 54/2003.
    Legea cultelor nu prevede imposibilitatea semnării unor contracte de muncă pentru preoţi, interpretarea pe care dv. o daţi acestei legi fiind în mod clar eronată.
    Ca dovadă este şi faptul că aşa cum a observat şi Curtea Europeană sunt preoţi care au astfel de contracte individuale de muncă.
    Prin urmare, temeiul de drept din art. 40 din Constituţie coroborat cu faptul că Legea nr. 54/2003 la art. 4 arată care sunt excepţiile de la constituirea de sindicate, printre care nu se numără preoţii, raportate la art. 2 alin. 3 din aceeaşi lege, având în vedere şi existenţa faptică a contractelor de muncă pentru preoţi, conduc toate la o singură concluzie juridică: preoţii au dreptul la sindicat.
    Şi vă rog respectuos să MODERAT. Trebuie să ne limităm cu toţii la a ne exprima părerile juridice pe acest site respectându-i profilul. Spuneţi că articolul său MODERAT.

    • Domnule Dobrescu,

      Costel Gîlcă nu este în eroare.

      Când spune că nu au contracte de muncă el se referă la faptul că acele contracte de muncă sunt acte simulate şi deci nu reprezinta raportul juridic real dintre Biserică şi clerici.

      Şi deşi Barbu are dreptate în articol dpdv doctrinar, din punct de vedere omenesc şi colegial MODERAT.

      MODERAT

    • Costel GÎLCĂ spune:

      Gabriel Dobrescu, eu discut aici ca un jurist. Spune-mi si mie unde scrie in legislatia noastra ca un preot are obligativitatea incheierii unui CIM? Asta este toata intrebarea. Apoi, totul curge logic daca au contract de munca. Poti sa imi arati textul de lege care prevede ca au contract? Aceasta este marea eroare a CEDO. Dar revenind, asa cum mi-ai indicat 5 texte legale, poti sa imi indici textul legal care ii obliga pe preoti se incheie CIM cu protoieria?
      EU iti pot indica clar si concret textul de lege care ma excepteaza de la incheierea CIM.

      PS.1. Vezi ca Legea nr. 54/2003 a fost abrogata de art. 224 din Legea nr. 62/2011. Pai daca nici macar nu stii ca aceasat lege a fost abrogata, apoi cum ai putea sa imi indici textul legal care prevede ca preotii au obligativitatea incheierii CIM.

      2. Nu am jignit pe nimeni, Mihail este cel care trebuie sa isi ceara scuze fata de mine (el stie foarte bine de ce, iar tu nu stii).
      In plus discutia intre mine si el, a fost asa cum am precizat o discutie intre teologi. In acel mediu se practica sfaturile duhovnicesti, destul de greu de inteles de un laic, iar Mihail a inteles foarte bine, dovada ca a raspuns tot cu expresii folosite in mediul teologic, iar eu i-am multumit pentru timpul acordat. Unde ai vazut tu jignirea?

      • Gabriel DOBRESCU spune:

        Da, ce să spun, s-au reiterat identic aceleaşi prevederi în Legea 62/2011, uite un copy-paste:
        Art. 3. – (1) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special în condiţiile legii, membrii cooperatori şi agricultorii încadraţi în muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie şi/sau să adere la un sindicat.
        (2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 15 angajaţi din aceeaşi unitate.
        (3) Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau să nu se retragă dintr-o organizaţie sindicală.
        (4) O persoană poate face parte, în acelaşi timp, numai dintr-o singură organizaţie sindicală la acelaşi angajator.
        (5) Salariaţii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizaţii sindicale, fără a fi necesară încuviinţarea prealabilă a reprezentanţilor lor legali.
        Art. 4. – Persoanele care deţin funcţii de demnitate publică conform legii, magistraţii, personalul militar din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, unităţile şi/sau subunităţile din subordinea ori coordonarea acestora nu pot constitui şi/sau adera la o organizaţie sindicală.
        Eu am făcut o eroare de indicare a nr. legii dar dv. MODERAT.
        MODERAT
        Alberto, vezi să nu MODERAT.

        • Costel GÎLCĂ spune:

          Gabriel, nu ti-as mai fi raspuns, insa… MODERAT. Intre formularea art. 2 din Legea nr. 54/2003 si formularea art. 3 din Legea nr. 62/2011 exista o diferenta de nuanta majora (deci nu e acelasi lucru). Astfel, in vreme ce Legea nr. 54/2003 vorbeste de dreptul la sindicalizare al „persoanelor incadrate in munca”, Legea nr. 62/2011 este mai stricta si vorbeste de „Persoanele încadrate cu contract individual de muncă”.

          In articolul pe care il voi publica la sfarsitul lunii in Revista de Drept Social nr. 2/2012, eu fac aceasta diferenta. Aici era o paine de mancat pentru Barbu, putea sa ma combata juridic temeinic pentru ca nu mai eram pe text de lege, daca nu era MODERAT. Insa din pacate a fost MODERAT. Si mai sunt si alte slabiciuni legate de procedura Curtii, insa Barbu MODERAT. Iar silogismul folosit MODERAT.

          Acum, in ceea ce priveste agenda mea zilnica:)), daca tot te-ai interesat de ea, imi permit sa ma laud:)) Sunt foarte activ pe internet: pe juridice.ro, pe costelgilca.ro, foarte activ de FB, raspund al mailuri de la persoane necunoscute (niciodata nu semnez in locul secretarei – Barbu stie:))) si pe doua liste de discutii juridice, citesc zilnic ziare, reviste de specialitate. AM aparut in interviuri in ziare financiare. Ma intereseaza fizica, biologia si citesc carti in acest sens. Am scris in ultimele 4 luni articole pentru reviste de peste 100 de pagini, am cititi 56 de carti de dreptul muncii (14 000 de pagini), realizez Revista de Drept Social, coordonez activitatea cabinetului meu, a conferintelor pe care le organizez, am grija celor 10 000 de dosare ale pensionarilor militari, am scris 300 pagini la teza mea de doctorat, iar zilnic ma joc cel putin 4 ore cu fetita mea care al 4 ani si 9 luni care vorbeste fluent germana, intelege engleza, studiaza chineza si este foarte fericita. Luna aceasta implinesc 18 ani de cand sunt cu sotia mea. Rad, glumesc , ma supar, ma aprind, sunt cum spunea cineva „mult prea pasiona,pentru cat de rational sunt”. SI ca sa il citez pe apostolul Pavel „nimic din ceea ce este omenesc, nu imi este strain”, si merg pe principiul ca „toate sunt bune, insa nu toate de folos”.
          In ceea ce il priveste pe Alberto, te las sa iti raspunda el. Desi ne-am disputat pe multe situatii suntem prieteni si sper sa ne vedem in vara la Stockholm in Suedia. Eu voi fi acolo, sper sa fie si el:).
          As vrea sa iti spun o mica poveste reala: cineva lucra la un dictionar. SI a muncit timp de 5 ani. Dictionarul a iesit intr-un final, dar persoana respectiva s-a imbolnavit la final. O alta persoana a facut acelasi tip de dictionar (alta limba) in doar un an si jumatat si a iesit din aceasta munca un om normal. Te-ai prins care e diferenta? Diferenta o face sistemul de organizare. Poti sa muncesti ca ….. toata ziua, daca nu muncesti cu cap…..nu ai facut nimic.
          Nu as spune ca romanii exceleaza la nivelul organizarea propriului timp si al activitatii!

  8. Costel GÎLCĂ spune:

    Dana, articolul lui Barbu este MODERAT pentru ca pleaca de la o premisa pe care nu o demonstreaza: care este temeiul juridic care obliga preotii sa incheie CIM, in conditiile in care Legea cultelor lasa la aprecierea BOR sa incheie sau nu contracte, iar BOR alege relatia spirituala, spre deosebire de alte culte religioase recunoscute care stabilesc prin statute ca se incheie CIM cu preotii lor? MODERAT vine aceasta ignorare a premisei majore.

    Asa cum MODERAT este si celalalt articol a lui Barbu, publicat intr-o revista cu privire la instantele de judecata ale preotilor, in care desi combate Decizii CCR, bazandu-se pe Conventia europeana, nu stie ca CEDO s-a pronuntat in doua cazuri statuand ca interdictia accesului preotilor la instante civila nu contravine CEDO, adica exact in sensul in care se pronuntase si CCR. Cum as putea sa calific un articol, care citeaza o instanta fara sa ii cunoasca practica? Un articol bine argumentat? Pai nu e dovada de MODERAT in cercetare? Ca si colegul lui care imi citeaza o lege abrogata! Probabil joaca la aceasi echipa:)) (scuze ironia, dar nu m-am putut abtine:))

    Apoi, si asta vreau sa o spun: nu am vazut nici un atac mai MODERAT impotriva BOR decat articolele scrise si publicate de BARBU, in toate revistele juridice cu un resentiment si o dorinta de revansa cum greu am citit in reviste de specialitate. Si nici asta nu ar fi o porblema majora, dar… nu are dreptate si asta este dureros. Stau si ma intreb, cum poti sa te duci sa te rogi in Biserica si apoi sa lupti impotriva ei pe toate fronturile si cu atata energie. Si mai ales, repet, sa nu ai dreptate din punct de vedere juridic: CCR s-a pronunat si a spus ca este constitutional, CEDO s-a pronuntat si a spus ca nu incalca Conventia, iar tu sa vii cu toata acestea si sa spui ca toti au gresit si ca biserica trebuie laicizata. Ca teolog, este peste puterea mea de intelegere. Daca Barbu nu ar fi fost absolvent de seminar teologic si de facultate as fi spus MODERAT.

    In alta ordine de idei, MODERAT

    PS. Am si eu o curiozitate: esti ruda cu Mihail Barbu sau doar coincidenta de nume?

  9. Costel GÎLCĂ spune:

    Gabriel Dobrescu, ca sa iti raspund :)) MODERAT.

    PS. Eu nu ma opresc pana nu consum problema in care m-am angajat, nu ma opresc. Or aceasta problema nu este consumata. Nu tin sa am dreptate, nuuu, insa vreau sa o dezbatem pe toate partile, sa o stoarcem de orice idee. Altfel, m-as numi superficial. Oricum dupa cum vezi MODERAT.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.