Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Craiova. Reintegrarea in munca si acordarea despagubirilor corespunzatoare
20.02.2012 | Razvan LUNGU

Notă: Speța de față pune mai multe probleme în dezbatere, respectiv aspectul reținut prin opinia majoritară, în sensul că nu se poate agrava situația în propria cale de atac și cum intimata nu a declarat recurs nu se putea agrava situația recurentului fapt care nu corespunde realității,  în condițiile în care fiind respins recursul acestuia nu mai avea loc restabilirea situației anterioare, respectiv repunerea părților în drepturi cu plata despăgubirilor corespunzătoare, conform art. 78 Codul muncii, fiind suficientă anularea deciziei pentru considerentele expuse la fond.

Situația recurentului nu avea cum să fie agravată, având în vedere împrejurarea că decizia de concediere a fost anulată, este drept fără reintegrarea sa în muncă și fără plata despăgubirilor, or potrivit opiniei majoritare neacordarea acestor efecte ale anulării deciziei au fost considerate ca o adevărată agravare a situației recurentului.

Prin opinia majoritară s-a dat eficiență principiului ”quod nullum est nullum producit efectum” și respectiv principiului repunerii în situația anterioară ”restitutio in integrum”, pe motiv că fiind anulată decizia de concediere se impunea restabilirea situației anterioare, adică o repunere în drepturi a părților, reluarea raporturilor de muncă și plata despăgubirilor care se cuvine în asemenea cazuri, fără a se observa că în realitate raporturile de muncă încetaseră ca efect al unei alte decizii de concediere și cu privire la care instanțele se pronunțaseră irevocabil cu putere de lucru judecat.

În opinia minoritară se acordă relevanță puterii lucrului judecat, respectiv necesității de stabilitate juridică și ordine socială, securității circuitului civil, nefiind permisă readucerea în fața instanței a unor chestiuni litigioase deja rezolvate definitiv.

S-a concluzionat că o repunere în situația anterioară, cu plata despăgubirilor corespunzătoare conform art. 78 Codul muncii, nu mai putea avea loc, dacă în speță raporturile de muncă încetaseră definitiv și irevocabil prin hotărârile la care s-a făcut referire ulterior.

Deși anulată decizia de concediere, în cauză nu se mai putea decide repunera în drepturi, sau cu alte cuvinte reluarea raporturilor de muncă care încetaseră definitiv ca efect al hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și implicit nici acordarea de despăgubiri în temeiul art. 78 Codul muncii, în condițiile în care se punea problema unei veritabile excepții de la principiul ”quod nullum est nullum producit efectum”. Adică, deși desființată concedierea, efectele specifice dreptului muncii nu se mai  pot produce, anularea deciziei având efecte restrânse.

Prin această opinie a fost confirmată soluția instanței de fond, care a apreciat că decizia de concediere nu mai poate avea efecte în planul raporturilor de muncă, așa că o examinare a legalității și temeiniciei acestei măsuri nu se mai justifica în cauză.

Razvan LUNGU
avocat, Baroul Dolj

* * *

CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIA

Dosar nr. 4030/63/2010*

DECIZIA nr. 9521/2011

Şedinţa publică de la 10 Noiembrie 2011

CURTEA

Asupra recursului civil de faţă:

La data de 22 03 2010, reclamantul M. D. a chemat in judecată pe pârâtul R.A.R. Bucureşti, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a deciziei nr.75 din 03.03.2010 prin care a fost concediat, să oblige intimata la reîncadrarea pe postul deţinut anterior şi la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale majorate şi indexate pentru perioada 04.03.2010 data reintegrării efective pe post, şi plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 3994/06.10.2010, a admis excepţia tardivităţii emiterii deciziei de concediere nr. 75/03.03.2010 emisă de intimată, s-a anulat decizia de concediere nr. 75/03.03.2010 şi în consecinţă s-a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deţinut anterior.

A fost obligată intimata să plătească contestatorului M. D. o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data încetării contractului de muncă şi până la data reîncadrării efective.

Recursul declarat de intimata R.A.R.  Bucureşti, prin decizia civilă nr. 1196/10.02.2011 a fost admis, a fost casată sentinţa civilă atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că decizia atacată a fost emisă cu respectarea termenului de 30 zile, astfel că în mod greşit prima instanţă a constatat tardivitatea acesteia.

In rejudecare, Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 5998 din 15 aprilie 2001, a admis în parte    contestaţia formulată de reclamantul M. D. în contradictoriu cu intimata R.A.R. Bucureşti, a fost anulată decizia nr. 75/03.03.2010 emisă de intimată. Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 75/2010 intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului cu motivarea că a comis abateri disciplinare repetate, începând cu data de 04.03.2010.

Instanţa a mai constatat că anterior contestatorul a mai fost sancţionat disciplinar prin decizia nr. 372/04.09.2009 cu desfacerea contractului individual de muncă începând cu 07.09.2009, în temeiul art. 61 lit. a) coroborat cu art. 264 alin. 1  Lit. f) C. Muncii, decizie
împotriva căreia contestatorul a formulat contestaţie, contestaţie ce i-a fost respinsă prin
sentinţa civilă nr. 2832/11.06.2010 a Tribunalului Dolj rămasă definitivă şi irevocabilă prin
decizia civilă nr. 6694/21.12.2010 a Curţii de Apel Craiova – Secţia a II a civilă şi pentru
conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cum o decizie de sancţionare produce efecte de la comunicarea ei către salariat, potrivit art. 268 alin. 3 C. muncii, instanţa constată că în prezent raporturile de muncă ale contestatorului cu intimata au încetat încă din 07.09.2009 şi prin urmare, decizia contestată în cauza pendinte nu-şi mai poate produce efectele, motiv pentru care instanţa va dispune anularea acesteia.

Dat fiind că instanţa nu a analizat pe fond motivele contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 75/2010 , ca urmare a încetării raporturilor de muncă ale părţilor anterior emiterii acestei decizii de sancţionare disciplinară cu desfacerea contractului individual de muncă , instanţa va respinge şi capetele de cerere formulate în subsidiar de către contestator privind reintegrarea în funcţie pe postul deţinut anterior şi plata unor despăgubiri conform art. 78 C.muncii.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a dispus admiterea în parte a contestaţiei, anularea deciziei nr. 75/2010 şi respingerea celorlalte capete de cerere.

Contestatorul M. D. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 5998/2011 a Tribunalului Dolj, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii capetelor de cerere privind reintegrarea pe postul deţinut anterior şi plata despăgubirilor   ce reprezintă salariile   majorate şi indexate de care a fost lipsit  de la 04.03.2010      până la data reintegrării pe postul deţinut.

Este criticată sentinţa pentru încălcarea prevederilor art. 78 (2) Codul Muncii, care dispune imperativ că la solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii, va repune părţile în situaţia anterioară concedierii.

Consideră că instanţa de fond a ignorat faptul că executarea silită este o fază finală şi distinctă a procesului civil , existând pe rolul Curţii de Apel Craiova un dosar având ca obiect contestarea altei decizii de concediere, iar în prezenta cauză, în care se judecă fondul cauzei, nu era permisă o pronunţare care să rezolve faza executării silite.

Intimata R.A.R. Craiova a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.

Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate şi probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală şi va fi modificată.

Sunt întemeiate criticile privind încălcarea prevederilor art. 78 (2) Codul Muncii, deoarece instanţa a dispus anularea ultimei decizii de concediere a contestatorului, nr. 75/2010, prin care s-a dispus concedierea acestuia pentru abateri disciplinare începând cu 04.03.2010, iar apoi a concluzionat că a mai fost sancţionat disciplinar, cu concedierea, prin decizia nr. 372/04.09.2009 şi contestaţia sa împotriva acestei decizii a fost respinsă irevocabil, prin sentinţa nr. 2831/2010 a Tribunalului Dolj şi decizia nr. 6694/2010 a Curţii de Apel Craiova.

Se reţine că această decizie de concediere, nr. 372/2009, menţinută prin sentinţa nr. 3832/2010 a Tribunalului Dolj şi decizia nr. 664/2010 a Curţii de Apel Craiova, se referă la fapte petrecute anterior datei de 07.09.2009, analizate de cele două instanţe, de fond şi recurs, pe când decizia contestată prin prezenta, se referă la fapta „abateri disciplinare repetate începând cu data de 04.03.2010″ şi pentru aceste abateri a fost cercetat disciplinar şi a fost sancţionat cu concedierea, iar instanţa, fără să ţină seama de probatoriul administrat în prezenta cauză, a anulat decizia  de concediere numai pe considerentul că aceasta nu-şi mai produce efecte, iar intimata nu a declarat recurs, neputându-se agrava situaţia contestatorului în propria cale de atac.

Au fost respinse capetele de cerere privind reintegrarea şi plata drepturilor , dat fiind faptul că nu a analizat pe fond motivele contestaţiei dar, deşi a constatat nelegală decizia de concediere, cu încălcarea prevederilor art. 78 (1 şi 2) Codul Muncii, care impune în cazul concedierii nelegale, la cererea salariatului, reintegrarea pe post şi plata drepturilor de care a fost lipsit, aşa încât sentinţa este nelegală.

In consecinţă, Curtea a apreciat întemeiate criticile formulate de contestator, în baza art. 312 Cod Procedură Civilă, a admis recursul, a modificat sentinţa recurată în sensul că a admis în totalitate contestaţia şi a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii prin decizia nr. 75/2010 şi a obligat intimata să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile şi celelalte drepturi incidente, majorate şi actualizate de care ar fi beneficiat de la concediere până la reintegrare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

OPINIE SEPARATA

În dezacord cu opinia majoritară, apreciem că sunt neîntemeiate criticile invocate de recurentul M. D., acestea neputându-se încadra în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege şi care să atragă casarea sau modificarea sentinţei recurate.

Astfel, acesta susţine eronat că sentinţa instanţei de fond reprezintă prin conţinutul său o hotărâre inedită, părţile beneficiind de existenţă în fapt şi în drept şi că nu avea temei juridic instanţa pentru fundamentarea sentinţei, în condiţiile în care aceasta a făcut în cauză o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale relevante în materie.

Instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii şi în temeiul art. 261 C.proc.civ. a arătat motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor” şi a reţinut corect că încetarea raporturilor de muncă dintre părţi a avut loc la 07.09.2009, iar decizia de sancţionare contestată nu mai poate produce efecte juridice, aşa încât reintegrarea în funcţie pe postul avut anterior şi plata despăgubirilor în temeiul art.78 Codul Muncii nu mai pot avea loc.

Acest text de lege prevede: „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic şi nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere”.

In cauză, instanţa a apreciat că odată ce au încetat raporturile de muncă, o altă decizie de sancţionare emisă în perioada în care angajatorul a pus în executare sentinţa instanţei de fond executorie, (potrivit art. 289 Codul Muncii: „Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept”), devine ineficientă şi în aceste condiţii nici nu a fost examinată pe fond contestaţia de faţă, respectiv nu a mai fost analizată temeinicia sau legalitatea acesteia, pentru ca ulterior să se poată aprecia dacă se impune sau nu repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu plata despăgubirilor corespunzătoare.

Fără a fi de acord cu o casare cu reţinere a cauzei, pentru a se examina temeinicia sau legalitatea deciziei contestate, s-a concluzionat că soluţia care se impune este respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, având în vedere că   acea contestaţie împotriva deciziei de sancţionare emisă anterior de angajator nr. 372/04.09.2009 a fost respinsă în al doilea ciclu procesual, prin sentinţa nr. 2832/11.06.2010 a Tribunalului Dolj în dosarul nr. 6768/63/2010 confirmată prin decizia nr. 6694/21.12.2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi prin care a fost repins recursul contestatorului ca nefondat, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie.

Este adevărat, că după reintegrarea recurentului dispusă în primul ciclu procesual, acesta a desfăşurat o activitate faţă de angajatorul său şi acesta la rândul său a plătit munca prestată în acele condiţii, dar ulterior prin soluţia irevocabilă amintită s-a concluzionat că măsura de sancţionare dispusă de angajator a fost legală, şi a avut drept efect încetarea raporturilor de muncă retroactiv de la data de 07.09.2009, aşa încât cu privire la perioada la care am făcut referire, între părţi se poate pune problema altei forme de răspundere juridică, dacă este cazul, distinctă de cea specifică dreptului muncii şi care are ca temei raporturile de muncă.

Nu poate fi ignorată autoritatea lucrului judecat, prin raportare la hotărârile judecătoreşti menţionate, regulă conform căreia o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată, şi că o constatare, făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă printro altă hotărâre.

Aceste două reguli unanim recunoscute ca temei al autorităţii de lucru judecat: o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată (bis eadem re ne sit actio) şi o constatare făcută printro hotărâre nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res judecata pro veritate habitur) întregesc un principiu superior şi anume principiul autorităţii lucrului judecat.

Acest principiu corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunilor litigioase deja rezolvate, şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări decurgând din alte principii.

În consecinţă, se reţine că nu mai era posibilă repunerea părţilor în situaţia anterioară şi plata despăgubirilor corespunzătoare, întrucât raporturile de muncă încetaseră de mult, ca efect al deciziei pronunţate în recurs nr. 6694/21.12.2010, aşa încât trebuia menţinută soluţia instanţei de fond şi în temeiul art. 312 C.proc.civ. recursul respins ca nefondat.


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.