Secţiuni » Jurisprudenţă » ÎCCJ » Recurs în interesul legii
ÎCCJ. Recurs în interesul legii

RIL admis. Calitatea procesuala pasiva a Statului Roman prin MFP in cererile avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv
20.02.2012 | Andrei PAP

Secţiuni: Recurs în interesul legii, VARIA (alte surse)
JURIDICE - In Law We Trust

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 120 din 17 februarie 2012, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 27 din 14 noiembrie 2011 (Decizia 27/2011) privind examinarea recursurilor in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al ICCJ si procurorul general al PICCJ cu privire la calitatea procesuala pasiva a statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, in cererile avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.

1. Obiectul recursului in interesul legii

Prin recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuala pasiva a statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, in cererile avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.

2. Optica jurisprudentiala

In urma verificarii jurisprudentei la nivel national s-a constatat ca instantele au fost investite cu solutionarea unor cereri prin care reclamantii solicitau, fie in cadrul solutionarii contestatiei formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fie direct pe calea unei actiuni distincte, obligarea statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, la plata despagubirilor pentru imobilele preluate abuziv si pentru care titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede o procedura pentru obtinerea masurilor reparatorii prin echivalent, identificandu-se mai multe orientari ale practicii. Astfel:

a) Intr-o prima orientare jurisprudentiala, instantele, fiind investite cu solutionarea unor actiuni mixte, prin care se solicitau, in principal, anularea dispozitiei emise de unitatea detinatoare sau obligarea acesteia la emiterea unei astfel de dispozitii, iar in subsidiar, obligarea statului la acordarea de despagubiri banesti in cazul imposibilitatii restituirii in natura a imobilelor ce faceau obiectul notificarii, actiuni indreptate atat impotriva unitatii detinatoare, cat si impotriva statului, prin Ministerul Finantelor Publice, intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 si ale Conventiei europene a drepturilor omului, au apreciat ca statul are calitate procesuala pasiva.

S-a retinut ca, raportat la obiectul si temeiul pretentiilor formulate, indreptate impotriva paratului statul roman, acesta are calitate procesuala pasiva in cauza, fiind titularul obligatiei de a raspunde in raportul juridic dedus judecatii prin cererea subsidiara, iar reprezentarea sa in proces se realizeaza prin Ministerul Finantelor Publice, potrivit dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice si ale art. 3 pct. 81 din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice.

S-a apreciat si ca sustinerea potrivit careia in sistemul Legii nr.10/2001 obligatia de a se pronunta prin decizie motivata asupra notificarii persoanelor indreptatite revine unitatii detinatoare a imobilului, dar nu justifica inlaturarea din proces a statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, intrucat acesta este singurul raspunzator pentru prejudiciul cauzat prin nefunctionarea mecanismului destinat a asigura plata masurilor reparatorii prin echivalent datorate in baza Legii nr. 10/2001.

De asemenea, s-a retinut ca, intrucat Fondul „Proprietatea” nu functioneaza, iar in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit ca statul trebuie sa garanteze realizarea efectiva si rapida a dreptului la restituire, fie ca este vorba de o restituire in natura, fie ca este vorba de acordarea despagubirilor, conformandu-se principiilor preeminentei dreptului si protectiei efective a drepturilor patrimoniale, enuntate in art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, statul roman are calitate procesuala pasiva pentru capatul de cerere distinct prin care se solicita plata echivalentului banesc al imobilului care nu poate fi restituit in natura si pentru care nu s-au acordat masurile reparatorii propuse conform Legii nr.10/2001.

b) Alte instante de judecata, in acelasi tip de actiuni, au apreciat ca statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva.

Astfel, s-a retinut ca stabilirea calitatii procesuale pasive presupune stabilirea existentei unei identitati intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii.

S-a considerat ca in sistemul Legii nr. 10/2001 raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabileste intre persoana indreptatita si unitatea detinatoare a bunului sau unitatea implicata in privatizare, iar statul roman poate fi subiect al raportului juridic nascut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicata, numai in situatia de exceptie reglementata de art. 28 alin. (3) din lege, si anume atunci cand unitatea detinatoare nu poate fi identificata, astfel ca, in celelalte situatii juridice generate de aplicarea acestei legi, statul, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva, nefiind incidente dispozitiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Relativ la procedura de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent/despagubiri persoanelor indreptatite, in cazul imposibilitatii restituirii in natura a imobilelor preluate in mod abuziv de stat, instantele au motivat ca acestea se stabilesc si se acorda in cadrul procedurii prevazute in titlul VII „Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv” al Legii nr. 247/2005, in cadrul careia statul roman este reprezentat prin Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor, procedura aflata sub controlul instantei de contencios administrativ.

Prin urmare, atat prin Legea nr. 10/2001, cat si prin Legea nr. 247/2005 se indica, in mod imperativ, procedura ce trebuie urmata de cei indreptatiti la masuri reparatorii prin echivalent.

c) Pe de alta parte, instantele de judecata investite cu actiuni indreptate direct impotriva statului, prin Ministerul Finantelor Publice, intemeiate pe dispozitiile art. 480 din Codul civil si ale art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, formulate dupa emiterea dispozitiei/deciziei prevazute de Legea nr.10/2001 prin care s-a propus acordarea despagubirilor in conditiile titlului VII al Legii nr. 247/2005, au apreciat ca statul roman are calitate procesuala pasiva, cu motivarea ca masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 nu sunt reale si efective, deoarece Fondul „Proprietatea” nu functioneaza, ceea ce reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate garantat de art.1 din Primul Protocol aditional la Conventie.

In acest sens s-a retinut ca, dupa epuizarea procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001, in faza in care Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor nu a intreprins niciun demers in vederea despagubirii efective, partile beneficiaza de protectia oferita de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.

Situatia partilor care nu au putut beneficia de despagubiri pe o perioada mare de timp, combinata cu lipsa vreunui demers din partea autoritatilor in vederea achitarii acestora si cu o procedura de selectie aleatorie a dosarelor ce lasa loc arbitrarului, reprezinta o lipsire de proprietate, ce face incidenta a doua norma a art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.

Lipsirea de proprietate, in lumina celei de-a doua norme, poate fi justificata numai daca a intervenit pentru o cauza de utilitate publica, a avut un temei legal si a existat un just echilibru intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca justul echilibru nu exista atunci cand persoana in cauza suporta o sarcina speciala si exorbitanta.

Or, intervalul mare de timp in care partile nu au putut beneficia de despagubiri si imposibilitatea in care s-au aflat de a accelera mecanismul de functionare a sistemului de plata, din cauza lipsei unei proceduri previzibile, echivaleaza cu o sarcina excesiva impusa acestora, de natura a rupe justul echilibru dintre atingerea adusa dreptului de proprietate si scopul legitim urmarit.

Prin urmare, raportul juridic dedus judecatii este stabilit intre reclamanti si statul roman, ca debitor al obligatiei pozitive de a organiza un mecanism functional care sa asigure respectarea tuturor obligatiilor internationale asumate, printre care si obligatia respectarii dreptului de proprietate garantat de Conventie, astfel incat acesta poate fi obligat la acordarea de despagubiri.

3. Opinia Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin recursul in interesul legii formulat, a sustinut ca statul roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitatea procesuala pasiva in cererile avand ca obiect acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii potrivit titlului VIl al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, indiferent daca aceste cereri sunt formulate pe calea dreptului comun sau pe cale subsidiara, in cadrul contestatiei indreptate impotriva dispozitiei administrative, intemeiata pe prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

4. Opinia procurorului general al PICCJ

Procurorul general a apreciat ca statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, nu are calitate procesuala pasiva in cererile avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii potrivit titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, indiferent daca aceste cereri sunt formulate distinct de contestatia impotriva dispozitiei prevazute de art. 26 din Legea nr. 10/2001 sau in cadrul acestei proceduri.

5. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Inalta Curte a considerat ca se impune admiterea recursurilor, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:

“Admite recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si in consecinta stabileste ca:

1. In actiunile intemeiate pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata, prin care se solicita obligarea statului roman de a acorda despagubiri banesti pentru imobilele preluate in mod abuziv, statul roman nu are calitate procesuala pasiva.

2. Actiunile in acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, indreptate direct impotriva statului roman, intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 13 din aceasta conventie, sunt inadmisibile.”

Pentru JURIDICE.ro, Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti