Preotii ortodocsi intre slujire, administrare si disputa CEDO
22 februarie 2012 | Petru HOBINCU, Petru HOBINCU
1. Statutul BOR vorbeste despre contractul individual de munca [CIM] doar in art 119:
(5) În cazul în care un cadru didactic, cleric sau laic, dintre cei care predau disciplina Religie, săvârşeşte abateri de la doctrina şi morala Bisericii, în urma cercetării, chiriarhul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt care duce la desfacerea contractului individual de muncă. Această dispoziţie este comună şi pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar, universitar teologic şi confesional.
Nicaieri in act nu exista nici recomandarea si nici interdictia de a fi utilizat CIM-ul ca instrument contractual.
2. Acelasi Statut mentioneaza un sistem propriu de arbitraj intern (fond, apel si recurs) pentru probleme enuntate limitativ “în probleme doctrinare, morale, canonice şi disciplinare” art. 148. Litigiile interne sunt asigurate de acest sistem, litigiile cu tertii sunt de competenta instantelor – limita a autonomiei BOR.
3. In acelasi Statut parohul are o „fisa a postului” care se imparte intre slujire si administrare art. 49 si urmatoarele. Aceasta impartire este in conformitate cu art. 41 Statut care face distinctie intre latura (i) non-profit legata de slujire si latura (ii) economica. Nicaieri in Statut nu se vorbeste despre plata parohului, salariul remuneratie, indemnizatii etc. Prezumtia este asadar una care vizeaza gratuitatea slujirii si administrarii. Statutul este legea de baza a preotului fiind si in consonanta cu Constitutia art. 9.
4. BOR este subiect de drept fiind o comunitate organizata in persoane juridice de drept privat si de utilitate publica art. 41. Persoanele juridice (Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul -protoieria – mânăstirea şi parohia) au vocatia de a contracta. Contractul prin definitie duce la constituirea unui raport juridic art. 1166 NCC.
5. Necesitatea protectiei sociale si a fiscalizarii unor venituri reiese atat din Codul Muncii cat si din toate normele fiscale in vigoare inclusive din Constitutie.
6. Intrucat nu exista o exceptie legala expresa pentru preoti (si nu pentru BOR, indraznesc sa afirm) pe masura distinctiei facuta in Statutul BOR (speta de fata) intre (i) slujire-gratuita si eventual, (ii) administrare-salariata sau orice varianta dezirabila pentru BOR, raportul de munca constituit prin semnarea CIM genereaza toate efectele pe care norma juridica de dreptul municii le contine (Codul Muncii art 217 si nu numai si legile speciale). In acest sens a survenit si interpretarea CEDO – una strict normativa – si care respecta si litera si spiritul legii.
7. In opinia mea, persoanele juridice care compun BOR sau doar unele dintre acestea (nu cred ca toti preotii sunt salariati), au gresit, iesind de sub limitele Statutului propriu. Fiind subiecte de drept, acestea nu pot opta stricto sensu intre aplicarea sau respectarea partiala a legislatiei muncii. Dreptul de asociere in forma sindicala este rezervat prin Constituie nu numai salariatilor ci tuturor cetatenilor, Codul Muncii vine si spune “salariati”. In acest punct Statutul BOR stabileste o forma de control intern prin art. 123 care mentioneaza ca:
(8) Fără binecuvântarea chiriarhului locului, preoţilor, diaconilor şi călugărilor nu le este îngăduit să înfiinţeze, să fie membri sau să participe în asociaţii, fundaţii şi organizaţii de orice tip.
Aici intervine controlul monahal-disciplinar intern si discutia daca aceasta forma de control a asocierii este sau nu constitutionala. Daca Statutul BOR ar fi mentionat eventual o permisiune scrisa expresa in locul binecuvantarii, cred ca nu s-ar fi ajuns atat de departe cu discutia pe dreptul muncii.
8. Personal, cred ca sindicatul NU este o forma de organizare proprie a oricarui cult sau a preotilor acestora (un haos functional) cu atat mai putin pentru BOR, asa cum cred ca, nici CIM-ul nu poate fi folosit fara a se respecta toate consecintele juridice care deriva din contract dar si din legislatia muncii. Dar orice venit trebuie fiscalizat asa cum oricine presteaza o munca trebuie sa fie protejat social, medical etc. Pentru (i) partea de slujire cred ca gratuitatea prezumata prin Statutul BOR este forma corecta iar pentru (ii) latura de administrare, care este o activitate care trebuie platita, contractul de mandat cu plata contributiilor sociale este singura forma de remunerare legala actuala pentru a se evita raporturile de munca.
9. La Biserica Romano-Catolica exista de asemenea aceasta impartire a activitatii, dar partea de administrare este clar atribuita raporturilor de drept al muncii [1].
10. De lege ferenda se poate stabili un statut aparte, pentru toti preotii eventual pentru a se evita discriminarea, dar, cred eu, nu utilizand instrumente de dreptul muncii ci, eventual un contract de mandat special cu fiscalizare proprie si cu protectie sociala inclusa (eventual casa proprie de pensii), mult mai apropiat de modul autonom de organizare al BOR (pentru speta actuala) decat contractul individual de munca care are consecintele pe care CEDO le-a luat in considerare intr-un mod obiectiv.
[1] Hotararea nr. 1.218/2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Romano-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale M.Of. nr. 798bis din 27.11.2008.
Can. 263 Episcopul diecezan sau, în cazul unui seminar interdiecezan, Episcopii interesaţi, fiecare după propria cotă stabilită de ei de comun acord, să se îngrijească de organizarea şi menţinerea seminarului, de întreţinerea seminariştilor şi de salarizarea profesorilor, precum şi de celelalte trebuinţe ale seminarului.
Can. 1286 Administratorii bunurilor
1°. în contractele de muncă, să respecte cu exactitate şi legislaţia civilă a muncii şi ocrotirii sociale, potrivit cu principiile trasate de Biserică;
2°. să dea un salar just şi demn celor care prestează o muncă în baza unui contract, astfel încât aceştia să poată face faţă în mod corespunzător nevoilor personale şi familiale.
Can. 1333 §4. Suspendarea care opreşte însuşirea veniturilor, a salariului, a pensiei şi a altor bunuri de acest fel comportă obligaţia de a se restitui tot ceea ce a fost însuşit, chiar cu bună credinţă, în mod ilegitim.
Petru HOBINCU
Consilier Juridic, Dessewffy & Hobincu si Asociatii
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
