Drept. Cu bune, cu rele

Greu sau frumos? Puțin din fiecare.

Facultatea de Drept presupune un amestec de efort intelectual susținut cu o picătură de imaginație, inteligență combinată cu spirit de observație, prestanță și eleganță, putere fizică și capacitate de memorare. Cu preponderență capacitate de memorare. Cărțile sunt interminabile. Cuvintele vor să te chinuie și se deghiezează, să nu le recunoști. Înțelesurile se ascund, iar tu pornești într-o adevărată aventură pentru a le găsi. Legile se vor și ele deștepte și te ademenesc să intri în labirintul lor. Și ieșirea e greu de găsit.

Să treci prin Faculatea de Drept e ca alergatul peste obstacole. Te antrenezi, muncești, dar uneori mai cazi. Te ridici și alergi mai departe. Dai tot ce-i mai bun, dar e posibil să nu fie suficient. Nu toți termină cursa. Dar cei care o fac primesc medalia satisfacției. Cu cât e mai greu, cu atât provocările duse la capăt sunt mai valoroase. Știu că la final totul va avea sens. Oamenii puternici sunt cei trecuți prin greutăți și învățați să reziste și să găsească soluții.

Dacă faci lucrurile cu plăcere, se simplifică situația. Negrul devine gri. Labirintul nu mai pare atât de întortocheat. Constați că profesorii sunt oameni extraordinari, că te maturizezi o dată cu fiecare examen, luat sau nu, că dincolo de rigiditate si mii de pagini, cursurile  sunt chiar frumoase. Că unele lucruri pot să fie interesante dacă ești suficient de deștept să le înțelegi. Că după un timp, viitorul ți se luminează.

Facultatea nu face altceva decât o selecție. Într-un sistem în care domnește neîncrederea, e un minim de respect arătat celor care investesc în el. Dreptul nu e pentru oricine. Și nici nu trebuie să fie. E pentru cei care-l văd și care-l simt. E mai mult decât un domeniu sau o meserie. Cel care știe drept e un artist. Cel puțin un artist al legii.

Alina GAJE
student, Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Drept
internship SSJ