ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Renuntarea benevola la autoritatea parinteasca
01.03.2012 | JURIDICE.ro, Codin BATLAGAN


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Înțelegem că suntem într-o situație de reașezare a jurisprudenței din România în materia relațiilor dintre părinți și copii. Nu există prea multe ghidări de la autorități recunoscute cu privire la cum să se trateze anumite cereri făcute de părți în instanță iar puținele ghidări de calitate (de exemplu iurispedia.ro) rămân, din păcate, necunoscute majorității practicienilor din justiție.

O practică dăunătoare pare să se formeze în instanțele din România: aceea prin care judecătorii acceptă ca fiind „temeinic” pentru retragerea autorității părintești argumentul că părinții au ajuns la o înțelegere ca unul dintre ei să renunțe la autoritatea părintească.

Am explicat în mai multe rânduri de aceasta nu este o practică corectă, de pildă în comentariul pe care l-am făcut unei sentințe de la Timișoara. De altfel mesaje cu privire la aceste aspecte au fost transmise de către ARPCC către registraturile tuturor instanțelor din țară. Asociația Română a revenit asupra acestei probleme printr-o amplă argumentație. Cu toate acestea pare că mesajele Asociației Române pentru Custodie Comună nu au „rezonat” suficient în cadrul corpului judecătoresc.

În vidul generat de schimbarea unei legi după 50+ de ani de utilizare (ne referim la Codul Familiei) e cumva normal ca oamenii să încerce cumva să adapteze noua lege la vechile practici. Dar aceasta este o capcană care distorsionează sensul și filozofia noii legi și riscă să creeze o jurisprudență foarte deplasată de spiritul legii noi. „Autoritatea părintească” este o instituție juridică nouă și nu poate fi asemănată sau echivalată cu „încredințarea minorului” care oprea în vechiul Cod al Familiei. Autoritatea părintească este un drept și o responsabilitate a părinților iar regula generală (adică 99% din cazuri) ar trebuie să fie de păstrare a autorității părintești neștirbite în urma divorțului (cu excepții legate strict de eventuale riscuri asupra minorului care ar apărea dacă nu s-ar retrage autoritatea părintească unuia dintre părinți – părinte violent, drogat, abuzator, etc.). Majoritatea părinților (99% din cazuri) nu sunt violenți, drogați, abuzatori la adresa copiilor lor. Cu toate acestea, avocații își sfătuiesc clienții să renunțe la autoritatea părintească ca o formă de bunăvoință la adresa celuilalt părinte. Judecătorii acceptă acest lucru fără a verifica în amănunt de ce anume ar fi această renunțare la autoritatea părintească din partea unui părinte mai utilă interesului superior al copilului. Din păcate, fiind vorba de o tranzacție, părțile nu fac apel iar decizia nu poate fi verificată, din păcate, de către instanțele superioare. Deci lipsește orice mecanism de „feedback” care să ajute la formarea unei practici corecte.

Vă sugerăm totuși să consultați în iurispedia criteriile unei jurisprudențe sănătoase (din Olanda, unde există o experiență de 15 ani și o practică unitară) cu privire la retragerea autorității părintești. Cităm, pentru cititorul grăbit, paragrafele esențiale:

Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică dacă unul dintre părinţi nu doreşte să mai colaboreze cu fostul soţ sau fosta soţie în procesul decizional privind creşterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanţa să se abată de la regula generală şi să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).”

„Chiar dacă ambii părinţi solicită un aranjament de tip custodie unică completat de un drept de acces, acest fapt nu va fi o bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanţei. (Asser-De Boer, par.820d). De fapt, singura modalitate care garantează acordarea custodiei unice este dacă părinţii pot convinge instanţa că un aranjament de tip custodie unică serveşte mai bine intereselor copilului decât custodia comună”

(Ambele paragrafe sunt preluate din cuvântarea d-nei Caroline Forder, expert în probleme legate de dreptul familiei,  cu ocazia Conferinţei „Tendinţe actuale în justiţia pentru copil şi familie” – 15-16 Oct 2009, Bucuresti)

Închei cu speranța că am convins măcar câțiva dintre profesioniștii din justiție să se ralieze acestui punct de vedere.

Codin BATLAGAN
Asociația Română pentru Custodie Comună

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate