Raspunderea pentru fapte juridice in noul Cod civil
19 martie 2012 | Razvan LUNGU, Răzvan LUNGU
Raspunderea pentru fapte juridice este reglementata in art. 219 din Noul Cod civil potrivit caruia: ”(1) Faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau scopul functiei incredintate. (2) Faptele ilicite atrag si raspunderea personala si solidara a celor care le-au savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti”.
Interventia legiuitorului este benefica prin aceea ca extinde formele de raspundere juridica in general si civila in special, iar aici avem in vedere si raspunderea speciala instituita prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei (LPI), dispozitiile NCC aplicandu-se in toate ipotezele avute in vedere de legiuitor.
Prin art. 220 NCC este reglementata ”Raspunderea membrilor organelor persoanei juridice”, ca fiind ”Actiunea in raspundere impotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor si a altor persoane care au actionat in calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de catre acestia prin incalcarea indatoririlor stabilite in sarcina lor, apartine in numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea ceruta de lege, iar in lipsa, cu majoritatea ceruta de prevederile statutare”. Potrivit alin. 2, ”Hotararea poate fi luata chiar daca problema raspunderii persoanei prevazute la alin. 1 nu figureaza pe ordinea de zi”. De asemenea ”Organul de conducere competent desemneaza cu aceiasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie”. In cazul in care se hotaraste ”Introducerea actiunii in impotriva administratorilor, mandatul acestora inceteaza de drept si organul de conducere competent va proceda la inlocuirea lor”. Atunci cand, asa cum prevede alin. 5 ”actiunea se introduce la impotriva directorilor angajati in baza unui alt contract decat a unui contract individual de munca, acestia sunt suspendati de drept din functie pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti”.
Avem in acelasi timp dispozitii speciale cu privire la raspunderea persoanelor juridice de drept public (art. 221 si urm. NCC), dar acestea pot face obiectul unui alt studiu de specialitate.
Avand in vedere ca NCC reprezinta drept comun in materie (Raspunderea pentru fapte juridice) si se aplica in egala masura profesionistilor si neprofesionistilor, asa cum prevede art. 3, sunt aplicabile totodata profesionistilor dispozitiile legii speciale reglementate de art. 138 LPI, cu privire la raspunderea organelor de conducere si de supraveghere ale unei societati comerciale insolvente, precum si la cea a oricaror alte persoane care pot fi obligate sa suporte o parte din pasivul societatii in cauza, daca prin activitatea lor au contribuit la ajungerea societatii intr-o astfel de situatie, conform principiului ”specialia generalibus derogant”, ca fiind o raspundere speciala de exceptie, a membrilor organului de conducere si de supraveghere ale profesionistilor ”societatii comerciale” fata de regulile de drept comun.
Aceasta raspundere este o expresie a principiului maximizarii averii debitorului si se incadreaza in preocuparea legiuitorului de a pune la indemana creditorilor si a instantei de judecata mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a asigura bunurile necesare lichidarii pasivului debitorului, astfel incat procedura reglementata de lege sa si afle o eficienta cat mai mare. Dispozitiile amintite se afla in Cap. III, care reglementeaza ”Capacitatea civila a persoanei juridice”, din Titlul IV, dedicat prin Noul Cod civil, persoanei juridice.
Problema care se poate pune pe buna dreptate este aceea daca sintagma ”Raspunderea pentru fapte juridice” ca forma speciala de raspundere specifica profesionistilor, poate face obiectul raspunderii civile reglementate de Noul Cod civil in Cap. IV ”Raspunderea civila”, Titlul I ”Dispozitii generale”, Cartea a V-a ”Despre obligatii”, iar raspunsul nu poate fi decat afirmativ in opinia noastra, avand in vedere ca ne raportam la conceptul general de raspundere civila, care include atat raspunderea delictuala, cat si pe cea contractuala.
De altfel legea speciala stabileste raspundere pentru pagubele cauzate de produsele cu defecte.
Consideram ca ”Raspunderea pentru fapte juridice” are in vedere atat ”Raspunderea pentru fapta proprie”, daca ne referim la actiunea in raspundere impotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor si a altor persoane care au actionat in calitate de membrii ai organelor persoanelor juridice, dar poate fi si ”Raspunderea pentru fapta altuia”, atunci cand avem in vedere faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice, care sunt reprezentate de persoane fizice.
Potrivit art. 1363 NCC, ”O persoana se poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind ca divulgarea a fost impusa de imprejurari grave ce priveau sanatatea sau siguranta publica”. Iata ca prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial trebuie sa fie suportat de autorul faptei, in conditiile art. 1387 N.C.C. care reglementeaza raspunderea pentru fapta proprie. De la aceasta regula legea permite prin art. 1363 NCC o derogare: daca divulgarea a fost impusa de o forta irezistibila, de imprejurari grave care puneau in primejdie sanatatea publica sau siguranta publica.
Asa cum prevede art. 1370 NCC atunci cand ”prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima”, iar aici putem avea in vedere si prevederile art. 219 alin. 2 NCC, care se refera la faptele savarsite de organele persoanei juridice.
La ”Raspunderea pentru fapta altuia” se poate avea in vedere si ”Raspunderea comitentilor pentru prepusi” organele persoanei juridice fiind dupa cum am amintit anterior reprezentate prin persoane fizice.
Este cunoscut faptul ca exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor persoanei juridice are loc prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor (art. 209), iar calitatea de organe de administrare o au persoanele fizice sau persoanele juridice, care prin lege, act de constituire sau statut au fost desemnate sa actioneze, in raport cu tertii individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice.
Prin analogie se aplica regulile mandatului in raporturile dintre persoanele juridice, si cei care alcatuiesc organele de administrare, daca prin lege acte constitutive sau statut nu se prevede altfel.
In lipsa organelor de administrare exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor care privesc persoana juridica se face de catre fondatori ori de catre persoane fizice sau juridice desemnate in acest scop, iar daca se depasesc puterile conferite potrivit legii actului de constituire ori statutului pentru infiintarea persoanei juridice, ca si actiunea incheiata de alte persoane nedesemnate, obligatia revine persoanei juridice in temeiul gestiunii de afaceri.
Razvan LUNGU
Avocat, Baroul Dolj
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
