Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Cateva consideratii privind legatura dintre notiunile „subiect de drept civil” si „capacitate civila”
19.03.2012 | JURIDICE.ro, Andrei SĂVESCU

JURIDICE - In Law We Trust

1. Persoanele sunt subiecte de drept civil. Codul civil reglementează materia persoanelor în principal în cuprinsul Cărții I – Despre persoane. În concepția Codului civil singurele subiecte de drept civil sunt persoanele fizice și persoanele juridice[1]. Împărțirea subiectelor de drept civil în persoane fizice și persoane juridice este o summa divisio. Alte subiecte de drept civil nu există, doar persoane fizice și persoane juridice. Toate subiectele de drept civil sunt persoane, iar toate persoanele sunt subiecte de drept civil. Calitatea de subiect de drept civil există doar dacă legea recunoaște și statul impune această calitate.

2. Relația dintre calitatea de subiect de drept civil și capacitatea civilă. Recunoașterea calității de subiect de drept civil se face pe calea recunoașterii capacității civile. Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor[2], adică atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice, cu titlu de generalitate[3]. Deopotrivă, calitatea de subiect de drept civil le conferă celor care au această calitate capacitate civilă. Calitatea de subiect de drept civil este recunoscută de noul Cod civil doar omului, privit individual, ca titular de drepturi și obligații civile[4], și acelor forme de organizare care întrunesc condițiile cerute de lege pentru a fi titulari de drepturi și obligații civile[5]. Așadar capacitatea civilă este strâns legată de calitatea de subiect de drept civil.

3. Aspectul pasiv și aspectul activ al capacității civile. Recunoașterea persoanei ca subiect de drept civil pe calea recunoașterii capacității civile are un aspect pasiv și un aspect activ. Aspectul pasiv își găsește expresia în capacitatea de folosință iar cel activ în capacitatea de exercițiu. Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a fi titular de drepturi și obligații[6]. Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură[7] acte juridice civile[8].

4. Caracterul universal al capacității civile. Toate persoanele, atât cele fizice cât și cele juridice, au capacitate de folosință[9], fără nicio excepție. Toate persoanele, atât cele fizice cât și cele juridice au, de regulă, capacitate de exercițiu.

5. Caracterul neunitar al capacității civile. Capacitatea civilă nu are un caracter unitar, conținutul său nu este identic pentru toate persoanele. Diferențele dintre persoane în ceea ce privește capacitatea civilă se exprimă atât la nivelul capacității de folosință cât și la nivelul capacității de exercițiu, prin îngrădiri prevăzute de lege[10]. Exemple de îngrădiri în ce privește capacitatea de folosință a persoanei fizice[11]: incapacitățile speciale prevăzute în materie de moșteniri[12], incapacități speciale de a cumpăra[13] și de a vinde[14]. Exemple de limitări în ce privește capacitatea de folosință a persoanei juridice: drepturile și obligațiile care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice[15], asumarea de drepturi și obligații în cadrul desfășurării unor activități care trebuie autorizate de organele competente[16], persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut[17], obiectul de activitate al societăților comerciale nu poate viza orice activități[18]. Limitările capacității civile nu se pot face nici măcar de către legiuitor în mod discreționar. În acest sens, nu au nicio influență asupra capacității civile rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară[19], cum ar fi nivelul de inteligență sau greutatea corporală. Intenția legiuitorului este de a limita limitările capacității, însă aceste limitări pot fi prevăzute în reglementări care au caracter de lege specială față de Codul civil. Dealtfel chiar noul Cod civil conține limitări în ce privește capacitatea civilă, și anume restrângerea capacității de exercițiu în funcție de vârstă[20].

6. Caracterul inalienabil al capacității civile. Legătura dintre calitatea de subiect de drept civil și capacitatea juridică civilă este atât de puternică încât nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu[21], pentru că nimeni nu poate renunța la calitatea sa de subiect de drept civil. Calitatea de subiect de drept civil nu este o facultate, ea nu permite nicio opțiune, ci o poziție în societate care nu permite abdicarea. Capacitatea civilă este reglementată de lege ca având un caracter meta-obligatoriu, în sensul că persoanele fizice și juridice primesc capacitatea civilă nu ca o obligație, care poate fi executată de bunăvoie sau nu, ci capacitatea civilă le este dată de lege în mod nemijlocit și imediat ce sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea capacității civile și deci a persoanei fizice sau juridice ca subiect de drept.


[1] Cf. NCC, art. 25 alin. (1), “Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice.”.
[2] Cf. NCC, art. 28 alin. (1), “Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.”.
[3] Din pricina generalității recunoașterii capacității civile determinarea cu precizie a momentului dobândirii și a momentului încetării calității de persoană fizică și, respectiv, de persoană juridică prezintă o mare importanță, pe care noul Cod civil o acordă reglementându-le detaliat.
[4] Cf. NCC, art. 25 alin. (2), “Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile.”.
[5] Cf. NCC, art. 25 alin. (3), “Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi de obligaţii civile.”.
[6] Cf. NCC, art. 34, „Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile.”; cf. NCC, art. 206 alin. (1): “Persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile…”.
[7] Aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile se apreciază in abstracto, ca posibilitate juridică, nu ca posibilitate concretă. Imposibilitatea concretă a unei persoane fizice de a încheia un anumit act juridic civil într-un anumit loc sau moment nu are semnificația unei limitări a capacității de exercițiu.
[8] Cf. NCC, art. 37, “Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.”. Persoana juridică încheie acte juridice prin intermediul organelor sale de administrare (art. 209 alin. (1) NCC). În ultimă instanță, persoana fizică împuternicită să încheie un act juridic în numele și pe seama persoanei juridice, indiferent această persoană fizică se numără printre membrii organelor de administrare a persoanei juridice, trebuie să aibă capacitatea de exercițiu necesară pentru încheierea actului, prin analogie întocmai ca un mandatar, dacă prin lege, actul de constituire a persoanei juridice sau statutul acesteia nu s-a prevăzut altfel (art. 209 alin. (3) NCC).
[9] În ce privește persoanele fizice, cf. NCC, art. 28 alin. (2), “Orice persoană are capacitate de folosinţă…”. Cf. NCC, art. 206 alin. (1), “Persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice.”.
[10] Cf. NCC, art. 29 alin. (1), “Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.”
[11] În literatura de specialitate sunt menționate cu titlul de îngrădiri ale capacității de folosință și îngrădiri ale exercițiului unor drepturi, cum ar fi cele prevăzute de art. 75 din Codul penal, potrivit căruia pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă, printre altele, în interzicerea exercițiului drepturilor părintești (alin. (1) lit. d). După părerea noastră, aceste îngrădiri ale “exercițiului unor drepturi” nu reprezintă îngrădiri ale capacității de folosință, ci doar îngrădiri temporare ale exercitării acestor drepturi, nu ale aptitudinii de a fi titularul drepturilor.
[12] Cf. NCC, art. 990, „(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, dispunătorul trebuie să îl determine pe beneficiarul liberalităţii ori cel puţin să prevadă criteriile pe baza cărora acest beneficiar să poată fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice.
(2) Persoana care nu există la data întocmirii liberalităţii poate beneficia de o liberalitate dacă aceasta este făcută în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urmă de a transmite beneficiarului obiectul liberalităţii îndată ce va fi posibil.
(3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, dispunătorul nu poate lăsa unui terţ dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalităţii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lăsată la aprecierea unui terţ.
(4) Este valabilă liberalitatea făcută unei persoane desemnate de dispunător, cu o sarcină în favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un terţ desemnat, la rândul său, tot de către dispunător.”
Cf. NCC, art. 991, “Sunt anulabile legatele în favoarea:
a) notarului public care a autentificat testamentul;
b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
c) martorilor, în cazurile prevăzute la art. 1.043 alin. (2) şi art. 1.047 alin. (3);
d) agenţilor instrumentatori, în cazurile prevăzute la art. 1.047;
e) persoanelor care au acordat, în mod legal, asistenţă juridică la redactarea testamentului.”
[13] Cf. NCC, art. 1653, “(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocaţii, notarii publici, consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):
a) cumpărarea drepturilor succesorale ori a cotelor-părţi din dreptul de proprietate de la comoştenitori sau coproprietari, după caz;
b) cumpărarea unui drept litigios în vederea îndestulării unei creanţe care s-a născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios;
c) cumpărarea care s-a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stăpâneşte bunul în legătură cu care există dreptul litigios.
(3) Dreptul este litigios dacă există un proces început şi neterminat cu privire la existenţa sau întinderea sa.”
Cf. NCC, art. 1654, „(1) Sunt incapabili de a cumpăra, direct sau prin persoane interpuse, chiar şi prin licitaţie publică:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă; excepţia prevăzută la art. 1.304 alin. (1) rămâne aplicabilă;
b) părinţii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă;
c) funcţionarii publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvenţă, executorii, precum şi alte asemenea persoane, care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează.
(2) Încălcarea interdicţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se sancţionează cu nulitatea relativă, iar a celei prevăzute la lit. c) cu nulitatea absolută.”
[14] Cf. NCC, art. 1655, „ (1) Persoanele prevăzute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea, să vândă bunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează, după caz.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi contractelor în care, în schimbul unei prestaţii promise de persoanele prevăzute la art. 1.654 alin. (1), cealaltă parte se obligă să plătească o sumă de bani.”
[15] Cf. NCC, art. 206 alin. (1); a se vedea nota 9.
[16] Cf. NCC, art. 207 alin. (1), “În cazul activităţilor care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfăşura asemenea activităţi se naşte numai din momentul obţinerii autorizaţiei respective, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
[17] Cf. NCC, art. 206 alin. (2), “Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.”
[18] Cf. LSC, art. 287, “Activităţile care nu pot face obiectul unei societăţi comerciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”
[19] Cf. NCC, art. 30, “Rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio influenţă asupra capacităţii civile.”
[20] Cf. NCC, art. 41 alin. (1), „Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă.”. Cf. NCC, art. 43 alin. (1), “În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; b) interzisul judecătoresc.”.
[21] Cf. NCC, art. 29 alin. (2), “Nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu”.


Andrei SĂVESCU

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.