Judecatorii corup. Aveti ceva de comentat?
21 martie 2012 | JURIDICE.ro, Andrei SĂVESCU
Potrivit unei legende urbane, “Dați-ne legi clare și precise, de neschimbat; a interpreta legile este aproape același lucru cu a le corupe” este o vorbă aruncată în vântul istoriei de François-Marie Arouet, un fiu de notar care a studiat Dreptul dar nu l-a terminat…
Această vorbă de duh este cu mult mai incitantă decât majoritatea articolelor din noul Cod civil, care ar trebui să încarce memoria viitorimii juriștilor români. La fel ca și articolele din noul Cod civil, și această vorbă de duh este dicutabilă, comentabilă, de exemplu după cum urmează:
1. Legile nu pot fi nici clare și nici precise, pentru că realitatea socială este atât de complexă încat arareori poate fi păstrată limpede în căușul unui text de lege. În plus, reglementările legale sunt inexorabil mai puține decât realitățile căror le sunt adresate.
2. Ca și cum n-ar fi suficient că sunt foarte multe, realitățile se mai și schimbă cu o viteză superioară și cu adâncime mai mare decât este posibil să se schimbe legile…
3. Legile nu trebuie să fie de neschimbat, căci până și pilonii fundamentali ai unei țări – râul, ramul – fonșnesc, cu atât mai mult legile sunt la fel de muzicale.
4. Interpretarea legilor este sarcina firească a judecătorilor, care nasc soluții cu fiecare hotărâre pe care o scot din computerul lor. Avocații, cei mai viteji și mai drepți dintre auxiliari, sunt de mare ajutor, economisind timpul judecătorilor, și așa foarte aglomerați. Cum să nu fie interpretate legile, și cum să nu fie interpretate greșit când noi interpretăm greșit uneori până și un zâmbet, care fără îndoială că este mult mai familiar și prietenos decât o lege?
5. Legi corupte seamănă cu niște fișiere de computer corupte, le vezi dar nu le înțelegi. Efectul: voința legiuitorului nu mai produce efectele sociale dorite. Dar legiuitorul mult prea des nu știe ce vrea când ne dă o lege. Cuvântul de ordine în materie de reglementare legală este “unde dai și unde crapă”.
6. Legile sunt țesătura rară printre firele căreia relațiile sociale se înfiripă și se dezvoltă. Chiar corupte, legile susțin pătura de relații între oameni care ne permite să ne odihnim fruntea în fiecare noapte.
7. Într-adevăr, corupția în materie de legi este asigurată de judecători, prin interpretarea pe care ei o fac cu ocazia fiecărei motivări. Ce bine! Altfel legile ar fi în niște scânduri drepte bătute în cuie, în capetele noastre.
Dacă o simplă vorbă de duh suportă tăcută (normal, cum altfel?) atâtea comentarii, noul Cod civil cu atât mai mult. Dacă aveți ceva de comentat în legătură cu noul Cod civil, acum este momentul! Have fun!
dr. Andrei SĂVESCU
coord. JURIDICE.ro
Legile pentru societate sunt ca programele pentru computer: au mai multe versiuni, pot fi copiate de la alti programatori, peticite iar calitatea lor este direct proportionala cu cantitatea de munca depusa pentru producerea lor.
Legile sunt bune atunci cand raspund la aceleasi conditii ca ale unui software bun:
– corecta tehnic
– completa
– consecventa
– stabila
– verificabila
– modificabila
– trasabila
– compatibila
Pana atunci, lucram cu softuri proaste si carpite create de programatori amatori.
Din pacate nici interpretii programelor nu stiu sa le descurce si nici sa le faca sa mearga.
Atentie la virusii din sistem. Ei cauta vulnerabilitati si le exploateaza. Virusii astia sunt proteici si va fi greu de luptat cu ei pentru ca au multe feţe: maeştrii, magistraţii, căutătorii sau negustorii de „dreptate”.
Sigur că se poate comenta, tot pe puncte:
1. Unele dintre norme sunt clare şi precise. Altele, mai puţine, sunt neclare şi imprecise.
2. Atunci când norma este neclară, interpretarea făcută de judecător trebuie să fie clară, adică să nu fie nici curioasă, nici confuză. „Coruperea” normei are loc numai atunci când aceste exigenţe nu sunt satisfăcute. (Ce înseamnă interpretare curioasă şi confuză probabil că fiecare poate realiza la un moment dat, cu sau fără studii juridice.)
3. „Coruperea” normei nu se face „cu ocazia fiecărei motivări”, ci numai atunci când interpretarea dată unei norme este curioasă şi confuză. (A se nota că, destul de frecvent, sunt înţelese sau interpretate eronat faptele şi nu normele. Iar acest act duce la nedreptate – de fapt ceea ce interesează într-o soluţie, indiferent de interpretările făcute de judecător.)
Frumos articolul, dar titlul este ales prost, din greseala/cu intentie, intrucat induce in eroare. Este o discrepanta majora intre impactul titlului si continutul articolului.
Titlul nu este derutant, dupa parerea mea… Interpretand legea, judecatorii o corup (apud Voltaire). Am comentat teza lui Voltaire si am invitat colegii juristi sa comenteze Codul civil pe http://www.codulcivil.ro.
Da Andrei, dar de la a spune ca prin interpretare judecatorii corup legea, la a spune ca judecatorii corup este o manipulare de sens, intr-un scop publicistc, acuzator.
Altfel spus de la o simla constatare la o acuzatie imperativa, cred ca esti de acord cu mine ca …este manipulare de sens.
De regula, nu simt nevoia sa-l apar pe dl.Andrei Savescu, pe JURIDICE.ro, nici nu vreau sa nasc o polemica cu cineva, dar de data asta o fac: titlul este excelent (asta ca sa nu spun genial:), pentru cine intelege scriitura acestuia! Toate scrierile acestuia sunt pline de sensuri, ceea ce ii confera o originalitate aparte, de aceea trebuie citite, cu atentie, pentru a intelege exact sensul avut in vedere. Iar faptul ca se comenteaza, inseamna ca si-a atins scopul!:)
Justitia inseamna a da fiecaruia ceea ce este al sau ; dreptul este ceea ce este just si dervia din justitie.(Aristotel)
Daca prin fiecare hotarare judecatorii dau fiecaruia ceea ce este al sau principiul este respectat , altfel legea este corupta!
Epicur spunea ca nu există o justiţie absolută, ci numai un contract încheiat între oameni pentru a nu se vătăma unii pe alţii şi a nu fi vătămaţi.
Daca vatamarea altora este produsa de judecatori,prin felul in care aplica legea acest lucru nu ramane nepedepsit caci”nu este cu putinţă ca cel care a călcat, pe ascuns, convenţia reciprocă de a nu vătăma şi a nu fi vătămat să creadă că va rămâne nedescoperit, chiar dacă a scăpat de mii de ori până în prezent, căci, până la sfârşitul vieţii, el nu-i sigur că nu va fi descoperit.”
Titlul a generat trafic. Articolul fost citit. Este un castig. Mai cititi odata, ignarand sensul indus de titlu.