Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Interviuri

Mircea Dutu despre cel mai important proces din istorie

23 martie 2012 | JURIDICE.ro

Noi perspective asupra celui mai important proces din istorie, în dialogul dintre prof. univ. dr. Mircea Duţu, directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, și dr. Andrei Săvescu

Apropierea Sărbătorilor Sfintelor Paşti (15 aprilie) ne face să ne găndim, tot mai mult, la semnificaţiile celui mai important proces judiciar din istorie: procesul lui Iisus. Pentru credincioşi, el deschide calea mântuirii, din perspectivă biblică lumea fiind absolvită astfel de judecata pentru păcat; totodată, în urma suferinţelor îndurate, Iisus devine prototipul însuşi al condamnatului nevinovat, şi judecarea şi condamnarea lui simbolul erorii judiciare. Dar semnificaţiile sale rămân inepuizabile. În acest sens, am stat de vorbă cu prof. univ. dr. Mircea Duţu, Directorul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, autorul unei lucrări unicat, Procesul lui Iisus (2007, 2011) şi care, în fiecare an, de Sfintele Paşti adaugă noi file acestui dosar judiciar complex şi etern.

Andrei Săvescu: Să începem, dle profesor, cu tema pe care aţi înţeles să o dezvoltaţi  în 2012 în cadrul subiectului mai larg al Procesului lui Iisus, care, înţeleg, reprezintă o permanenţă în activitatea dumneavoastră ştiinţifică…

Mircea Duţu: După ce, de-a lungul timpului şi cu precădere în cele două ediţii de până acum ale lucrării, l-am prezentat în ipostazele de proces al umanităţii, al credinţei, de cea mai mare eroare judiciară din toate timpurile, ca un proces de ruptură sau unul de convenienţă, în acest an m-am oprit la interpretarea procesului judiciar, din (cel mai probabil) 7 aprilie anul 30, ca unul intentat şi desfăşurat „la comandă politică”. Şi aceasta, poate şi sub influenţa faptului că sunt în plin efort de elaborate a unei lucrări consacrată „procesului filosofiei”, cel al judecării şi condamnării la moarte a lui Socrate. Ceea ce m-a determinat să abordez şi această faţetă a procesului lui Iisus din Nazaret a fost, mai ales, constatarea că în lumea antică greacă, la fel ca în imperiul roman, din acesta din urmă făcând parte şi Iudeea timpului, instituţia judiciară se afla în centrul unei vieţi publice fondată pe drept, deopotrivă ca ideie şi ca reglementări. Atunci, se pune legitima întrebare: pentru ce Socrate şi Iisus, două mari personalităţi ale lumii, sunt judecaţi şi condamnaţi  la moarte, în condiţiile în care nu săvârşiseră nicio crimă? Răspunsul cel mai potrivit mi s-a părut a fi acela că, victime ale intoleranţei concetăţenilor lor, ei au plătit, mai degrabă, primul dictatul ideologic al unui tribunal popular, iar nazarineanul intransigenţa autorităţilor iudee şi incapacitatea magistratului roman Pontiu Pilat de a face faţă presiunilor politice ale acestora.

Andrei Săvescu: Ce ar însemna un „proces la comandă”?  Alte exemple majore de acest gen? Din istorie, firește…

Mircea Duţu: Potrivit aprecierilor unui binecunoscut istoric francez al dreptului, patru ar fi caracteristicile cauzelor judiciare supuse logicii „justiţiei la ordin”, „proceselor la comandă”: un stat (regim) veleitar, chiar coercitiv, magistraţi dacă nu servili, cel puţin receptivi la dorinţele evidente ale mai marilor zilei, acuzaţi a căror vinovăţie nu e, în mod obligatoriu, evidentă, sentinţe ce se vor exemplare. Asemenea dimensiuni trebuie relativizate, după context, cauze şi protagonişti, pentru că, de exemplu, o „justiţie la ordin” poate fi formal legală, dar departe de morală şi dreptate!

Exemple din istorie? Iisus din Nazaret renegat, Socrate otrăvit cu cucută, Templierii deposedaţi, Ioana d’Arc sacrificată, Galileo Galilei umilit, Dreyfus degradat… , toţi din raţiuni politice.

Pentru a rămâne la cazuri celebre şi străine, spre a nu fi atinşi, la rându-ne, de orice umbră a unei implicări politice.

Andrei Săvescu: Care sunt reperele unei asemenea abordări în cadrul Procesului lui Iisus?

Mircea Duţu: Din relatările evanghelice şi rarele surse istorice de care dispunem, rezultă şi ideea de proces la „comandă” a judecării şi condamnării la moarte a lui Iisus. Principalii săi duşmani, care acţionează pe faţă în această calitate, sunt reprezentanţii autorităţilor iudee din Ierusalim, în frunte cu fostul şi marele preot în funcţie, Ana şi, respectiv, Caiafa. Aceştia sunt afectaţi, în primul rând, de atacurile constante din predicile galileanului prin care li se reproşază, în principal, că folosesc ca pretext interdicţiile religioase spre a-şi menţine şi întări puterea, mai ales cea economică, dar şi cea religioasă. La rândul său miscarea iniţiată de nazarinean începe să deranjeze ordinea religioasă iudaică existentă, cu atât mai mult prin apariţia unei noi secte, chiar în cadrul său. Faptul că Iisus din Nazaret se prezenta drept Mesia, venit să elibereze oamenii de păcat, lasă a se subînţelege, la iudei, ideea expulzarii ocupanţilor romani. Ori, el afirmase de nenumărate ori că nu venise pe pământ spre a juca un rol politic, anunţănd o nouă eră în care nu va mai fi nicio diferenţă pe criterii sociale între indivizi, popoare şi rase şi unde toţi cei care cred în el vor fi eliberaţi de păcatele lor. Tensiunea dintre autorităţile iudee şi Iisus atingea punctul culminant prin episodul alungării negustorilor din templu, fapt care ameninţa baza materială, sursa de venituri a căpeteniilor religioase, ceea ce le determină să hotărască eliminarea fizică a prigonitului. Iar pentru aceasta este întocmit un plan complex, ce va fi urmărit minuţios în aplicarea sa de Marele Preot Caiafa. Ostilitatea creştea treptat, şi odată cu ea se declanşază încercările de reprimare. Se întind, în acest scop, adevărate curse, „ispite”, în care, dacă Iisus ar fi căzut, putea fi pedepsit şi mişcarea sa lichidată. Printre acestea un loc important îl ocupă episodul care vizează relaţia dintre iudei şi puterea romană de ocupaţie, prin delicata problemă: se cuvine ca noi, iudeii, să dăm dajdie cezarului sau nu ? Dar Iisus găseşte, şi de această dată, ieşirea cuvenită prin celebrele vorbe: „Daţi cele ce sunt ale cezarului, cezarului, şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu” (Luca 20,25).

Andrei Săvescu: Care au fost „actorii” politici implicaţi şi ce magistraţi le-au făcut jocul atunci?

Mircea Duţu: Marii preoţi, căpeteniile religioase ale Ierusalimului în general au folosit Sinedriul, ca reprezentant politico-religios pentru a determina judecarea şi condamnarea, pâna le eliminarea fizică a lui Iisus din Nazaret.

Mai întâi, Caiafa încearcă linşajul acestuia de către membrii conclavului, convocat intempestiv noaptea, când legal nu putea judeca, ceea ce arăta clar adevărata intenţie urmărită, dar în faţa reacţiei acuzatului de a recurge la ceea ce am denumi astăzi „dreptul la tăcere”  stratagema nu reuşeşte. Obţine, totuşi, sentinţa de condamnare la moarte pentru blasfemie, care însă, nefiind executorie este nevoie de ratificarea şi punerea sa în aplicare de către autorităţile romane. Aşadar, comanda politică pătrunde astfel în pretoriu, prin prezentarea lui Iisus, spre simpla confirmare a verdictului Sinedriului, în faţa lui Pontiu Pilat, prefectul roman al Iudeei. Iniţial, acesta se comportă ca un adevărat magistrat şi negăsindu-i nicio vină conform dreptului roman este chiar pe cale a-l elibera, dar la presiunea mulţimii, aţâţată de căpeteniile religioase, sfârşeşte a ceda influenţelor politice, „spălându-se pe mâini” de responsabilitatea de magistrat şi decizând în interes politic. El este forţat astfel să-şi amintească de faptul că rămâne, înainte de toate garantul acelei pax romana în Iudeea, reprezentantul puterii Romei şi mai apoi şi  magistratul ei. Este semnificativă, în acest context, şi alegerea mulţimii manipulate transformată în judecător, între răsvrătitul politic Barabas şi inocentul absolut Iisus, ceea ce arată victoria politicului.

Andrei Săvescu: Şi, totuşi, cine poate fi considerat responsabil pentru moartea lui Iisus?

Mircea Duţu: O întrebare care persistă de aproape 2000 de ani şi născută la puţin timp după proces, în rândurile primilor creştini. Răspunsurile formulate au generat, de-a lungul timpului, consecinţe diverse, de la simple confruntări de idei între teologi sau jurişti şi până la excese regretabile la scara istoriei. De aceea, prefer, în locul unui răspuns tranşant, câteva consideraţii în spiritul temei generale evocate în această discuţie. Este de domeniul evidenţei că motivaţiile de ordin religios şi politic au coexistat şi s-au manifestat de-a lungul diferitelor faze ale procesului. Sinedriu a avut un rol decisiv prin condamnarea pentru blasfemie a unui om a cărui activitate şi popularitate printre iudei devenise periculoasă, riscantă pentru marea parte din membrii săi. Dar, prin pronunţarea verdictului de condamnare la moarte şi punerea în aplicare a sa prin crucificare, singura instanţă competentă în materie, prefectul roman Pontiu Pilat a scăpat de o cauză, jenentă din punct de vedere politic, „ spălându-se pe mâini”, gestul simbolic de derobare de responsabilitatea de magistrat. Atunci cine a învins? În plan concret, interesul politic. Deopotrivă, chiar dacă diferite, cel al Sinedriului şi al lui Pilat din Pont. În cel spiritual, etern, prin jertfa sa Iisus devine fundamentul pe care s-a ivit şi apoi afirmat noua religie, creştinismul. Iar valorile iudeo-creştine au triumfat stând la baza lumii occidentale de azi.

Procesul lui Iisus din Nazaret în sine, ca eveniment istorico-judiciar nu a reprezentat pentru contemporanii săi decât un fapt divers, limitat la o parte a Ierusalimului şi repede uitat. Dar discipolii săi, adăugându-i minunea Învierii de peste trei zile de la crucificare, au făcut din acesta un act capital, care va da naştere unei noi religii, creştinismul, ale cărei valori vor sta la baza civilizaţiei occidentale de mai târziu şi, întrucâtva, a mondializării de astăzi.

În fiecare an, în săptămâna Patimilor, încheiată cu judecarea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus, creştinii ar trebui să-şi amintească cuvintele Mântuitorului: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi” (Luca 6, 37).

Andrei Săvescu:  Vă multumesc, stimate domnule Profesor, și sper ca lumina Sărbătorilor să ne bucure pe toți.

Mircea Duţu: Și eu vă mulțumesc.

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership