Curtea de Apel Oradea sesizeaza CJUE cu cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare
26 martie 2012 | Andrei PAP
În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C 89 din 24 martie 2012 a fost publicată informarea potrivit căreia Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresând următoarele întrebări:
1. Contravine dreptului european (art. 7 și 22 din Directiva 92/12/CEE, respectiv considerentelor directivei) refuzul autorităților fiscale române de a da curs unei cereri de restituire a accizelor, în condiţiile în care:
(a) comerciantul care solicită restituirea accizelor a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor tehnice prevăzute de legislaţia naţională pentru admisibilitatea cererii de restituire şi în special a celor referitoare la: (i) dovada plăţii accizelor în România; (ii) dovada expedierii produselor accizabile într-un alt stat membru;
(b) potrivit exigenţelor legislaţiei fiscale române (art. 192 6 Cod fiscal, pct. 18 4 din Normele metodologice prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 şi anexa nr. 11 la titlul VII din Codul fiscal), unele documente ce trebuiau să însoţească cererea de restituire puteau fi furnizate doar după livrarea produselor accizabile într-un alt stat membru;
(c) legislaţia fiscală română [art. 18 4 alin. (4) din Normele metodologice, cu trimitere la art. 135 Cod de procedură fiscală] prevede un termen general de 5 ani pentru orice cerere de restituire/rambursare?
2. Art. 22 [alin. (2)] lit. (a) din Directiva 92/12/CEE trebuie interpretat în sensul că neformularea de către un comerciant a unei cereri de restituire a accizelor în statul membru unde accizele au fost plătite, înainte de livrarea produselor accizabile către un alt stat membru unde produsele sunt destinate consumului, conduce la pierderea dreptului comerciantului de a obţine restituirea accizelor plătite?
3. În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, soluţia pierderii dreptului comerciantului de a obţine restituirea accizelor, proiectată într-o dublă impozitare a aceloraşi produse accizabile (în statul membru unde produsele accizabile au fost iniţial eliberate pentru consum şi respectiv în statul membru unde produsele sunt destinate consumului), este conformă cu principiul neutralităţii fiscale?
4. În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ, termenul extrem de scurt cuprins între data plăţii accizelor pentru produsele eliberate pentru consum într-un stat membru şi data expedierii produselor accizabile către un alt stat membru, unde acestea sunt destinate consumului, poate fi considerat ca fiind conform cu principiile echivalenţei şi efectivităţii? Sub acest aspect, prezintă relevanţă faptul că termenul general în care se poate solicita restituirea/rambursarea unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuţii în statul membru în cauză este semnificativ mai lung?
NOTĂ: pe rolul CJUE cauza a fost înregistrată sub nr. C-663/11
Andrei PAP
