ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
7 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Avocatura la rascruce de vanturi. Despre notarii publici
30.03.2012 | JURIDICE.ro, Daniel FENECHIU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

”Avocatura este tot atât de veche ca și magistratura, tot atât de nobilă ca și virtutea, tot atât de necesară ca și justiția.” (Henri François d’Aguesseau)

Cândva, dar parcă nu chiar așa demult, mai exact în perioada dinainte de 1989 notarii erau considerați cenușăreasa profesiilor juridice din România. Pe ordinea repartițiilor după medii erau devansați atât de procurori și de judecători, de avocați, chiar și de jurisconsulți… În urma lor se situau doar secretarii Consiliilor Populare… La fel și în ierarhia financiară a vremii… Salariile notarilor erau printre cele mai mici dintre salariile profesiilor juridice.

Imediat după decembrie 1989, mersul lucrurilor în societatea românească și mai ales schimbarea realităților sociale, economice și politice, a dat un suflu proaspăt profesiei de avocat. Schimbarea mentalităților sociale, eliberarea de morala socialistă, Legea 31/1990 privind societățile comerciale, Legea 18/1991 a fondului funciar, apariția și  dezvoltarea economiei de piață, sunt doar câteva din elementele care au revitalizat profesia noastră. Și au generat premisele dezvoltării profesiei noastre.

În perioada 1990–1995 avocatura era în plină dezvoltare în timp ce notarii stagnau. Cel puțin aparent. Vârfurile avocaturii erau pe primele pagini ale ziarelor. Peste un sfert din membri parlamentelor din 1990 și 1992 – situația continuând până astăzi, erau avocați. Clientela era în evidentă creștere, stabilirea onorariilor devenise liberă și neconstrânsă, parcă bunăstarea mai optase, încă odată, pentru avocați… Asta în timp ce notarii rămăseseră în vechea organizare – puțin cosmetizată sub adierea suflului schimbării, cu program fix și lefuri de la stat…

Anul 1995. Un an în care a fost reglementată organizarea a două profesii: avocatura și notariatul. Sau mai bine zis, cronologic, notariatul și avocatura. Două legi edictate de un Parlament în care avocații erau mai mult de un sfert iar notarii lipseau cu desăvârșire… Două legi în baza cărora, în puțin mai mult de un deceniu, nu doar că s-a schimbat o ierarhie – notarii devenind regina profesiilor juridice liberale, dar s-a ajuns la trista realitate ca avocatura să devină cenușăreasă… Devansată de mai toate profesiile juridice liberale. Si cele vechi și cele mai noi înființate.

Cum s-a ajuns aici? Mi-e greu să spun, deși am fost primit în profesie la scurtă vreme după intrarea în vigoare a Legii 51/1995. Dacă analizez însă, nu pot să nu observ cîteva aspecte. La aceea dată, amănunte nesemnificative. Prin reglementarea activității lor, notarii publici – bravo lor, au luat tot ce se putea lua. Inclusiv servicii care, anterior epocii comuniste, erau prestate de avocați. Cum ar fi legalizările – cândva, în epoca lui Istrate Micescu și Ionel Teodoreanu, făcute de avocați. Sau contractele de vânzare cumpărare, cândva transcrise de grefele tribunalelor în forma redactată de avocat. Care și astăzi, în multe țări din Uniunea Europeană, intră în sfera activității avocațiale… Apoi, de când au apărut servicii juridice noi, notarii publici au luat partea leului. Mica reformă le-a adus divorțul prin acord în fața notarului public… Noul Cod Civil le-a adus în dar convențiile matrimoniale, ca să arăt doar una dintre instituțiile care puteau indiscutabil intra în sfera serviciilo noastre. Cum de-au ajuns notarii publici să-și ia partea leului din toate ”disputele” cu avocații, când mai toți miniștrii justiției de după 1989 au provenit din avocatură și în toate Parlamentele postdecembriste avocații au fost cel puțin un sfert dintre aleși? E o întrebare care îndeamnă la reflecție.  Și în al cărei răspuns există minim 3 elemente certe: organizare excepțională, comunitate de interese și solidaritate/coeziune exemplară… Îmi amintesc, în 2005, când Ministerul Agriculturii propusese în expunerea de motive la ceea ce avea să devină Legea 247/2005, ca avocații să poată redacta și atesta acte translative de proprietate având ca obiect terenurile agricole și forestiere – motivat de numărul mare și în creștere de asemenea tranzacții și de faptul că mai toți notarii își desfășoară activitatea în zonele urbane, nu și în majoritatea comunelor, de … iureșul notarilor publici în curtea interioară a ministerului. Circa 1200 de notari din totalul de 1500 sau 1600 câți erau la aceea vreme au răspuns prezent la chemarea organelor profesiei lor. Care organe mișcându-se rapid, abil, inteligent și eficient au întors o situație ce se prefigura ca lovind în interesele notarilor, în favoarea acestora. Au propus și convins partenerii guvernamentali de dialog să semneze un protocol, potrivit căruia notarii publici se obligau să asigure prin sedii secundare sau puncte de lucru toate localitățile rurale, în așa manieră încât fluxul tranzacțiilor cu terenuri agricole și silvice să nu sufere disfuncționalități sau întârzieri. Chiar dacă nu au reușit să onoreze înțelegerea decât parțial – în câte comune ați văzut sedii secundare/puncte de lucru ale birourilor notariale care să și funcționeze conform programului afișat? – au reușit să convingă și să păstreze neafectat portofoliul de servicii.

Mă întreb și vă întreb – retoric evident, de ce, în aceea după amiază de primăvară a anului 2005, pe lângă cei 1200 de notari care au venit în curtea Ministerului Agriculturii să se bată pentru menținerea în portofoliul lor a vânzărilor de terenuri agricole și silvice nu au venit și câteva mii de avocați? Să susțină interesele profesiei lor. Să arate și să convingă că punctul de vedere inițial al inițiatorului legii este corect. Că avocații sunt o soluție viabilă, mai bună ca notarii… Să nu fi existat informația? Greu de crezut… Să nu fi existat interes? Aș putea continua seria întrebărilor retorice întrebând de ce nu a luptat profesia noastră pentru divorțul amiabil? Sau pentru convențiile matrimoniale? Poate vom afla odată…

Nu pot să închei fără a aduce în discuție art. 3 alin. 1 litera c din Legea nr. 51/1995 și fără a mă întreba – de această dată nu retoric, cînd vom putea face ”redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare”? Când vor vrea notarii? Sau eficiența textului va fi similară cu ceea a art. 3 alin. 1 litera f din aceeași minunată lege a noastră? M-ar bucura să pot trăi să văd măcar aceste două prevederi din legea noastră respectate…

Este adevărat, notarii publici nu pierd servicii din portofoliu ci și le sporesc, nu sunt trofee pentru procurori, nu au o structură paralelă și ilegală care să facă pe notarii și … nu sunt dezbinați. Se caracterizează, așa cum spuneam, prin organizare excepțională, comunitate de interese și solidaritate/coeziune exemplară… Bravo lor!

Sper – așa cum cred că sperați și voi, ca odată și odată, situația aceasta să se schimbe și avocatura să redevină cu adevărat regina profesiilor juridice liberale… Pentru asta însă e nevoie de organizare excepțională, comunitate de interese, dialog onest și solidaritate/coeziune exemplară…

Daniel FENECHIU
avocat, Asociația pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Avocatura la rascruce de vanturi. Despre notarii publici”

  1. Pe mine m-ati convins domnule Fenechiu. Eu sustin de mai mult timp desfiintarea acestor profesii (notar, executor judecatoresc, jurisconsult) si includerea majoritatii atributiilor lor in aria avocatilor, ca si absorbtia tuturor membrilor acestor guilde in Barou (ca si a procurorilor si a judecatorilor).

    In Cipru certificarea semnaturilor pe procuri se face de catre un ofiter de certificare, care nu redacteaza actul si nici nu pastreaza copii,originale ori arhive de pe aceste documente.
    Legalizarea copiilor se face poate face si intr-un birou guvernamental sau prin juramant al unui avocat la instanta. Transferul proprietatii se face printr-un act redactat de avocat.

    Situatia existenta in Romania nu are ratiune, ea produce complicatii care nu servesc societatii. Pana la urma actele translative de proprietate tot trebuie inscrise in CF, iar in procesul de inscriere se cenzureaza oricum actul notarial. Pe de alta parte, actul notarial nu realizeaza (in realitate) decat o confirmare a faptului ca semnaturile apartin partilor (sau mandatarilor lor) si eventual a faptului ca pretul s-a platit (daca plata se face prin banca, aceasta confirmare este reprezentata de un document bancar in original uneori care insa nu este verificat de notar etc etc). Daca se realizeaza doar o confirmare a semnaturii care este motivul pentru care serviciul acesta costa un procent din pret ? Ce relevanta are pretul vanzarii (sau valoarea actului) asupra prestatiei notariale ? Pana la urma o vanzare ieftina poate fi mai complicata juridic decat una de zeci de milioane de euro.

    • ANONIM spune:

      …dupa cum probabil stiti notarul public raspunde si material pentru prejudiciile create de un act pe care il autentifica…faptul ca onorariul notarului este proportional cu valorile precizate in contract este normal intrucat si eventualele despagubiri pe care notarul va fi obligat sa le suporte vor fi si ele in concordanta cu valoarea contractului…cand vom raspunde in limita onorariului incasat pentru actul instrumentat se poate pune in discutie o suma fixa pentru autentificarea lui…

      • Să spui că notarul răspunde vreodată pentru ceva este o glumă.
        Proastă.
        Profesia de notar este un exemplu de manual de oligopol financiar girat de stat prin intermediul căreia se sifonează sume exorbitante şi care contribuie decisiv la distorsionarea pieţii imobiliare în România.
        Alături de biroul de „publicitate” imobiliară.

        Notariatul în România este o tarabă lucrativă, o simplă vânzare de ştampilă pe bani fabuloşi.

        Se poate spune că profesia de notar nici măcar nu este juridică.

        Notarii sunt dactilografe şi negustori de parafe.

        Râd eu râd dar degeaba râd.

        Toţi cetăţenii României, într-un moment sau altul al vieţii lor au pierdut bani în favoarea acestor samsari glorificaţi.

        • Rene DEMETER spune:

          Ca intotdeauna, Alberto pui punctul pe i !

          Este exact asa cum spui, o taraba care vinde stampile. Onorariile sunt total nejustificate, exorbitante iar corelarea lor cu valoarea inscrisa in actul autentificat este injusta.
          Practic, serviciul pe care il presteaza notarii ar trebui sa se rezume, in principal, la atestarea identitatii partilor. Ceea ce se si intampla de multe ori, cand partile vin cu actele gata redactate.

          Ca raspunderea este proportionala cu prejudiciul cauzat prin malpraxis, este normal. Soferul care conduce masina pe un drum mai putin circulat are acelasi salariu cu unul care conduce pe un drum cu trafic intens. Daca fac accidente, ambii soferi sunt raspunzatori pentru prejudiciul cauzat, iar probabilitatea ca cel de-al doilea sofer sa cauzeze prejudicii mai mari este evident mai mare. Dar nu este remunerat intr-o maniera proportionala cu posibilele prejudicii pe care le-ar cauza.

          In plus, notarii s-au incastat si daca nu esti ruda cu vreunul ori nu iti castigi o obligatie din partea cuiva din gasca, sansele sa devii notar tind vertiginos catre zero.

          • Îmi permit o predicție:

            Un studiu de impact al desființării monopolului notarilor asupra autentificărilor de transferuri de terenuri. Rezultat: Reducerea prețului imobilelor, intrarea în legalitate a multor imobile cu regim incert.

            Profesia de notar reprezintă o povară socială majoră atât asupra cetățenilor privați cât și sistemului comercial corporatist. Contribuie la încetinirea schimburilor economice și la blocarea circuitelor civile. În schimb nu oferă nici securitate juridică sporită și nici justificare socială.

            Este o profesie vetustă care avea justificare socială într-o epocă în care cetățenii români erau majoritar analfabeți iar notarii erau persoane care știau să scrie și să citească.

            Notarii vin din tradiția veche, din breasla veche a scribilor. În lumea modernă nu mai avem nevoie de scribi, de dactilografe care să ne ia taxă doar pentru faptul că știu să scrie și pun parafe, ștampile și sigilii.

            Luați-le monopolul și veți vedea cum se va goli Camera Notarilor Publici. Va rămâne o cameră goală pentru că profesia este doar o carcasă goală, un simplu vehicul de îmbogățire, o meserie care nu presupune provocări juridice și știință, ci doar o privatizare a unei foste funcții publice.

            Între timp, notarii și-au uitat funcția și responsabilitatea publică. Notarii nu mai vin la birouri, lipsesc de la program, își pun secretarele să verifice identitatea persoanelor, să redacteze actele… adică exact ce ar trebui să facă ei.

            La câți bani câștigă își permit să își selecteze clienții (ceea ce este absolut ilegal). Notarii publici nu își pot permite să presteze un serviciu public doar clienților pe care îi aleg ei. Dar ei așa fac.

            Au ajuns la niște venituri atât de mari și disproporționate cu cu veniturile românilor încât nu au doar convingerea că fac parte din clasa privilegiată a românilor… ci chiar fac parte din protipendadă, din clasa de birocrați nuveaux riches.

            Și prin urmare nu se mai amestecă cu prostimea.

            Este o sinecură de stat cu tentacule bine înfipte în structurile administrative ale statului și parlament.

            Ați auzit ce-a spus ministrul justiției: Este o profesie care funcționează foarte foarte foarte bine.

            Dar desigur!

  2. Tiberius TANASE spune:

    Colegul Fenechiu a facut elogiul unei organizatii profesionale; alta decat cea careia ii apartine.
    Nu cred ca a obtinut reactia scontata.
    Trimiterile maestrului Teodoru la procedurile din Cipru denota doar rautate, putina, dar din viscere: nu cred ca nu stie ca in Cipru si inca 5 state UE nu exista notari, dar in restul de 21 da. Si tot destul de bine organizati.
    Revenind la colegul Fenechiu, imi aduc aminte de momentul 2005, cand ideea notariatelor rurale era gata sa devina realitate, dar nu la in itiativa MinAgriculturii, ci ca o structura paralela, prin zbaterile lui v.botomei. N-a tinut. Dar dupa ani, omu a facut o paralela la alta paralela, cea alui p.bota.
    Scuze pt atatea paralele, dar cam asa sunt comentariile anterioare fata de subiect.

    • Şi disidenţii împotriva lui Ceauşescu au încercat să lupte pentru libertate în România.
      Nu a ţinut.
      Şi evreii din lagăre au încercat să evadeze.
      Nu a ţinut.
      Şi CEDO încearcă să interzică procurorilor din România să mai ia măsuri „preventive”.
      Cu arestarea au reuşit, cu restul, nu.

      Nu învinge întotdeauna binele, Tiberius Tănase.
      Răul este tare şi are mulţi adepţi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate