Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Despre natura si regimul juridic al hotararilor Sectiilor CSM adoptate in materia incuviintarii perchezitiei, retinerii si arestarii preventive a magistratilor
02.04.2012 | JURIDICE.ro, Tamara MANEA

O temă de actualitate care suscită controverse este aceea a stabilirii naturii şi regimului juridic al hotărârilor pe care le adoptă Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii în materia încuviinţării percheziţiei, reţinerii şi arestarii preventive a magistraţilor.

În concret, problema ce trebuie dezlegată este aceea de a stabili dacă o astfel de hotărâre are sau nu are natura juridică a unui act administrativ atacabil pe calea contenciosului administrativ.

Apreciem că în acest demers trebuie pornit, mai întâi, de la identificarea scopului pentru care legiuitorul român a instituit o astfel de procedură prealabilă.

Articolul 133 din Constituţia României prevede că rolul constituţional al  Consiliului Superior al Magistraturii este acela de garant al independenţei justiţiei.

În articolul 75 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor se prevede dreptul şi obligaţia Consiliului Superior al Magistraturii de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care  le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Independenţa magistraţilor este impusă, cu titlul de obligaţie, statelor şi de dispoziţiile înscrise în principalele instrumente cu caracter universal şi regional european.

Astfel:

Proiectul de la Bangalore al Codului de conduită judiciară – 2001 adoptat de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor [1], luând în discuţie conceptul de independenţă a statuat că „judecătorul îşi va exercita funcţia judiciară independent, pe baza aprecierii proprii a faptelor, a interpretării conştiincioase a legii, fără influenţe din afară, fără a se lăsa convins, forţat, ameninţat, fără a permite amestecul, direct sau indirect, din partea nici unor cercuri, indiferent de motivul unei astfel de amestec”.

Potrivit Principiilor de bază ale independenţei sistemului judiciar [2] „judecătorii trebuie să ia decizii în deplină libertate şi să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe, incitări, presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei persoane vin şi sub ce motiv”.

În articolul 1 al Statutului Universal al Judecătorilor [3] se prevede că „judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate constrângerile/forţele de natură socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi judecători ori cu administraţia judecătorească”.

Principiul V pct. 3 din Recomandarea R (94)12 a Comitetului Miniştrilor Statelor Membre ale Consiliului Europei [4] prevede printre responsabilităţile judecătorilor şi pe acelea de „a acţiona în toate cauzele în deplină independenţă şi în afara oricărei influenţe externe”

De precizat este faptul că, pentru sistemul judiciar român, referirea la judecător care apare în cuprinsul actelor menţionate se înţelege a fi făcută şi la procuror care are statutul de magistrat, fiindu-i aplicabile aceleaşi drepturi, obligaţii, interdicţii şi incompatibilităţi.

În exercitarea rolului său constituţional de garant al independenţei justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii i-a fost stabilite atribuţii cu privire la încuviinţarea măsurilor privind percheziţia, reţinerea şi arestarea magistraţilor.

Astfel, potrivit articolului 95 alin. 1 din Legea 303/2004, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.

În art. 42  din Legea 317/2004 se prevede că Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încuviinţează percheziţia, reţinerea sau arestarea preventivă a judecătorilor şi a magistraţilor-asistenţi, iar Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii încuviinţează percheziţia, reţinerea sau arestarea preventivă a procurorilor.

Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii  prevede procedura după care sunt încuviinţate aceste măsuri [5].

În urma analizei dispoziţiilor menţionate, apreciem că se desprinde concluzia potrivit căreia această procedură prealabilă a fost concepută de legiuitor ca un mecanism prin care Consiliul Superior al Magistraturii verifică dacă luarea măsurii reţinerii, arestării sau percheziţiei magistratului nu reprezintă o formă de presiune sau ameninţare de natură să-i încalce acestuia independenţa, punând, astfel, în discuţie însăşi independenţa sistemului judiciar.

Prin urmare, considerăm că, în cadrul acestei proceduri, Consiliul Superior al Magistraturii nu se pronunţă cu privire la existenţa sau inexistenţa unor indicii temeinice, în sensul legii penale, pentru luarea măsurilor procesuale în discuţie, ci verifică numai dacă prin declanşarea împotriva magistratului a unor astfel de măsuri nu se urmăreşte în realitate un alt scop al procesului penal decât cel consacrat de art. 1 din Codul de procedură penală [6].

În raport de aceste argumente, apreciem că hotărârea pronunţată de Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii în cadrul procedurii de încuviinţare a percheziţiei, reţinerii şi arestării magistratului nu poate fi calificată drept un simplu act administrativ susceptibil de control pe calea contenciosului administrativ, ci drept un act administrativ complex şi atipic dat de Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea rolului său constituţional de garant al independenţei justiţiei, cu efecte juridice şi în plan penal.

Suntem de părere că acest act administrativ atipic nu poate fi atacat în contenciosul administrativ întrucât, recunoaşterea unei astfel de posibilităţi, ar transfera instanţei de judecată atribuţia de a-i apăra pe judecători şi procurori împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa, atribuţie pe care legiuitorul român a prevăzut-o ca fiind, exclusiv, a Consiliului Superior al Magistraturii.

Considerăm că nu se poate pune în discuţie nici încălcarea accesului la justiţie a unei persoane vătămate de o autoritate publică, prevăzut de  dispoziţiile înscrise în articolul 52 [7] din Constituţia României şi în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru următoarele argumente:

Hotărârea în discuţie, deşi are natura juridică a unui act administrativ, îşi produce efecte în planul procesual penal.

Ca atare, aspectele vizând nelegalitate acesteia, ca urmare a încălcării dispoziţiilor referitoare la compunerea Secţiei şi la procedura încuviinţării percheziţiei, reţinerii şi arestării preventive a magistratului, produc consecinţe în planul penal, punând în discuţie legalitatea procedeului probatoriu sau a măsurii preventive.

Aceste aspecte pot fi invocate în cadrul procesului penal, fiind aplicabile remediile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, neputând fi valorificate pe calea contenciosului administrativ.


[1] Document disponibil pe site-ul www.unodc.org/pdf/corruption/bangalore/[2] Principiile de bază ale independenţei sistemului judiciar (Principiile O.N.U), adoptate prin consens la cel de-al VII-lea Congres al O.N.U. în cadrul reuniunii de la Milano din 26 august-6 septembrie 1985 şi aprobate de Adunarea Generală a O.N.U. din 29 noiembrie 1985, document disponibil pe site-ul http://www.unjr.ro/independenta-justitiei/

[3] Statutul universal al Judecătorilor, adoptat de Uniunea Internaţională a Magistraţilor în 1999 la Taipei, document disponibil pe http://www. sojust.ro;

[4] Document disponibil pe site-ul www.csm1909.ro;

[5] Art. 261 – ar. 263 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii, publicat pe www.csm1909.ro;

[6] Art. 1 din Codul de procedură penală – Scopul procesului penal

Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

[7] Art. 52 din Constituţia României prevede dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică:

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.


Proc. dr. Tamara MANEA


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.