Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Revocarea deciziei de concediere – controverse jurisprudentiale
13.04.2012 | Codul muncii PRO

Posibilitatea angajatorului de a revoca decizia de concediere, indiferent de felul concedierii, nu atrage adeziuni unanime in jurisprudenta. Dimpotriva, remarcam o tendinta contrara in jurisprudenta recenta, motivata, in esenta, de principiul irevocabilitatii actului juridic unilateral si de inexistenta unei reglementari care sa autorizeze revocarea. Neindoielnic, problema este interesanta din punct de vedere teoretic, iar implicatiile practice ar reclama cel putin o interventie viguroasa a doctrinei, daca nu chiar un remediu legislativ.

Avand in vedere ca angajatorul a revocat decizia de concediere contestata, este intemeiata admiterea exceptiei lipsei de obiect a contestatiei. Revocarea deciziei de concediere este admisibila, aceasta nefiind un act jurisdictional, si are ca efect repunerea in drepturi a contestatoarei si reintegrarea efectiva a acesteia in postul detinut anterior. Nu poate fi retinuta critica formulata de contestatoarea recurenta, in sensul ca aceasta decizie de revocare nu produce efecte juridice, intrucat nu i-a fost comunicata, avand in vedere ca din inscrisurile existente la dosar rezulta ca angajatoarea a invitat-o pe recurenta contestatoare la sediul societatii, in termen de 3 zile, pentru reluarea activitatii, in temeiul aceluiasi contract de munca. (Curtea de Apel Galati, sectia conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 34/R din 22 ianuarie 2007, in Revista romana de dreptul muncii nr. 4/2007, p. 149)

Angajatorul nu poate proceda la revocarea deciziei de concediere, avand in vedere, pe de o parte, ca posibilitatea unei astfel de revocari nu este reglementata de Codul muncii, iar pe de alta parte ca printr-un astfel de procedeu s-ar putea ajunge la ascunderea sau deghizarea unor concedieri nelegale. De altfel, chiar daca prima decizie, pretins revocata, ar fi lovita de nulitate absoluta, angajatorul tot nu poate proceda la revocarea acesteia, intrucat dispozitiile legale care reglementeaza nulitatea nu permit acoperirea in niciun mod a nulitatii, iar revocarea presupune existenta unui act valabil incheiat. (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 868/R din 1 februarie 2012, selectie si prelucrare de Petrica Arbanas in Revista romana de dreptul muncii nr. 2/2012, http://idrept.ro)

Intrucat decizia de concediere disciplinara este un act unilateral al angajatorului, in conformitate cu principiul irevocabilitatii actului juridic unilateral, care se aplica in completarea dispozitiilor din Codul muncii, potrivit art. 278 C. muncii, rezulta ca aceasta nu poate fi revocata de angajator. Asadar, decizia de concediere disciplinara, care a fost comunicata salariatului, nu poate fi revocata prin manifestarea de vointa in sens contrar din partea autorului acesteia – angajatorul. (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale-decizia civila nr. 1021/R din 25 februarie 2010 – Selectie si prelucrare de judecator Petrica Arbanas, in Revista romana de dreptul muncii nr. 3/2010, http://legal.sintactonline.ro)

* Adnotarile prezentate sunt extrase din Codul muncii PRO – www.CodulMuncii.ro – un serviciu profesional pentru specialisti. Utilizatorii JURIDICE.ro beneficiaza de o oferta speciala.

** Semnalare realizata de Marinela CIOROABA, coordonator Codul muncii PRO


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Revocarea deciziei de concediere – controverse jurisprudentiale”

  1. Admiterea irevocabilitatii deciziei de concedierea nu are temei juridic.
    Actele juridice unilaterale au fost intotdeauna revocabile pentru motiv de eroare de fapt.

    Daca ar fi irevocabile atunci inseamna ca judecatorul condamna salariatul la somaj si la urmarirea in justitie a angajatorului pentru pretentii salariale.

    Un angajator care revoca o decizie de concediere CORECTEAZA un act juridic facut din eroare de fapt sau corecteaza o concedierea nelegala.

    „ascunderea sau deghizarea unor concedieri nelegale”

    Un judecator care impiedica retractarea unui document savarseste o ilegalitate si o nedreptate pentru salariat.

    In esenta il priveaza pe salariat la dreptul sau la munca si il obliga sa anuleze concedierea exclusiv in instanta.

    Nulitatea actelor poate fi constatata si prin acordul partilor, nu doar in instanta.

    Retractarea, revocarea este tocmai recunoasterea unei greseli, indreptarea unei nedreptati fara interventia justitiei.

    Faptul ca judecatorul nu a indicat niciun temei clar al „irevocabilitatii” arata ca pur si simplu favorizeaza ilegal un salariat care nu urmareste sa fie reintegrat.

    Acest tip de salariat nu vrea sa castige un salariu, ci vrea sa se capatuiasca prin litigii in care judecatorul le da bani nemunciti.

    Este un abuz urias sa dai salarii unui angajat cu 3 ani in urma pentru un timp in care nu a muncit nici o singura zi, indiferent ca este vorba de concediere nelegala sau nu.

    Este pur si simplu furt legalizat de judecator (ma refer la angajatorii privati).

    Este abuz de drept procesual. Justitia nu inseamna sa abuzezi de drepturile tale pentru a primi sute de milioane de lei salarii pentru o perioada in care ai stat si nu ai facut nimic.

    Procesele se taraie incredibil de lent, judecatorii dau termene peste termene si lungesc perioada pentru care dau salarii.

    Este o imbogatire fara justa cauza.

    Iar acum mai vin si cu aceasta teorie falsa a irevocabilitatii deciziei de concediere dar nu sunt in stare sa arate temeiul legal.

    Spun ei „legea nu prevede”.
    Pai daca legea nu prevede inseamna ca legea tace si legea nu interzice.

    Iar unde legea tace, si judecatorul trebuie sa taca.

    Daca nu este interzisa revocarea, atunci inseamna ca este permisa. Daca legiuitorul ar fi vrut sa interzica revocarea atunci ar fi scris negru pe alb in codul muncii.

    Este o absurditate si ma bucur de solutia data de Curtea de Apel Galati.

    Este un precedent periculos la Curtea de Apel Bucuresti.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.