Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Ocheada prin poarta infernului
18.09.2006 | Freddy GÂRBACI

JURIDICE - In Law We Trust

V-aţi născut în România. Nu e nevoie să căutaţi scuze, ştiu că aţi ridicat găsirea lor la rang de artă neomologată. Mă rog, nimeni nu e perfect. Poate a fost un blestem, sau poate o formă de remunerare a strămoşilor criminali în serie ori călugări vagabonzi. Aţi valorificat însă, prin intermediul a ceea ce unii numesc învăţare iar alţii dresaj, una dintre trăsăturile fundamentale ale speciei: adaptarea la mediu. Aţi crescut în tovărăşia speranţei: că veţi putea trăi bine în cea mai bună dintre lumile imposibile, că seriozitatea şi perseverenţa vă vor transforma în laureaţi ai loteriei vizelor, că veţi respira aerul înmiresmat al iuibirii veşnice în căminul întemeiat cu persoana iubită, că posedaţi arta de a întreţine raporturi bazate pe toleranţă, blândeţe şi onestitate cu autoritatea de stat în oricare dintre formele ei, că sistemul democratic vă ocroteşte împotriva abuzului, că aveţi dreptul constituţional la hrană, îmbrăcăminte, sănătate mintală şi trai decent, că toate forţele pozitive ale Universului vor concura la împlinirea dorinţelor dumneavoastră şi că nu veţi lua parte niciodată la sângeroasele ceremoniale din templele zeiţei Themis. Pentru mine sunteţi omul statistic, omul mediu, visător obscur, materialist naiv şi naţionalist încropit. Aveţi ambiţia de a deveni milionar în Drepturi Speciale de Tragere. Sunteţi român.

Dacă însă sunteţi negru ca lignitul ori galben ca icterul, aveţi ochii oblici şi tendinţa de a filma orice imobil menţionat în tratatele turistice, dacă aţi copilărit în Kansas sau aveţi o diplomă cum laudae eliberată de École Normale Supérieure prin mai 1968, dacă bunicul dumneavoastră a scris istorie cu discursurile sale ţepene şi morocănoase din Camera Lorzilor, ori dacă în subsolul casei voastre de prin bazinul Ruhr s-au fabricat clopote de când lumea, atunci e puţin probabil să vă fi născut în România.

Cu siguranţă c-aţi avut o viaţă plină de meschinării refulate, c-aţi păgubit cetatea mamă nedeclarându-vă toate veniturile, că aţi chinuit animalele domestice în copilărie (sau aţi fost chinuit de animalele sălbatice la maturitate, ceea ce oferă senzaţii în plus) şi că aţi avut un impresionant palmares de tinereţe privind atentatele la liniştea pudică şi siguranţa cetăţeanului placid. Destinul a stat la pândă. V-a scos în cale o tulburătoare fiică a lui Dracula sau un şef antipatic care v-a ruinat optimismul numindu-vă director al sucursalei de multinaţională de pe malurile Dâmboviţei. Nu ştiu ce discurs consolator aţi vrea să auziţi, dar n-am la îndemână decât înfiorătorul “Bun-venit în Carpaţi!”

În pliantul vostru scrie că avem la dispoziţie câteva sute de mii de kilometri pătraţi de relief variat, cu netezimi verzi datorate ciulinilor tineri, cocoaşe arămii pline de pomi roditori viermănoşi, stânci aspre ca femeile de afaceri din partea locului, orăşele industriale gri, un splendid litoral radioactiv, locuinţe sumbre, plus venerabilul fluviu care păstrează vestigiile punţilor către latinitate, terminat cu mirifica sa deltă defrişată, populată de specii pe cale de dispariţie. Miturile noastre fundamentale au intitulat acest tablou “gură de rai”. Oamenii sunt pe măsură, după cum desigur că aţi înţeles. Dar nu discursul de întâmpinare a veneticilor ne interesează aici. La urma urmei, în calitate de odrasle lepădate la tomberonul continental de mama Europă, ne putem declara mulţumiţi cu bruma de aventurieri trimisă să ne corcească. E o înnobilare dosnică şi tardivă, însă pierderea demnităţii este câştigare a unei forme de fericire. V-am primit cu pâine, sare şi aurolaci fragezi, cu fiscalitate aproximativă şi cu obediente imunităţi. Dar toate desfătările îşi măsoară tributul în grade de consum nervos. Vom vedea.

Ajungem la subiect. Până acum mi s-a părut esenţial să vă prindeţi că mă adresez tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, au fost nevoiţi să se nască, să crească, să se împerecheze, să se stabilească, să îmbătrânească, să se plimbe, să lucreze şi/sau să locuiască pe bucata de pământ sus-pomenită. Inevitabil au supt, direct sau prin interpuşi, una dintre bomboanele de pe coliva citadelei conceptuale a societăţilor omeneşti: justiţia (în cazul de faţă cu sinistrele sale semne particulare, deci cu specificul românesc).

Lucrarea aceasta se vrea un curs intensiv de supravieţuire în mediu ostil. E şi o joacă de oameni mari şi păroşi. Joaca de-a recensământul vieţuitoarelor din ogradă. Mi-a trebuit curaj ca să mă înfrupt din rezervele plăcerii de-a ironiza. Dar ţineţi minte o regulă: după lectura aceasta, nimeni n-are dreptul să rămână supărat. Odihniţi-vă o clipă mâna pe coperta a patra şi mângâiaţi-mi darul spiritual. Înduioşaţi-mă. Arătaţi-mi că mă iubiţi.

Am făcut-o pentru disperaţi, pentru potenţialii sinucigaşi, pentru cei care nu mai înţeleg nimic din viaţa lor şi mai puţin pentru cei care au o explicaţie la orice când discută despre vieţile altora. Am făcut-o şi ca să mă uşurez de ranchiune, de toxinele resentimentului, de forţa apăsătoare a geniului, de turbarea receptării indiferenţelor colective, de iluzia că aş fi bun la ceva. Am făcut-o ca să mă amuz, ca să-mi persiflez inadaptarea sau orice alt echivalent al comodităţii care sunt. Am făcut-o pentru că-mi place cum scriu. Vouă nu?

Sunteţi obişnuiţi să vedeţi în justiţie pândarul ordinii sociale, vâna de bou trasă pe spatele nelegiuiţilor, educatoarea căreia îi pârâţi atrocităţile din curtea grădiniţei, depanatoarea de reputaţii rablagite, ţiitoarea avocaţilor rapaci, spectrul beciului ferecat, adunătura de oameni înfăşuraţi în cearşafuri negre şi care comunică într-un limbaj demenţial, încăperea în care li se dă întotdeauna dreptate celor bogaţi, cazinoul în care vă jucaţi drepturile constituţionale, izvorul la care vă astâmpăraţi setea de dreptate, călăul nonsentimental al tuturor greşiţilor voştri. Aţi vrea să ştiţi cum se porneşte şi – mai ales – ce trebuie să faceţi ca să opriţi maşinăria, însă dacă v-apucaţi să-i citiţi cartea tehnică ameţiţi. Şi-apoi, împingând absurdul până la eventualitatea că aţi pricepe ceva, v-ar descumpăni refuzul mecanismului de a urma ruta indicatoarelor teoretice. Tocmai de-asta am fost inventat eu, trebuie să convenim că am apărut la timp.

Avem atâtea să ne spunem şi poate tocmai de-asta nu ştiu de unde să-ncep. De la condamnarea la moarte a inofensivului palavragiu Socrate? De la scelerarea unchiului Robespierre? De la chinurile facerii prin care-a trecut marea involuţie democratică din decembrie (1989, normal)? De la mica şi perversa Constituţie din 1991? De la primul vostru divorţ? De când aţi căzut victimă primului denunţ calomnios – dacă nu cumva chiar voi l-aţi scris? De la vecinul procesoman? De la prostia care v-a dat brânci în vărsat pe cap un hârdău de istericale? De la ţeasta pe care-aţi despicat-o cu tăişul toporului pentru cinci coţi de pământ? De la nepotul grijuliu care v-a internat la psihiatrie ca să moştenească el tot? De la procurorul care v-a înjurat ca la uşa cortului când aţi pomenit, sfios, de necesitatea prezenţei unui avocat? De la judecătorul care ne-a arătat c***l prin intermediul reporterului din spatele camerei de filmat? De la Nadia Comăneci? De la Hagi? De la vampiri?

Ne mai gândim (Atenţie! Gândirea se exteriorizează prin gestică. Puteţi obţine un splendid efect de autenticitate ducând la tâmplă unul din membrele superioare). Un lucru e cert pentru mine şi liniştitor pentru voi: n-am de gând să cedez nici unui fel de rigori, nici cronologice şi nici – sanchi! – ştiinţifice. Dacă scot recuzita seacă a doctrinei încep să mă detest, conştient fiind că scrisul tehnicizat îmi provoacă aceeaşi plăcere ca erotismul conjugal şi aceeaşi audienţă ca un cvartet de coarde pe Mezzo (deci nu pe Adult Channel, să nu le confundaţi). Mulţumită succesului-monstru al cărţilor mele anterioare, părerea voastră o ştiu.

Sfat: nu picaţi în eroarea de a-i invidia pe ăştia care umplu rafturi întregi cu cărămizi de specialitate inscripţionate cu numele lor. Sunt nişte frustraţi. Şarlatania asta nu ţine loc de talent. E indiciu de vanitate şi de caracter infect. Dacă vreţi cu tot dinadinsul să vedeţi o carte tipărită purtând numele dumneavoastră n-aveţi de făcut decât două lucruri: să-i găsiţi un titlu de orientare juridică şi să vă abonaţi la Monitorul Oficial. Poate rezulta, de pildă, o ediţie atent îngrijită a singurei culegeri exhaustive de acte normative vizând organizarea şi funcţionarea staţiunilor şi punctelor comunale de montă. Satisfacţia va fi şi ea dublă: veţi avea un succes de librărie (fac pariu!) şi un briliant în CV.

Nu vreau să spun decât c-am descoperit, în sânul corpului social, un cancer judiciar netratat. Ultima speranţă e-n limbajul chimic, coroziv, şansa pilulelor şi-a supozitoarelor a fost irosită de mult. Ca să ridic moralul familiei (unchiul Sam şi hoaşca Europa), trebuie să par optimist: cu preţul calviţiei şi-al vărsăturilor, puradelu` ăsta zdrenţăros ar putea supravuieţui.

Dar mai întâi să vă prezint o altă familie, una adevărată. O familie numeroasă, dezbinată, dementă, incestuoasă. O familie pe cinste, cum astăzi rar mai vedem. Ne vom aminti astfel cu toţii că ne tragem din haos, că suntem o bezmeticeală de gene dintr-un curcubeu de seminţii, că planetei-mamă i se va face dreptate abia în ziua în care ultimul dintre noi va fi fost stârpit. Cunoscând-o pe prima ministră a justiţiei, veţi privi într-o lumină nouă situaţia de acum. Începe filmul! Hai, puţină atenţie! Telefoanele mobile vi le-aţi închis?

Freddy Gârbaci

* textul face parte din cartea Huța în talerele balanței – ghid de supraviețuire în casa săbiilor justițiare, autor Freddy Gârbaci

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.