Secţiuni » Arii de practică » Business » Health & Pharma
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 
36 comentarii

Succesul sau insuccesul embrionului uman
20.04.2012 | Simona CIMPOCA, Simona CIMPOCA

JURIDICE - In Law We Trust

Descopăr, printr-o întâmplare, că Biblia seamănă cu un cod de legi, unul oarecare, cum ar fi Codul civil. Biblia este structurată pe capitole, echivalentele articolelor unui cod, iar capitolele pe puncte, echivalentele alineatelor. Poate nu din întâmplare am găsit această analogie, ci pentru a realiza, mai târziu,  că există o legătură între Biblie şi Codul civil, cel puţin dintr-un anumit punct de vedere: concepţia. Prin „legătură” nu mă refer la o relaţie de subordonare, nici de complementaritate, mai degrabă îmi dau seama că între cele două putem strecura fără probleme un „vs.(versus)” când vine vorba de embrionul uman şi ce decizii putem lua asupra lui.

În Biblie găsim, în Capitolul I din Geneza:
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”

Ce să înţelegem din acest paragraf, chiar de n-am fi ortodocşi? Că Dumnezeu a creat fenomenul naşterii, l-a acceptat şi l-a susţinut. El a lăsat puterea femeilor de a da viaţă unor fiinţe noi, sub pretextul perpetuării speciei umane. La o analiză mai profundă a textului de lege religios, ne dăm seama că Dumnezeu şi-a dorit pentru planeta noastră să fie populată de oameni, care să aibă autoritate asupra tuturor celorlalte vietăţi şi lucruri ce se vor afla în jurul lor. Cu toate acestea, nicăieri în text nu se arată că însuşi omul este acela care va avea putere de decizie sau de stăpânire asupra altui om. De aici şi până la a aduce în discuţie avortul nu este decât un pas. Este lesne de înţeles că omul a nesocotit chiar voinţa lui Dumnezeu, lărgindu-şi competenţa prin luarea unei hotărâri în nume propriu.  Astfel, el a considerat că poate decide pentru “oul” abia fecundat în corpul femeii, chiar dacă acesta reprezintă deja “un altul” din momentul concepţiei. Ceea ce merită supus discuţiilor este nu decizia în sens pozitiv a apariţiei unei vieţi noi, ci aceea luată în sens negativ, întreruperea procesului firesc prin care o nouă fiinţă prinde viaţă. Din câte pot să-mi dau seama, religia (descrisă nu prin textul de mai sus preluat din capitolul I al Vechiului Testament, ci prin setul de credinţe şi valori religioase ale oamenilor) este un factor important pe care mulţi  îl iau în considerare atunci când hotărăsc soarta embrionului fecundat. Desigur că cele mai multe sunt femeile care, în clipa deciziei de a recurge la un avort, descoperă o legătură între ele şi Dumnezeu, punându-(ş)i întrebări în legătură cu vinovăţia în cadrul actului ce urmează a fi săvârşit. Ce răspunsuri primesc ele şi ce decizii iau în urma acelor răspunsuri, nu putem afla decât printr-o cercetare amănunţită a fenomenului…

Subiectul embrionului uman îşi găseşte un alt temei, de data aceasta – legal, în articolul 36 din Noul cod civil, unde vedem:
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţie, însă numai dacă el se naşte viu.

Ce să înţelegem din acest paragraf, chiar de n-am fi jurişti? Că embrionul se va transforma în făt, iar fătul într-un copil, o fiinţă asemănătoare celor ce l-au conceput şi fără voinţa cărora el nu are ocazia să treacă prin acest proces. Prin „drepturile copilului” înţeleg dreptul primordial – dreptul la viaţă, pe care, spune articolul, copilul îl va avea doar din momentul naşterii sale, viu fiind. Prin urmare, legea, DA, îngăduie femeilor să facă avort, întrucât drepturile embrionului nu există, ci doar ale copilului. Chiar dacă embrionul ar putea fi (prin instituirea unui drept al său la creştere, plămădire, transformare), mai târziu, un copil fericit alături de părinţii săi…

Bazele apariţiei embrionului uman au fost şi vor fi disputate şi discutate şi de acum înainte. Eu rămân la ideea că, în afară de izvorul biologic al fenomenului concepţiei, discuţia trebuie să se facă având în vedere cele două surse de informaţie: teologia şi legea.

Simona CIMPOCA
student, Universitatea Romano-Americana, Facultatea de Drept
internship Societatea de Stiinte Juridice

Secţiuni: Dreptul familiei, Dreptul sanatatii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

36 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO