Noul Cod Civil si domeniul energiei

Anul 2012 se anunţă a fi unul important pentru sectorul energiei, în condiţiile în care guvernul se pregăteşte de privatizări masive în domeniu iar restructurările se vor face prin mecanisme combinate de listări la Bursa de Valori pentru marii operatori. Acestea sunt combinate, la rândul lor, cu privatizări prin vânzarea pachetelor minoritare, privatizări prin externalizarea unor centrale, privatizări prin vânzarea unor pachete de acţiuni unor asociaţii de salariaţi. În acest context, prevederile noului cod civil şi implicaţiile sale pentru domeniul energiei devin cu atât mai importante. Iată câteva dintre ele:

Reglementarea contractului de furnizare

Printre elementele de noutate cuprinse în noul Cod civil se regăseşte şi reglementarea, pentru prima oară, cu caracter general, a unor contracte speciale, dintre care, reţinem ca fiind de interes pentru sectorul energie, petrol şi gaze, contractul de furnizare. Acest contract special este reglementat în art. 1.766-1.771 din capitolul III al Titlului IX denumit „Diferite contracte speciale”.
Contractul de furnizare este, în noua reglementare, acela prin care o parte – furnizorul – se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la termene ulterioare sau în mod continuu, iar cealaltă parte – beneficiarul – se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor. Dispoziţiile privind contractul de furnizare se întregesc, în mod corespunzător, cu cele privind contractul de vânzare, în măsura în care nu este prevăzută o reglementare specială.

După cum rezultă din definiţia sa, contractul de furnizare este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, real şi cu executare în timp. Elementele definitorii ale contractului de furnizare sunt, pe de o parte, transmiterea proprietăţii unei cantităţi determinate de bunuri şi, pe de altă parte, predarea acestora la mai multe termene ulterioare contractului sau în mod continuu. Momentul transmiterii dreptului de proprietate este concordant cu momentul predării bunului, iar la momentul preluării bunului de către consumator are loc şi individualizarea acestora.

În ceea ce priveşte preţul produselor sau preţul serviciilor, acesta trebuie să fie prevăzut în contract sau stabilit de lege. În cazul în care la un moment ulterior încheierii contractului, reglementarea legală care stabileşte preţul sau mecanismul de determinare a acestuia se modifică, între părţi va continua să se aplice preţul stabilit în contract, dacă legea nu prevede expres altfel. De menţionat este faptul că în cazul în care legea prevede expres modificarea preţului, în contractele încheiate ulterior noii reglementari, părţile au dreptul de a denunţa contractul într-un termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a noii legi.

Subcontractarea este permisă în cazul în care părţile nu au considerat contractul ca fiind intuitu personae, sau în cuprinsul contractului nu există interdicţia expresă a subcontractării. Furnizorul va răspunde, în continuare, faţă de beneficiar cu privire la calitatea produselor şi a serviciilor prestate de terţul subcontractant, înţelegând astfel că executarea contractului de furnizare rămâne sub supravegherea sa. Totuşi furnizorul iniţial va avea un drept de regres împotriva terţului subcontractant.

Din perspectiva impactului reglementării contractului de furnizare asupra operaţiunilor economice, trebuie avut în vedere că, sub aspectul aplicării sale în timp în noul Cod civil, există câteva norme care consacră principiul neretroactivităţii legii noi, principiu de altfel prevăzut expres şi în Constituţia României, în art. 15 alin. 2, excluzând actele juridice încheiate sub imperiul reglementarii anterioare, de la aplicabilitatea dispoziţiilor noului Cod civil. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) din Noul cod civil „legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare şi nu are putere retroactivă”. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

În acelaşi sens, art. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil („Legea nr. 71/2011”) consacră regulă conform căreia actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Aşadar, dispoziţiile Noului cod civil se vor aplica tuturor actelor juridice încheiate după intrarea sa în vigoare.

Vom continua discuţia despre acest subiect în posturile următoare.

Dana DUNEL-STANCU

Avocat Partener, BOSTINA SI ASOCIATII

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?