Secţiuni » Arii de practică » Business » Proprietate intelectuală
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti

Jurisprudenta recenta a CJUE in materia conflictului dintre protectia drepturilor de autor si protectia datelor cu caracter personal in cadrul comunicatiilor electronice
26.04.2012 | JURIDICE.ro, Irina STĂNESE

Secţiuni: CJUE, Cyberlaw, Data protection, Dreptul proprietatii intelectuale, Dreptul Uniunii Europene, Litigii, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Cauza C-461/10 din 19 aprilie 2012 – Prevederile Directivei 2006/24/CE nu pot fi invocate pentru a refuza titularului unui drept de autor comunicarea datelor de identificare ale unui abonat internet potrivit Directivei 2004/48/CE. Directivele 2002/58/CE și 2004/48/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale, în măsura în care această legislație permite instanței naționale sesizate cu o cerere de emitere a unei somații de comunicare a datelor cu caracter personal, formulată de o persoană care are calitate procesuală activă, să pondereze, în funcție de împrejurările fiecărei cauze și ținând seama în mod corespunzător de cerințele care rezultă din principiul proporționalității, interesele opuse existente.

În speța avută în vedere, CJUE a fost învestită cu soluționarea unor întrebări preliminare adresate curții de o instanță suedeză de recurs. În acțiunea principală, titularii unor drepturi exclusive de reproducere, de editare și de punere la dispoziția publicului a 27 de lucrări prezentate sub formă de cărți audio, au solicitat instanțelor naționale suedeze să oblige ePhone, furnizorul de acces internet prin intermediul căruia a avut loc un pretins schimb ilegal de fișiere cuprinzând cele 27 de lucrări, să comunice numele și adresa persoanei care a utilizat adresa IP de la care se prezumă că au fost transmise fișierele în cauză într-o perioadă de timp anume determinată. Titularul drepturilor de autor și-a întemeiat această cerere pe prevederile legii naționale suedeze de transpunere a Directivei 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală[1], care permitea, în anumite circumstanțe, obligarea la comunicarea de informații a unor persoane implicate în pretinse activități de încălcare a unor drepturi de autor, inclusiv prin furnizarea, la scară comercială, a unui serviciu de comunicații electronice sau de alt tip care a fost utilizat pentru comiterea pretinsei atingeri sau pentru pretinsa încălcare a drepturilor de autor.

Instanța națională suedeză sesizată cu  această cerere a adresat CJUE două întrebări preliminare prin care solicita, în esență, să se stabilească dacă Directiva 2006/24/CE[2] privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE trebuie interpretată în sensul că se opune aplicării unei legislații naționale, instituite în temeiul articolului 8 din Directiva 2004/48/CE, care permite, în scopul de a identifica un abonat la internet sau un utilizator de internet, somarea unui furnizor de acces la internet să comunice titularului unui drept de autor sau succesorului său în drepturi identitatea abonatului căruia i‑a fost atribuită o adresă IP care ar fi fost utilizată pentru a se aduce atingere respectivului drept și dacă răspunsul la această întrebare este influențat de faptul că statul membru vizat nu a transpus încă Directiva 2006/24, în pofida faptului că termenul prevăzut pentru transpunerea directivei a expirat. Totodată, procedând la interpretarea întrebărilor adresate, CJUE concluzionează că instanța de trimitere ridică de asemenea problema dacă dispozițiile în discuție din legea suedeză de transpunere sunt de natură să asigure un echilibru just între diferitele drepturi fundamentale aplicabile, astfel cum impune jurisprudența Curții prin care au fost interpretate și aplicate diferite dispoziții ale Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice[3] și, respectiv, ale Directivei 2004/48/CE (decizia C‑275/06 Promusicae).

În ceea ce privește Directiva 2006/24/CE, CJUE a reținut că aceasta privește exclusiv prelucrarea și păstrarea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele publice de comunicații, în scopul utilizării în cadrul activităților de cercetare, de depistare și de urmărire a infracțiunilor grave, precum și transmiterea acestora către autoritățile naționale competente. În consecință, instanță comunitară a concluzionat că legislația națională de implementare a Directivei 2004/48/CE nu intră în domeniul de aplicare ratione materiae al Directivei 2006/24/CE, fiind totodată lipsit de relevanță în speță aspectul că statul membru în discuție nu transpusese această Directivă, deși termenul de transpunere expirase.

Cât privește concordanța dintre prevederile legislației naționale de transpunere a Directivei 2004/48/CE și principiile impuse de jurisprudența în materie a CJUE, Curtea a reținut că respectivele prevederi legale sunt de natură să asigure un echilibru just între protecția dreptului de proprietate intelectuală de care se bucură titularii dreptului de autor și protecția datelor cu caracter personal de care beneficiază un abonat la internet sau un utilizator de internet.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a reținut că legislația națională în discuție impune:

  • existența unor indicii reale cu privire la o atingere adusă unui drept de proprietate intelectuală asupra unei opere;
  • ca informațiile solicitate să poată facilita ancheta cu privire la încălcarea dreptului de autor sau la atingerea adusă unui asemenea drept și
  • ca motivele care stau la baza acestei somații să fie de un interes superior inconvenientelor sau altor prejudicii pe care le poate provoca destinatarului ei sau oricăror interese care se opun acesteia.

Existența acestor condiții, apreciază Curtea, este de natură să permită instanțelor naționale sesizate cu astfel de cereri să pună în balanță, în funcție de împrejurările fiecărei cauze și ținând seama de principiul proporționalității, interesele opuse existente.

Așadar, potrivit jurisprudenței CJUE,

  • Directiva 2006/24/CE trebuie interpretată în sensul că nu se opune aplicării unei legislații naționale, instituite în temeiul articolului 8 din Directiva 2004/48/CE, care permite obligarea unui furnizor de acces la internet să comunice titularului unui drept de autor identitatea abonatului căruia i‑a fost atribuită o adresă IP care ar fi fost utilizată pentru a se aduce atingere respectivului drept, întrucât o asemenea legislație nu intră în domeniul de aplicare ratione materiae al Directivei 2006/24/CE; iar
  • Directivele 2002/58/CE și 2004/48/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale în măsura în care această legislație permite instanței naționale sesizate cu o cerere de emitere a unei somații de comunicare a datelor cu caracter personal să aprecieze, în considerarea principiului proporționalității și în funcție de împrejurările cauzei, dacă se impune sau nu luarea unei astfel de măsuri.

[1] În ceea ce privește drepturile de autor și drepturile conexe, Directiva 2004/48/CE a fost transpusă în legislația românească în cadrul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

[2] Directiva 2006/24/CE a fost transpusă în legislația românească prin Legea nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, care a fost însă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1258 din 08.10.2009 a Curții Constituționale.

[3] Directiva 2002/58/CE a fost transpusă în legislația românească prin Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.


Irina STĂNESE
avocat, RĂZVAN DINCĂ & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti