« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
4 comentarii

This is the way the world ends
26.04.2012 | JURIDICE.ro, Ionuţ DOBRINESCU

Secţiuni: Fiscalitate, RNSJ | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust

Art. 218 C. pr. fisc. Cenzura Curţii Supreme referitoare la soluţionarea unei excepţii de inadmisibilitate de către Curtea de Apel Cluj într-un contencios fiscal.

“This is the way the world ends. Not with a bang but a whimper.” – T.S. Eliot

Într-o cauză fiscală 538/33/2010, prin sentinţa nr. 135 din 24.02.2011, Curtea de Apel Cluj  (judecător Radu-Rareş Duşa) a respins o excepţie de inadmisibilitate ridicată de ANAF în temeiul art. 218 C. pr. fisc cu următoarea motivaţie:

…Curtea nu a făcut aplicarea prevederilor art. 218 C. proc. fiscală, apreciind că sancţionarea conduitei organului fiscal poate fi făcută şi prin respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocate de cel care nu a soluţionat contestaţia, depăşind cu mult termenul de recomandare prevăzut de art. 70 alin. 1 C. pr. fisc.

Soluţia procedurală şi mai ales motivarea ne surprinde plăcut, dar în mod regretabil, soluţia nu a rezistat controlului judiciar în recurs.

CONTEXT: În speţă, reclamanta a contestat prealabil o impunere fiscală din 09.11.2009, şi concomitent a obţinut suspendarea judiciară a executării deciziei de impunere.

În procedura prealabilă nu a primit răspuns pe fond în termenul legal de soluţionare (45 de zile) şi în cele din urmă, la 22.03.2010 pentru a prelungi efectele suspendării a căutat să iasă din pasivitate în interiorul termenului de 60 de zile (art. 14 din L554/2004), şi astfel a promovat pe fond o acţiune tinzând la anularea actului de impunere fiscală, chiar şi în lipsa unei decizii administrative de soluţionare.

La 22.09.2010 (începuse procesul şi avusese 2 termene), ANAF a emis o decizie nr. 253 de soluţionare prin care… suspenda soluţionarea contestaţiei până la soluţionarea irevocabilă a înseşi cauzei de fond 538/33/2010.

Reclamanta şi-a precizat acţiunea atacând şi această „decizie de soluţionare”. ANAF a ridicat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii de fond pe motivul… lipsei unei soluţii definitive în procedura administrativă prealabilă a contenciosului fiscal!

Judecătorul fondului a respins excepţia de inadmisibilitate cu motivarea arătată, însă după un an de judecată şi 11 termene de judecată, după administrarea în probaţiune a unor expertize contabile complexe şi a unui număr impresionant de înscrisuri, a respins şi pe fond acţiunea reclamantei.
Împotriva sentinţei ambele părţi au declarat recurs, ANAF reiterând de fapt excepţia de inadmisibilitate dar cerând în subsidiar menţinerea soluţiei pe fond, unde avusese câştig de cauză.

DEZNODĂMÂNT: Prin decizia irevocabilă nr. 1658/27.03.2012 instanţa supremă a admis doar recursul declarat de recurenta ANAF. A modificat în parte sentinţa atacată în sensul respingerii ca inadmisibilă a acţiunii privind decizia de impunere şi RIF din 09.11.2009. A respins ca nefondată acţiunea privind Decizia nr. 253/22.09.2010. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta recurentă.[Motivarea nu este încă disponibilă, în mod notoriu redactarea deciziilor înaltei curţi putând dura chiar şi un an]

COMENTARIU: Prevederile art. 218 Cod de procedură fiscală coroborate cu art. 210 şi 216 din acelaşi cod au generat o abundentă practică pe inadmisibilitatea acţiunilor de fond de contencios fiscal în lipsa unei decizii definitive de soluţionare a contestaţiilor fiscale prealabile.

ARTICOLUL 218
Comunicarea deciziei şi calea de atac
(1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condiţiile art. 44, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

ARTICOLUL 210
Decizia sau dispoziţia de soluţionare
(1) În soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz.
(2) Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

CAPITOLUL IV
Soluţii asupra contestaţiei
ARTICOLUL 216
Soluţii asupra contestaţiei
(1) Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2) În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.
(3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.
(4) Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, în condiţiile prevăzute de art. 214.

Raţionamentul constant al instanţelor, suspecte de comoditate, a fost în esenţă următorul: instanţa de contencios fiscal se poate învesti numai cu judecarea unei acţiuni îndreptate împotriva unei soluţii fiscale definitive (218.2). O decizie de impunere contestată nu este o soluţie definitivă în sistemul căilor administrative de atac, în lipsa unei decizii administrative de soluţionare (210.2), numai aceasta din urmă putând face obiectul judecăţii în fond. În practica instanţelor s-a mai reţinut că organul administrativ de soluţionare a contestaţiei mai are şi opţiunea legală de a suspenda soluţionarea contestaţiei în anumite condiţii (216.4), opţiune ce nu poate fi îngrădită de faptul învestirii instanţei cu o acţiune pe fond chiar în lipsa unei decizii administrative de soluţionare.

Mai riguros academic, am putea observa că acţiunea de fond în astfel de condiţii se loveşte de un fine de neprimire. Cauza juridică este prematuritatea cererii de chemare în judecată, iar efectul juridic este inadmisibilitatea ei.

Cu toate acestea, soluţia Curţii de Apel Cluj pe excepţia de inadmisibilitate ridicată în speţă de ANAF era nu numai interesant motivată, dar ar fi putut reprezenta şi o evoluţie jurisprudenţială utilă, dacă bineînţeles instanţa de control ar fi girat-o corespunzător.

Soluţia tindea să limiteze un abuz practicat pe scară largă de Fisc, atunci când fie întârzie inexplicabil soluţionarea în termenul legal – de recomandare! – a contestaţiilor fiscale (70 C. pr. fisc.: Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor – (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare), fie suspendă soluţionarea contestaţiei cu motivări precare.

Frustrarea contribuabilului e fără remediu: pe de o parte el este bun de plată (deciziile de impunere sunt titluri executorii) iar pe de altă parte el nu are acces pe fond la judecătorul de contencios fiscal care refuză să se investească cu judecarea unor soluţii fiscale încă… nedefinitive!

Desigur, oricine poate reflecta şi pe cont propriu la exigenţele art. 6 CEDO privind accesul efectiv la instanţele judiciare şi garanţia unui proces echitabil, iar în subtext ne place să credem că astfel de considerente au fost cel puţin în atenţia judecătorului de la Cluj.

Opţiunea acţionării fiscului pe refuz nejustificat este rareori un remediu eficient. Art. 24 din Legea 554/2004 încă prevede dezolant: – (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Cu alte cuvinte, e suficient ca Fiscul să recureze la foc automat o soluţie de obligare la emiterea unui răspuns, că sentinţa de fond rămâne inaplicabilă încă un an de zile în aşteptarea judecării recursului, până într-un fel sau altul devine irevocabilă. Însă şi atunci abia începe să curgă termenul de conformare de 30 de zile. Astfel, Fiscul câştigă timp nu glumă, pe seama contribuabilului şi cu largul concurs al legiuitorului şi al justiţiei, mai cu seamă atunci când pur şi simplu nu ştie să soluţioneze o contestaţie fiscală. Ei bine da, spre mirarea generală, în fiscal e întotdeauna posibil ca organul de soluţionare să ezite mai mult decât organul de inspecţie, atunci când aplică prevederile codului fiscal unui caz concret.

Curtea Supremă a infirmat aşadar speranţa într-un reviriment jurisprudenţial în speţa comentată. A născut totodată şi un paradox: Oare ce ar urma să se întâmple şi ce logică poate avea un astfel de deznodământ?

Fiscul a suspendat prin Decizie (tardiv, după mai bine de 10 luni) soluţionarea administrativă a contestaţiei fiscale pe motiv că… a fost deja dat în judecată pe fond. Judecătorul fondului (Curtea de Apel Cluj) a găsit acţiunea admisibilă sancţionând tergiversarea şi comportamentul iraţional al fiscului, dar a respins-o ca nefondată, dând câştig de cauză tot Fiscului, care… a recurat soluţia reiterând excepţia de inadmisibilitate. Riscul unui reviriment al practicii în materie de inadmisibilităţi era mai important pentru Fisc decât însuşi faptul că acţiunea fusese respinsă în fond. În Înalta Curte, recursul reclamantei a fost găsit neîntemeiat pe fond, dar a fost admis recursul ANAF pe respingerea excepţiei, găsindu-se ca fiind inadmisibilă acţiunea încă de la fond!

Oare după ce s-a judecat 2 ani în fond-recurs într-o acţiune inadmisibilă, ANAF va emite în sfârşit o decizie de soluţionare a contestaţiei fiscale? Oare suspendarea soluţionării a avut şi alt sens decât tergiversarea şi oare ANAF a fost în vreun fel împiedicată să emită o decizie de soluţionare tocmai din pricina derulării acestui proces? Oare va urma un nou proces cu acelaşi obiect, de data aceasta împotriva soluţiei fiscale definitive, atunci când Fiscul va binevoi să o emită?

Ca o concluzie, inspirată din viziunea cosmologică a poetului englez T. S. Eliot (1888-1965), spre disperarea procesuală a contribuabilului s-ar putea spune: Fondul acestui dosar s-a tot umflat dar i-a fost dat să sfârşească, nu cu un BANG!, ci cu un scâncet…

Ionuţ DOBRINESCU
avocat, Baroul Bucuresti

 
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “This is the way the world ends”

  1. Razvan Nicolae MICUL spune:

    In realitatea domnule avocat, dumneavoastra discutati despre o confiscare a proprietatii clientului dvs., prin efectul refuzului instantelor nationale de a-i analiza plangerea. Desigur clientul dvs. are deschisa calea contestatiei la executare pe dreptul comun, unde, proband existenta unei contestatii, pe fond, poate solicita suspendarea executarii silite, respectiv a judecatii, pana la solutionarea contestatiei de catre ANAF.
    Revenind la chestiunea confirscarii, C.E.D.O. a statuat ca „In this context the Court reminded itself that the drafters of the Convention had attached great importance to this aspect of the second paragraph of Article 1: in fact at a stage when this phrase was not yet included, it was already understood by all concerned, said the Court, that States could pass whatever fiscal laws they considered desirable, provided always that they did not amount to “arbitrary confiscation”, cauza Gasus Dosier- und Fordertechnik v. the Netherlands.
    In speta nu este repspectat principiul proprotionalitatii, impunandu-se in sarcina cetateanului realizarea de multiple demersuri admnistrative/in justitie, pentru a obtinte finalmente, acces la o instanta de judecata, pe fond.
    Trebuie mentionat ca, in situatia in care se renunta expres la procedura jurisdictional administrativa, care este totusi facultativa si gratuita conform Constitutiei Romaniei, se poate apela direct la instanta de contencios cu privire la anulare deciziei fiscale. Renuntarea la procedura administrativa poate fi facuta direct in fata instantei.

  2. Mihai COSTACHE spune:

    interesanta speta. poti sa postezi sau sa imi comunici pe privat motivarea Curtii de Apel? nu vad de ce nu am incerca in viitor aceeasi motivare in ideea xca ICCJ va schimba practica sa. oricum este recunoscuta ptr practica neunitara la nivelul sau asa ca speranta moare ultima 🙂

  3. Da, povestea veche cu „termenele de recomandare”.
    Contestatiile fiscale nu trebuiesc motivate. Nu pot fi respinse pe acest motiv nici de catre organul fiscal si nici de catre tribunal (si nici nu sunt).

  4. Petru PERCA spune:

    Stimati colegi,
    ma confrunt cu o situatie similara: am contestat pe procedura administrativa prealabila actele fiscale si am obtinut in instanta de contencios, pe 24.05, suspendarea executarii actelor pana la pronuntarea unei solutii irevocabile pe actiunea in anularea lor.
    Numai ca, pana acum, nu am primit nici o decizie de solutionare a contestatiei administrative, desi termenul de 45 de zile a trecut (am depus contestatia pe 23.03, in termen, la emitenta DGFP, care a trimis-o din 04.04 spre competenta solutionare ANAF-DGSC, fiind vorba despre un mare contribuabil). Practic, cu toata larghetea, de prin 22.05 (daca este sa iau ca data de pornire a termenului data de 05.04, cand a ajuns contestatia mea la DGSC), a trecut si mama termenului legal in care trebuia sa primesc o solutie in procedura administrativa.
    Suspectez ca ANAF-ul nu imi raspunde in mod deliberat la contestatia prealabila, tocmai pentru a putea sa imi paralizeze pe exceptie actiunea vizand anularea actelor (pe care inca nu am introdus-o).
    Cele 60 de zile s-ar implini pe 24 iulie, pana cand ma gandesc sa fac procedura prealabila si sa le solicit emiterea unei decizii (in 30 de zile, de data aceasta, conform L 554), dupa care sa introduc actiunea in contencios in interiorul intervalul de 60 de zile, precum si actiunea in obligare emitere act. Apoi, cer suspendarea actiunii in nulitatea actelor la primul termen, datorita existentei pe rol a actiunii pe obligarea autoritatii la emitere act.
    In felul acesta ies din pasivitate, ei nu pot invoca exceptia inadmisibilitatii, iar actul ramane suspendat. Stim insa ca suspendarea nu are efecte in ce priveste curgerea accesoriilor, in conditiile in care actiunea in anulare ar fi sortita esecului, la final. Si atunci???? Credeti ca este in regula modalitatea in care m-am gandit sa preintampin repetarea si in cazul meu a situatiei ciudate din speta comentata mai sus?

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD