CJUE. Calculul taxei nationale de inmatriculare a unui vehicul
27 aprilie 2012 | Sorin-Ioan DUMITRAȘCU, Sorin-Ioan DUMITRASCUComunicat CJUE: În Ţările de Jos se aplică o taxă de înmatriculare („taxa VM”) pe autoturisme şi pe motociclete la înscrierea în registrul înmatriculărilor. Atunci când aceste autoturisme sau motociclete sunt înmatriculate într-un alt stat membru şi puse cu titlu gratuit la dispoziția unei persoane cu reşedinţa în Țările de Jos, această taxă este datorată de la prima utilizare a respectivului vehicul pe rețeaua rutieră olandeză.
Doamna Van Putten şi domnul Mook sunt resortisanţi olandezi cu domiciliul în Ţările de Jos. Doamna Van Putten utiliza temporar maşina tatălui său, înmatriculată în Belgia, în scopuri private, iar domnul Mook utiliza o maşină împrumutată de la un membru al familiei sale cu reşedinţa în Germania. Doamna Frank este cetăţean german cu domiciliul în Ţările de Jos. Ea utiliza maşina unui prieten care locuieşte în Germania.
Cu ocazia unui control, agenţii administraţiei fiscale olandeze au constatat că doamna Van Putten, domnul Mook şi doamna Frank împrumutau maşini înmatriculate în alte state membre şi le utilizau în Ţările de Jos, fără să se fi achitat de plata taxei VM. Cu ocazia unui nou control, interpelaţi în aceleaşi circumstanţe, administraţia olandeză le-a aplicat taxe în cuantum de 5 995 euro pentru doamna Van Putten, de 1 859 euro pentru domnul Mook şi de 6 709 euro pentru doamna Frank.
Întrucât reclamaţiile formulate împotriva acestor decizii au fost respinse de administraţia fiscală, aceştia au sesizat justiţia olandeză. Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Ţărilor de Jos), sesizată în ultimă instanţă, solicită Curţii de Justiţie să stabilească dacă taxa VM – care nu ţine cont de durata de utilizare a unui vehicul împrumutat pe reţeaua rutieră olandeză şi care se aplică fără ca persoanele să poată invoca un drept de scutire sau de rambursare – este compatibilă cu dreptul Uniunii.
În primul rând, Curtea constată că împrumuturile transfrontaliere de folosinţă cu titlu gratuit având ca obiect un autoturism constituie circulaţie a capitalurilor în sensul articolului 56 CE.
În continuare, Curtea aminteşte că impozitarea autoturismelor nu a fost armonizată la nivelul Uniunii şi că statele membre sunt, prin urmare, libere să îşi exercite competenţa fiscală în acest domeniu, însă cu condiţia de a o exercita cu respectarea dreptului Uniunii.
Din legislaţia olandeză reiese că, în cadrul unui împrumut transfrontalier de folosinţă cu titlu gratuit al unui vehicul neînmatriculat în Ţările de Jos, datorează taxa VM persoana care are folosința efectivă a vehiculului, ceea ce implică taxarea acestui tip de împrumut. În schimb, acelaşi tip de împrumut nu este supus acestei taxe atunci când este vorba despre un vehicul înmatriculat în Ţările de Jos. Curtea apreciază că această diferenţă de tratament aparentă, în funcţie de statul în care a fost înmatriculat vehiculul împrumutat, face mai puțin interesante împrumuturile transfrontaliere cu titlu gratuit ale autoturismelor şi, prin urmare, constituie o restricţie privind libera circulaţie a capitalurilor.
În sfârşit, Curtea examinează dacă situaţia unui rezident în Ţările de Jos care utilizează pe reţeaua olandeză un vehicul înmatriculat în această ţară, pus la dispoziţie cu titlu gratuit, este comparabilă în mod obiectiv cu cea a unui rezident din Țările de Jos care utilizează, în aceleași condiții, un vehicul înmatriculat într-un alt stat membru. În această privinţă, Curtea constată că, deși este adevărat că proprietarii vehiculelor înmatriculate în Țările de Jos au plătit deja taxa VM la momentul înscrierii vehiculului în registrul olandez al înmatriculărilor, aceste vehicule sunt destinate a fi utilizate cu titlu permanent în principal pe teritoriul Ţărilor de Jos sau sunt utilizate, în fapt, în acest mod.
Potrivit unei jurisprudenţe constante, statele membre pot supune unei taxe de înmatriculare un vehicul înmatriculat în alt stat membru în cazul în care acesta este destinat a fi utilizat cu titlu permanent în principal pe teritoriul său. Or, în speţă, persoanele în cauză au trebuit să plătească integralitatea cuantumului taxei VM fără să se fi luat în considerare durata de utilizare şi fără ca utilizatorii respectivelor vehicule să fi putut invoca un drept de scutire sau de rambursare, în condiţiile în care din dosarele prezentate Curții nu reiese că aceste vehicule sunt destinate a fi utilizate cu titlu permanent în principal pe teritoriul Țărilor de Jos sau că sunt utilizate, în fapt, în acest mod.
Revine Hoge Raad sarcina de a aprecia durata împrumuturilor şi natura utilizării efective a vehiculelor împrumutate. Dacă vehiculele neînmatriculate în Ţările de Jos sunt destinate a fi utilizate în principal pe teritoriul olandez sau sunt utilizate, în fapt, în acest mod, diferența de tratament între persoana cu reședința în Țările de Jos care utilizează cu titlu gratuit un astfel de vehicul și persoana care utilizează, în aceleași condiții, un vehicul înmatriculat în acest stat membru nu există în realitate, de vreme ce acest din urmă vehicul, care este de asemenea destinat a fi utilizat cu titlu permanent în principal pe teritoriul olandez, a fost deja supus taxei VM la înmatricularea sa în Țările de Jos. În aceste condiţii, obligația de a plăti taxa VM cu ocazia primei utilizări pe rețeaua rutieră olandeză a vehiculelor neînmatriculate în Țările de Jos ar avea aceeași justificare precum taxa care trebuie plătită la înmatricularea vehiculului în Țările de Jos, cu condiția ca acea taxă să țină seama de deprecierea vehiculului la momentul acestei prime utilizări. În schimb, dacă vehiculele nu sunt destinate a fi utilizate cu titlu permanent în principal pe teritoriul olandez sau nu sunt utilizate, în fapt, în acest mod, ar exista o reală diferență de tratament iar obligația de plată a taxei nu ar fi justificată.
Prin urmare, Curtea răspunde că dreptul Uniunii se opune unei reglementări a unui stat membru care impune rezidenților care utilizează un vehicul înmatriculat într-un alt stat membru şi împrumutat de la un rezident al acestui din urmă stat plata – cu ocazia primei utilizări a respectivului vehicul pe rețeaua rutieră națională – în integralitate a taxei datorate în mod normal la înmatriculare, fără a se ține seama de durata utilizării şi fără ca persoana să poată invoca un drept de scutire sau de rambursare în cazul în care acest vehicul nici nu este destinat a fi utilizat cu titlu permanent în principal în primul stat membru, nici nu este utilizat, în fapt, în acest mod.
>> Hotărâre
Sorin-Ioan DUMITRASCU
student, Universitatea Romano-Americana, Facultatea de Drept
internship Societatea de Stiinte Juridice
