ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
 
JURIDICE
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Noul Cod de procedura civila. Reglementarea principiilor fundamentale [1]

01.05.2012 | JURIDICE.ro, Georgeana VIOREL, Liviu-Alexandru VIOREL

Consideraţii prealabile

La temelia oricărui sistem de drept stă un set de reguli călăuzitoare, care îi imprimă  acestuia o anumită concepţie asupra „ansamblului de norme juridice”, oferind destinatarului normei o direcţie, o îndrumare, o privire de ansamblu asupra conţinutului reglementării.

Principiile fundamentale sunt pilonii care stau la baza procesului civil dirijând desfăşurarea întregului proces.

Raportat la  stadiul actual al reglementării, unele dintre principii sunt o creaţie a doctrinei dezvoltată de jurisprudenţă iar altele deşi au o reglementare constituţională ori convenţională, nu beneficiază de o reglementare specifică, distinctă în Codul de procedură civilă.

Redactorii noului Cod de procedură civilă („NCPC”) au reglementat expres principiile fundamentale ale procesului civil, într-un capitol distinct al Titlului preliminar [2].

Trebuie spus faptul că NCPC nu reglementează numai principiile fundamentale ale procesului civil ci şi principiile care guvernează căile de atac (unicitatea căii de atac, legalitatea căii de atac etc.) sau executarea silită (legalitatea executării silite, rolul activ al executorului judecătoresc etc.).

Respectarea principiilor fundamentale [3]

În prim planul procesului civil este judecătorul ca factorul de echilibru. Acesta va lua măsurile care se impun pentru ca principiile fundamentale ale procesului civil să fie respectate de către părţile litigante, el însuşi fiind ţinut să respecte acest principii.

Aşadar, respectarea principiilor fundamentale nu este o simplă regulă, rolul pe care îl joacă în rândul principiilor fiind unul vital dat fiind faptul că acesta asigură respectarea tuturor celorlalte principii esenţiale ale procesului civil.

Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil [4]

NCPC transpune în legislaţia procesual-civilă dreptul la un proces echitabil consacrat de prevederile art. 6 din Convenţie şi principiul constituţional al dreptului de acces la justiţie. Coincidenţă sau nu, acest principiu se regăseşte, la fel ca în Convenţie înscris în art. 6 (din NCPC).

Din analiza normelor convenţionale ale art. 6 parag. 1 din Convenţie, dar şi din analiza jurisprudenţei C.E.D.O., rezultă următoarele componente ale dreptului la un proces echitabil, implementate în NCPC: (1) accesul liber la justiţie, (2) examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, (3) examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege şi (4) publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti.

1) Accesul liber la justiţie

Dreptul de acces la justiţie [5] se concretizează în posibilitatea oricărei persoane de a se adresa instanţei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime. Dreptul nu este însă unul absolut, putând suferi unele limitări, statele dispunând de o marjă de apreciere, cu respectarea însă a caracterului rezonabil al acestor limitări.

O astfel de limitare este reprezentată, de exemplu, de obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru  pentru sesizarea instanţei de judecată. Ca o garanţie a respectării acestui principiu, NCPC a reintrodus în legislaţia procesual-civilă dispoziţiile referitoare la acordarea asistenţei judiciare gratuite, care fuseseră abrogate prin Legea Micii reforme (Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor).

2) Examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil

Această componentă a dreptului la un proces echitabil aduce în prim plan imperativul soluţionării cu celeritate a proceselor, aceasta fiind de altfel o linie directoare a noii legislaţii procesual-civile. Spre deosebire însă de art. 6 parag. 1 din Convenţie, redactorii NCPC au optat pentru o formulare distinctă, principiul enunţat făcând referire la termenul „optim şi previzibil”, iar nu la un termen rezonabil, astfel cum se regăseşte înscris în alte documente internaţionale.

Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru termenul „previzibil” trebuie căutată în normele NCPC care se află în strânsă legătură cu acest drept. Astfel, judecătorul este obligat ca, la primul termen de judecată, după citarea părţilor, să estimeze durata pentru soluţionarea procesului într-un termen „previzibil” [6]. În caz de încălcare a dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi „previzibil”, părţile au la dispoziţie contestaţia la tergiversarea procesului [7].

3) Examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege

Această componentă a dreptului la un proces echitabil se referă la condiţiile care trebuie să fie îndeplinite de către instanţă respectiv aceea de a fi (1) stabilită prin lege, (2) independentă şi (3) imparţială.

4) Publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti

Această garanţie a dreptului la un proces echitabil constă în dreptul participanţilor la procedurile judiciare de a cunoaşte soluţia instanţei, într-o cauză dată, imediat după ce aceasta a fost pronunţată. NCPC consacră regula pronunţării hotărârii în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii [8].

În cazul în care instanţa amână pronunţarea [9], preşedintele completului de judecată va anunţa termenul pentru care a fost amânată pronunţarea, putând stabili totodată că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Principiul legalităţii [10]

Principiul are în vedere respectarea legii de către toate persoanele chemate să participe la procedurile judiciare, judecătorului însuşi revenindu-i misiunea de a se supune numai legii, de a veghea la respectarea acesteia de către justiţiabili, precum şi de a aplica sancţiunile care se impun în cazul încălcării acestui principiu.

Principiul legalităţii îşi găseşte un corespondent şi în materia căilor de atac dar şi în faza executării silite.

Principiul egalităţii [11]

Principiu cu valoare constituţională [12], egalitatea în procesul civil are în vedere pe de o parte tratarea părţilor litigante în mod egal de către judecător, în ceea ce priveşte exerciţiul drepturilor recunoscute de legea procesual-civilă iar pe de altă parte egalitatea în raporturile dintre părţi şi instanţă.

Judecarea cauzelor pentru toţi cei implicaţi în activitatea judiciară trebuie să se realizeze (1) de către aceleaşi organe şi (2) după aceleaşi reguli. Astfel, pe toată durata desfăşurării procesului civil, părţilor trebuie să li se recunoască aceleaşi drepturi şi să li se impună aceleaşi îndatoriri.

Principiul disponibilităţii [13]

În lumina  acestui principiu, instanţa va statua în limitele obiectului stabilit prin cererea de chemare în judecată, pronunţându-se asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în acelaşi timp doar asupra a ceea ce s-a cerut.

Acest principiu are în vedere dreptul părţilor de a dispune de soarta procesului 1) prin sesizarea instanţei de judecată, 2) prin stabilirea cadrului procesual, atât în privinţa părţilor, cât şi în privinţa obiectului, 3) prin dreptul reclamantului de a renunţa la acţiune sau la dreptul subiectiv pretins, 4) prin dreptul pârâtului de a achiesa la pretenţiile formulate de către reclamant, 5) prin dreptul părţilor de a încheia o tranzacţie, 6) prin dreptul părţilor de a exercita calea de atac, 7) prin dreptul părţilor de a achiesa la hotărârea pronunţată.

Principiul comportă însă unele limitări, şi ne referim la posibilitatea judecătorului de a introduce din oficiu, terţe persoane în procesul civil [14]. Aceasta este o veritabilă excepţie de la principiul disponibilităţii în materie necontencioasă, în materia contencioasă această prerogativă fiind o excepţie aparentă, faţă de faptul că judecătorul nu poate trece peste voinţa părţilor litigante (în cazul în care acestea se împotrivesc judecătorul neavând posibilitatea de a introduce terţii în cauză).

Principiul bunei-credinţe [15]

În lumina acestui principiu, părţile sunt obligate să exercite cu bună-credinţă drepturile procedurale, potrivit scopului în vederea căruia acestea au fost recunoscute, fără încălcarea drepturilor altei părţi.

Limita principiului bunei-credinţe, care cunoaşte şi o consacrare fundamentală [16], este dată de abuzul de drept, care presupune exercitarea drepturilor de către titularul lor, cu rea-credinţă, în alt scop decât acela pentru care a fost recunoscut de lege

Partea care încalcă acest principiu va putea fi obligată, la cerere, la plata unei amenzi judiciare pentru prejudiciile cauzate şi/sau la plata unei despăgubiri pentru amânarea judecării cauzei.

Principiul dreptului la apărare [17]

Respectarea dreptului la apărare presupune, pe de o parte posibilitatea recunoscută de către lege părţilor litigante de a-şi angaja un apărător (dreptul la apărare în sens formal), iar pe de  altă parte de a dispune de toate elementele necesare pentru a-şi asigura apărarea, respectiv de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, de a propune probe, de a invoca excepţii, de a exercita căile de atac etc (drept la apărare în sens material).

Principiul contradictorialităţii [18]

Contradictorialitatea este unul dintre principiile specifice procesului civil şi constă în dreptul părţilor aflate pe poziţii cu interese contrare, de a propune şi administra probe şi de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt şi de drept care interesează dezlegarea pricinii [19].

Contradictorialitatea în viziunea NCPC presupune ca părţile litigante 1) să îşi facă cunoscut, direct sau prin intermediul instanţei motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, 2) să expună situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute, 3) să  prezinte un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză, 4) să discute şi să argumenteze orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu. Totodată, ca o garanţie a respectării acestui principiu, judecătorul cauzei va pune în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Principiul oralităţii [20]

Oralitatea, imperativ inerent al desfăşurării procesului civil, implică dreptul părţilor de a-şi susţine verbal pretenţiile, de a da explicaţii, de a dezbate orice chestiune de drept şi de fapt dedus judecăţii.

Principiul nemijlocirii [21]

Principiul nemijlocirii presupune ca instanţa care judecă procesul să administreze, nemijlocit, toate probele, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Chiar NCPC cuprinde unele derogări de la principiul enunţat, caz în care administrarea probelor se va realiza de către o altă instanţă decât cea care judecă litigiul dedus judecăţii (comisia rogatorie, procedura asigurării dovezilor etc.).

Principiul publicităţii [22]

Publicitatea şedinţei de judecată are în vedere pe de o parte, (i) caracterul public al dezbaterilor, iar pe de altă parte (ii) publicitatea pronunţării hotărârilor.

Prin consacrarea acestui principiu se asigură imperativul examinării cauzei în public, impus de art. 6 C.E.D.O, aceasta fiind o condiţie inerentă a exercitării drepturilor procesuale ale părţilor, prin asigurarea accesului acestora la dezbateri.

NCPC consacră şi unele excepţii de la acest principiu. Redactorii NCPC au optat pentru resistematizarea etapelor procesului civil, care în noua legislaţie procesual-civilă cunoaşte 3 etape, respectiv 1) etapa scrisă, 2) etapa cercetării procesului, care se desfăşoară în camera de consiliu şi care reprezintă o excepţie de la principiul publicităţii şi respectiv 3) dezbaterea în fond a procesului, care are loc preponderent în şedinţă publică.

Principiul desfăşurării procedurilor în limba română [23]

Desfăşurarea procesului civil în limba română reprezintă reflecţia în plan procesual-civil a regulii fundamentale inserat în art. 128 din Constituţie.

Nu numai cererile şi actele de procedură se desfăşoară în limba română, ci întreaga activitate procesual-civilă este guvernată de acest principiu.

Totuşi, în cazul cetăţenilor străini şi apatrizilor, NCPC prevede şi o excepţie de la această regulă, aceştia putând (1) să ia cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, (2) să vorbească în instanţă şi (3) să pună  concluzii, prin intermediul unui traducător [24], dacă legea nu prevede altfel.

Principiul continuităţii [25]

Respectarea principiul continuităţii presupune ca aceiaşi judecători să soluţioneze întreg procesul, înlocuirea unora dintre membrii completului de judecată fiind posibilă doar în cazul unor motive justificate.

În lumina acestui principiu, dacă pe parcursul judecării cauzei completul se schimbă, este necesar cel puţin ca judecătorii care au pronunţat hotărârea să fie aceiaşi cu judecătorii faţă de care s-au pus concluzii de către părţi.

În cazul în care înlocuirea a avut loc după ce s-a dat cuvântul pe fond părţilor, NCPC prevede obligativitatea repunerii cauzei pe rol [26], urmând ca părţile să pună din nou concluzii în faţa aceluiaşi complet din care va face parte un alt judecător.

Principiul continuităţii este respectat şi în cazul (i) repunerii cauzei pe rol, precum şi (ii) în cazul reluării judecăţii după suspendare, în ambele ipoteze menţionate cauza fiind judecată de către aceiaşi judecători.

Încercarea de împăcare a părţilor

Fiind reglementat la capitolul dedicat principiilor fundamentale, trebuie să îi recunoaştem puterea de linie directoare în procesul civil şi „încercării de împăcare a părţilor”.

Acest principiu vizează pe de o parte (i) recomandarea adresată părţilor de către magistratul cauzei de a apela la mediere, iar pe de altă parte (ii) obligaţia judecătorului de a acorda sfaturi de împăcare părţilor.

Principiul rolului activ al judecătorului [27]

Deşi în mod tradiţional rolul activ are în prin plan judecătorul, totuşi NCPC prevede şi în sarcina executorului judecătoresc o atare obligaţie Aşadar, pe parcursul judecăţii magistratul este cel care trebuie să manifeste rol activ în vreme ce, pe parcursul executării silite, această atribuţie revine executorul judecătoresc.

Rolul activ al judecătorului cunoaşte, în noua reglementare, o redimensionare. Atribuţiile judecătorului sunt mai precise, mai bine definite, rolul activ al acestuia sporind în mod exponenţial în comparaţie cu actuala reglementare.

Astfel cum deja am arătat, judecătorului i se recunoaşte posibilitatea introducerii, din oficiu a unor terţi, bineînţeles, în condiţiile legii.

Judecătorul va putea solicita precizări în scris sau oral cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept, va putea pune în dezbaterea contradictorie a părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept chiar dacă ele nu au fost analizate în actele de procedură depuse de către părţi şi va putea dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare etc.

Sigur că exercitarea rolului activ trebuie să prezinte garanţia de imparţialitate, judecătorul neavând aptitudinea de a se erija în apărătorul uuneia dintre părţi. Acesta trebuie să confere echilibru în procesul civil în scopul prevenirii oricărei greşeli privind aflarea adevărului.

Concluzii

Raţiunea consacrării exprese a regulilor diriguitoare ale procesului civil, constă în necesitatea de a răspunde exigenţelor de previzibilitate care au fost constant evidenţiate de C.E.D.O. Astfel, redactorii NCPC au avut ca obiectiv eliminarea deficienţelor sistemului judiciar român, care au fost constatate de instanţa de la Strasbourg în hotărârile prin care ţara noastră a fost condamnată de către aceasta, atât pentru lipsa de previzibilitate care derivă din lipsa unei legislaţii naţionale consecvente, cât şi pentru prejudiciile cauzate de durata excesivă a procedurilor judiciare.

Principiile fundamentale ale procesului civil trebuie privite ca un tot unitar. Ele trebuie interpretate şi aplicate unele prin altele. Interdependenţa acestora face ca, nesocotirea, de către judecătorul cauzei sau de către participanţii la procedurile judiciare a unuia dintre aceste principii, să atragă, de cele mai multe ori efecte în lanţ pentru că încălcarea unei reguli fundamentale atrage după sine nerespectarea alteia/altora.

Faţă de jurisprudenţa bogată a instanţei supreme în materia nesocotirii regulilor esenţiale ale procesului civil, reglementarea expresă a principiilor fundamentale reprezintă un semnal de alarmă care confirmă rolul primordial pe care acestea îl au în desfăşurarea procesului civil.


[1] Materialul de faţă reflectă prevederile NCPC aduse prin Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, adoptată de către Senat la 10.04.2012.[2] Capitolul II (“Principiile fundamentale ale procesului civil”) al Titlului preliminar.

[3] A se vedea dispoziţiile art. 20 NCPC.

[4] A se vedea dispoziţiile art. 6 NCPC.

[5] Dreptul de acces la justiţie este consacrat şi de art. 21 din Legea fundamentală.

[6] A se vedea dispoziţiile art. 233 NCPC.

[7] A se vedea dispoziţiile art. 515-519 NCPC.

[8] A se vedea dispoziţiile art. 396 NCPC.

[9] Potrivit dispoziţiilor art. 390 alin. (1) NCPC pronunţarea hotărârii poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile.

[10] A se vedea dispoziţiile art. 7 NCPC.

[11] A se vedea dispoziţiile art. 8 NCPC.

[12] A se vedea dispoziţiile art. 16 din Constituţie

[13] A se vedea dispoziţiile art. 9 NCPC.

[14] A se vedea dispoziţiile art. 77-78 NCPC.

[15] A se vedea dispoziţiile art. 12 NCPC.

[16] A se vedea art. 54 din Constituţie

[17] A se vedea dispoziţiile art. 13 NCPC.

[18] A se vedea dispoziţiile art. 14 NCPC.

[19]Î.C.C.J., Sec. com., dec. nr. 1483/06.05.2008,  publicată, în extras, pe site-ul www.iccj.ro;

[20] A se vedea dispoziţiile art. 15 NCPC.

[21] A se vedea dispoziţiile art. 16 NCPC.

[22] A se vedea dispoziţiile art. 17 NCPC.

[23] A se vedea dispoziţiile art. 18 NCPC.

[24] A se vedea dispoziţiile art. 18 alin. (4) NCPC.

[25] A se vedea dispoziţiile art. 19 NCPC.

[26] A se vedea dispoziţiile art. 209 alin. (3).NCPC.

[27] A se vedea dispoziţiile art. 22 NCPC.


Georgeana VIOREL
Judecător, Judecătoria Mizil

Liviu-Alexandru VIOREL
Avocat, Barou Bucuresti


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Noul Cod de procedura civila. Reglementarea principiilor fundamentale [1]”

  1. Maria ESSLINGER spune:

    [6] A se vedea dispoziţiile art. 233 in NCPC. abrogat
    [7] A se vedea dispoziţiile art. 515-519 in NCPC.executarea silita stabilirea platii in rate
    [8] A se vedea dispoziţiile art. 396 NCPC.garant
    [9] Potrivit dispoziţiilor art. 390 alin. (1)
    NCPC pronunţarea hotărârii poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăşi 15 zile. Neaplicarea dispozitiilor art.387 , 389

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.