Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Observatii cu privire la trasaturile caracteristice ale “Practicilor comerciale incorecte” si domeniul de aplicare al Legii nr. 363/2007
03.05.2012 | JURIDICE.ro, Sorina HORNET


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 899 din data de 28 decembrie 2007 si reprezinta instrumentul normativ de transpunere in dreptul intern al statului Roman a prevederilor Directivei 2005/29/CE, ambele acte normative avand ca obiect reglementarea si sanctionarea anumitor “practici” utilizate de catre comercianti in relatiile cu consumatorii de natura sa-i influentez pe acestia din urma in momentul luarii unei decizii de tranzactionare.

In acest context in aprecierea noastra in vederea stabilirii sensului si continutului unor notiuni reglementate de Legea nr. 363/2007 cum este de exemplu notiunea de “practici comerciale incorecte” este necesar si util ca pe masura analizarii si interpretarii prevederilor actului normativ mentionat sa se tina deoptriva cont de prevederile Directivei 2005/29/CE in special de preambulul Directivei care circumstantiaza si limiteaza aplicabilitatea acesteia si implicit ofera un set de repere pentru o interpretare si o aplicare corecta a prevederilor Legii nr. 363/2007.

Astfel conform articolului 1 din Lege precum si in considerarea punctului 6 din preambulul Directivei 2005/29/CE, Legea nr. 363/2007 are drept scop asigurarea unei mai bune functionari a pietei unice dar si o dubla finalitate la nivelul raporturilor juridice concrete dintre subiectele de drept din Romania si anume:

– O finalitate imediata constand in asigurarea unei protectii sporite a consumatorilor in relatiile cu comerciantii dar si;

– O finalitate mediata constand in asigurarea unei concurente loiale pe piata din Romania.

In acelasi sens, tot pentru stabilirea corecta a caracteristicilor esentiale ale “practicilor comerciale incorecte” precum si pentru a stabili cu exactitate domeniul de aplicare al prevederilor Legii nr. 363/2007 credem ca ar trebui acrordata o atentie sporita urmatoarelor puncte din preambulul Directivei 2005/29/CE:

– Punctul 6 conform caruia in conformitate cu principiul proportionalitatii Directiva protejeaza consumatorii de acele practici comerciale neloiale care au consecinte semnificative si doar pe cale de exeptie (si in urma unei analize de la caz la caz) Directiva vizeaza imprejurari lipsite de astfel de efecte, consecinte semnificative;

– Punctul 7 conform caruia prevederile Directivei sunt aplicabile exclusiv acelor practici comerciale care au ca scop in mod direct influentarea deciziilor consumatorilor cu privire la achizitionarea de produse si servicii;

– Punctul 10 conform caruia prevederile Directivei sunt aplicabile numai in cazul in care nu exista reglementari speciale referitoare la anumite practici utilizate in comert cum ar fi spre exemplu modul de furnizare catre consumatori a anumitor date referitoare la servicii si produse de catre comercianti;

– Punctul 17 conform caruia singurele practici care sunt considerate neloiale (in terminologia Directivei, respective “incorecte” in terminologia Legii nr. 363/2007) sunt cele reglementate de Anexa nr. 1 la Directiva (preluate in aceasi forma in Anexa nr. 1 la Legea nr. 363/2007), in oricare alte cazuri fiind necesara o analiza, o verificare de la caz la caz, tinand cont de toate circumstantele evenimentelor ce par a atrage raspunderea comerciantilor in scopul incadrarii lor in categoriile reglementate de Directiva.

Pornind de la recomandarile legiuitorului comunitar care traseaza limitele aplicabilitatii prevederilor Directivei 2005/29/CE rezulta ca nu orice “imprejurare” de natura sa influenteze deciziile consumatorilor poate fi calificata drept “Practica comerciala incorecta”. Dimpotriva, posibilitatea sanctionarii comerciantilor de catre autoritatile competente pentru utilizarea de practici comerciale inselatare in raporturile cu consumatorii este limitata cel putin sub doua aspecte:

1. Intrunirea tuturor caracteristicilor esentiale ale unor “practici comerciale incorecte“ de catre faptele savarsite de comercianti;

2. Inexistenta altor prevederi legale destinate protectiei consumatorilor care sa sanctioneze anumite fapte dintre cele surprinse in cadrul activitatii comerciantilor.

In cele ce urmeaza vom incerca o identificare corecta a trasaturilor caracteristice ale practicilor comerciale incorecte precum si a limitelor aplicabilitatii prevederilor Legii nr. 363/2007.

A. Caracteristicile esentiale ale practicilor comerciale incorecte.

Din ansamblul reglementarilor Legii nr. 363/2007 rezulta ca practicile comerciale incorecte in general si implicit cele inselatoare a caror individualizare s-a dovedit a fi mai dificila in practica, au urmatoarele caracteristici esentiale:

Sunt fapte comisive sau omisive savarsite in mod intentionat si au un scop calificat si urmarit in mod constient de catre agentul economic, respectiv inducerea in eroare a consumatorului; 

– Sunt fapte cu caracter repetativ, reprezinta o indeletnicire utilizata constant de catre agentul economic;

– Faptele repetate si intentionate, savarsite de catre agentul economic in scopul de a induce in eroare consumatorii, constituie practici comerciale incorecte numai atunci cand prezinta un grad ridicat de periculozitate (inclusiv prin raportare la frecventa cu care sunt savarsite);

In aprecierea noastra, caracterul intentionat si repetitiv al faptelor comisive sau omisive care in temeiul legii constituie “practici comerciale incorecte” rezulta din terminologia utilizata de care legiuitor in vederea definirii anumitor termeni precum si din lista exemplificativa de practici comerciale incorecte anexa la Legea nr. 363/2007.

Astfel, conform art. 2 lit. e din Legea nr. 363/2007 notiunea de “deformare substantiala a comportamentului economic al consumatorului” reprezintafolosirea unei practici comerciale ce altereaza considerabil capacitatea consumatorului … ”. Asadar, chiar cu riscul de a expune un discurs usor scolaresc apreciem ca din utilizarea termenului “a folosi” rezulta ca nu poate constitui o “practica comerciala incorecta” o simpla eroare izolata din partea comerciantului ci trebuie in mod obligatoriu sa fie vorba despre o “metoda” o actiune sau omisiune repetata utilizata in mod constient si intentionat in scopul deformarii comportamentului consumatorilor in avantajul direct al agentului economic. In acelasi sens mai mentionam faptul ca legiuitorul utilizeaza sintagma practici comerciale incorecte” ceea ce sugereaza perseverenta si precocitatea comerciantului in intentia sa de a induce in eroare consuamatorul.

Totodata caracteristicile principale ale practicilor comerciale incorecte pot fi deduse din analiza listei exemplificative de fapte ce constituie practici comerciale incorecte anexa la Legea nr. 363/2007 conform careia reprezinta practici comerciale incorecte fapte ca:

– Afisarea unui certificat, a unei marci de calitate sau a unui echivalent fara a fi obtinut autorizatia necesara.

– Afirmarea sau crearea impresiei ca un produs poate fi in mod legal vandut, in situatia in care acest lucru nu este posibil.

– Promovarea, cu intentia de a induce in eroare consumatorul, a unui produs care se aseamana cu un alt produs fabricat de un anumit producator, astfel incat consumatorul sa creada ca produsul este fabricat de acest producator.

– Crearea impresiei consumatorului ca nu poate parasi sediul comerciantului pana cand nu se intocmeste un contract;

– Efectuarea personala de vizite la locuinta consumatorului, ignorand solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se intoarce, cu exceptia situatiilor legitime si in masura justificata, conform legislatiei nationale, pentru punerea in aplicare a unei obligatii contractuale etc.

Asadar, trasaturile esentiale ale faptelor mentionate mai sus precum si a celorlalte fapte descrise in Anexa nr. 1 la Legea nr. 363/2006 constau in aceea ca toate aceste fapte sunt extrem de grave si au un caracter intentionat si repetativ.

Aceeasi interpretare rezulta si din preambulul Directivei 2005/29/CE conform careia numai faptele enumerate in Anexa la Directiva reprezinta in orice context “practici comerciale incorecte”. Dimpotriva, in orice alte situatii care nu se regasesc in Anexa mai sus amintita este necesara o analiza de la caz la caz tinandu-se cont de toate imprejurarile relevante pentru a atrage aplicabilitatea Directivei si implicit a legislatiei interne a statelor membre de transpunere a Directivei.

Or, dand efect exclusiv consecintelor anumitor situatii ce pot aparea , chiar dara intentie, in cadrul activitatii unor comercianti (respectiv influentarea comportamentului consumatorului) ar insemna in mod automat lipsirea de orice ratiune a operatiunii de instituire a unei Anexe cuprinzand “toate practicile comerciale incorecte” in orice situatie precum si a mentiunii corelative din preambulul Directivei (respectiv obligativitatea efectuarii unei analize complexe de la caz la caz ori de cate ori faptele constatate de catre autoritatile comptente nu se regasesc printre ipotezele enumerate in Anexa).

Deopotriva consideram ca teza prezentata mai sus este sustinuta si de modul in care legiuitorul roman a inteles sa sanctioneze practicile comerciale incorecte respectiv prin aplicarea de amenzi contraventionale avand un cuntum cuprins intre 5.000 si  50.000 de RON.

Astfel din analiza cadrului legislativ general al protectiei consumatorilor rezulta ca sunt putine ipoteze in care comerciantii sunt sanctionati atat de aspru cum este cazul Legii nr. 363/2007, majoritatea actelor normative din sectorul protectiei consumatorilor instituind sanctiuni constand in amenzi contraventionale cuprinse intre 100 si 30.000 de RON. Or, aplicand principiul proprotionalitatii la care se face apel chiar in preambulul Directivei 2005/29/CE rezulta ca, din moment ce pentru imprejurarile, care au potentialul de a determina luarea unei decizii de tranzactionare din partea consumatorilor, reglementate de alte acte normative, au fost instituite sanctiuni mult mai reduse, in mod necesar pentru justificarea aplicarii sanctiunilor reglementate de Legea nr. 363/2007 faptele vizate de acest act normativ trebuie sa aiba un grad de periculozitate mut mai ridicat. Pentru a accentua idee pe care dorim sa o subliniem tinem sa dam cateva exemple de situatii in care legiuitorul a instituit sanctiuni mult mai putin dure decat cele stabilite prin Legea nr. 363/2007 pentru fapte care prezinta un pericol social foarte ridicat:

– Conform Legii nr. 158/2008 privind publicitatea incorecta si publicitatea comparativa este interzisa utilizarea celor doua tipuri de publicitate sub sanctiunea unei amenzi contraventionale ce nu poate depasi 30.000 de RON;

– Conform Legii nr. 193/2003 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori introducerea de clauze abuzive in aceste contracte de catre comercianti este sanctionata cu amenda contraventionala de pana la 1.000 de RON;

– Conform Legii nr. 245/2004 privind securitatea generala a produselor sanctiunea aplicabila comerciantilor pentru punerea pe piata a unor produse ce pot ameninta siguranta si integritata fizica a persoanelor este amenda contraventionala cuprinsa intre 3.000 si 30.000 de RON.

In acest context, in aprecierea noastra tocmai caracterul intentionat, scopul calificat urmarit de catre comerciant precum si caracterul repetativ al anumitor fapte sunt premisele speciale care justifica aplicarea de amenzi contraventionale avand limite cuprinse intre 5.000 si 50.000 RON si nu doar efectul pe care unele intamplari le pot avea asupra deciziilor de tranzactionare ale consumatorilor, ceea ce transforma aceste imprejurari, circumstante in caracteristici esentiale ale practicilor comerciale incorecte dar si in conditii cumulative pentru insasi aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 363/2007.

In finalul acestei sanctiuni (aspect care va fi reluat pe parcurusul sectiunii B a prezentei expuneri) tinem sa subliniem faptul ca teza prezentata mai sus nu exclude posibilitatea sanctionarii comerciantilor pentru anumite imprejurari sau fapte care au in mod real potentialul de a denatura comportamentul economic al consumatorilor. Dimpotriva, comerciantii pot fi trasi la rapsundere atunci cand anumite circumstante au potentialul de a deforma sau influenta deciziile de tranzactionare ale comerciantilor insa in opinia noastra daca aceste circumstante nu prezinta toate caracteristicile practicilor comerciale incorecte asa cum au fost prezentate mai sus sanctiunile nu pot fi dispuse in temeiul Legii nr. 363/2007 ci in temeiul altor acte normative care reglementeaza anumite obligatii concrete ale comerciantilor atunci cand produsele sau serviciile furnizate de acestia sunt puse la dispozitia cosumatorilor.

O alta interpretare cu privire la aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 363/2007 ar contraveni fundamental premizelor Directivei 2005/29/CE si ar fi de natura sa supuna comerciantii care actioneaza pe piata din Romania riscului de a fi sanctionati foarte aspru pentru orice eroare care nu prezinta periculozitatea unor veritabile practici comerciale incorecte.

B. Subsidiaritatea aplicabilitatii Legii nr. 363/2007.

Asa cum am mentionat in partea introductiva a prezentei expuneri, conform punctului 10 al Directivei 2005/29/CE, prin adoptarea acesteia legiuitorul comunitar a inteles sa intregeasca acvis-ul comunitar referitor la protectia consumatorilor si nu sa dubleze unele regelementari care au drept scop si finalitate asigurarea unei astfel de protectii consumatorilor. Totodata in preambului Directivei 2005/29/CE se mentioneaza in mod explicit faptul Directiva este aplicabila numai in situatiile in care nu exista o legislatie comunitara sectoriala in domeniul protectiei consumatorilor astfel incat atunci cand asemenea reglementari comunitare cu privire la obligatiile comerciantilor in raporturile cu consumatorii exista, acestea din urma se vor aplica cu prioritate fata de prevederile Directivei 2005/29/CE.

Cu alte cuvinte prin punctul 10 al Directivei se instituie un veritabil principiu al subsidiaritatii aplicabilitatii prevedrilor sale in raport cu cele ale reglementarilor comunitare existente sau care se vor aproba ulterior care au ca scop si finalitatea asigurarea protectiei consumatorilor.

Fata de aceste aspecte credem ca pentru o asimilare si o transpunere corecta a dreptului comunitar in dreptul intern este necesar ca si in cazul Legii nr. 363/2007 sa se aplice acest principiul al subsidiaritatii. Cu alte cuvinte credem ca Legea nr. 363/2007 trebuie sa-si gaseasca aplicabilitate anumai daca in dreptul intern nu au fost adoptate prevederi care sa sanctioneze in mod explicit conduita comerciantilor in raporturile cu consumatorii.

Aspectul semnalat prezinta o logica si rigoare juridica corespunzatoare tinand cont chiar de prevederile cu caracter general referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor, respectiv prevederile O.G. nr. 2/2001 conform carora pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica o singura sanctiune contraventionala principala. Ceea ce dorim sa subliniem prin aceasta afirmatie este faptul ca o aplicare foarte generala si necircumstantiata a Legii nr. 363/2007 mai ales atunci cand o anumita fapta de natura sa influenteze decizia comerciala a consuamtorului este deja sanctionata printr-un alt act normativ ar duce:

– fie la o dubla sanctionare a comerciantilor atat in temeiul Legii nr. 363/2007 cat si in temeiul celorlate acte normativ referitor la protectia consumatorilor aflate in vigoare (cum este spre exemplu art. 18 din O.G. 21/1992 care instituie sub sanctiunea unei amenzi de pana la numai 3.000 de RON obligatia comerciantilor de a furniza consumatorilor infromatii cu privire la caracteristicile esentiale ale produselor) ceea ce ar insemna o fraudare a prevederilor art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 amintite mai sus;

– fie la o abrogare tacita a prevederilor celorlalte acte normative avand ca principal scop asigurarea protectiei consumatorilor care nu si-ar mai gasi decat o aplicabilitate sporadica.

In realitate, pentru argumentele dezvoltate in prezenta expunere si asa cum a explicat si legiuitorul comunitar prin preabulul Directivei 2005/29/CE, apreciem ca faptele vizate de aceasta si implicit de Legea nr. 363/2007 sunt exclusiv acele fapte care:

– prezinta in mod cumulativ caracteristicile esentiale descrise prin aceste acte normative respectiv au caracter constient si repetitiv, sunt savarsite cu intentia reala si calificata de a influenta deciziile de tranzactionare ale consumatorilor si prezinta un anumit grad de periculozitate apreciabil prin prisma exemplelor date chiar de anexa Directivei, respectiv a Legii nr. 363/2007, pe de o parte;

– nu sunt reglementate de alte acte normative in domeniul protectiei consumatorilor.

Finalmente, fara sa avem pretentia de a fi lamurit in mod definitv problema domeniului de aplicare al Legii nr. 363/2007, acceptam ca teoria expusa mai sus determina unele dificultati pentru autoritatile publice insarcinate cu supravegherea aplicarii acestui act nromativ. Insa, credem in acelasi timp ca tocmai in considerarea acestor dificultati de ordin probator legiuitorul comunitar a facut efortul de a identifica practicile comerciale incorecte in orice situatie in Anexa nr. 1 la Directiva 2005/29/CE, urmand ca pentru aplicabilitatea instrumentului de transpunere a Directivei 2005/29/CE autoritatile publice sa verifice cu temeinicie daca faptele pe care intentioneaza sa le sanctioneze indeplinesc sau nu conditiile regelmentate de acele acte normative, respectiv Legea nr. 363/2007 in cazul autoritatilor romane.

Sorina HORNET
avocat, CI Hornet Sorina Monica

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate