ICCJ. Limitele dreptului de retentie
4 mai 2012 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti privind instituirea dreptului de retenţie, debitorul rău platnic nu mai beneficiază de fructele lucrului reţinut, instituindu-se astfel o adevărată sancţiune civilă față de acesta, căruia prin derogare nu-i mai sunt recunoscute o parte din prerogativele dreptului de proprietate. Însă, folosinţa unui lucru, neafectat de o garanţie precum dreptul de retenţie, fără acordul proprietarului reprezintă un fapt ilicit, care creează în patrimoniul proprietarului un prejudiciu cuantificat prin lipsa de folosinţă. În speță, pârâta a obținut un drept de retenţie asupra clădirii, pentru îmbunătăţirile efectuate, nu şi asupra terenului, ceea ce face ca acțiunea proprietarului-debitor, îndreptată împotriva pârâtei-creditoare care a dobândit în perioada retenţiei fructele bunului reţinut, pentru obţinerea de despăgubiri ca urmare a lipsei de folosinţă a respectivului bun, sa fie neîntemeiată în ceea ce priveşte contravaloarea fructelor aferente clădirii şi întemeiată în ceea ce priveşte contravaloarea fructelor aferente terenului pe care este situată clădirea. (Decizia nr. 3610 din 11 noiembrie 2011 pronuțată în recurs de Secția a II a civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acțiune în despăgubiri)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
