Secţiuni » Jurisprudenţă
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legii
Curţi de apelTribunaleJudecătorii
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE)
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





CJUE. Dreptul la indemnizatii pentru concediul anual platit neefectuat din motive de boala
07.05.2012 | Sorin-Ioan DUMITRAȘCU, Sorin-Ioan DUMITRASCU

JURIDICE - In Law We Trust

Comunicat CJUE: Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru instituie o obligaţie pentru statele membre de a lua măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni. Această perioadă minimă de concediu anual plătit nu poate fi înlocuită cu o indemnizație, cu excepția cazului în care relația de muncă încetează.

Domnul Neidel a lucrat din 1970 în Frankfurt am Main (Germania). Acesta a ocupat funcția de pompier și ulterior pe cea de pompier principal, beneficiind de statutul de funcționar. Începând cu 12 iunie 2007, domnul Neidel s-a aflat în incapacitate de muncă din motive medicale, iar la sfârșitul lunii august 2009 a ieșit la pensie.

Dat fiind că timpul de lucru săptămânal normal al pompierilor nu corespunde săptămânii de lucru de cinci zile, domnul Neidel avea dreptul la 26 de zile de concediu pentru fiecare dintre anii 2007-2009. În plus, pompierii au dreptul la un concediu compensatoriu pentru sărbătorile legale.

Pe de altă parte, potrivit legislaţiei germane aplicabile, domnul Neidel trebuia, în principiu, să efectueze concediul în cursul anului pentru care era acordat. Cu toate acestea, legislaţia stabilea o perioadă de report de nouă luni astfel încât funcţionarii îşi pierdeau dreptul la concediu dacă acesta nu era efectuat în acest termen de nouă luni de la încheierea anului menţionat.

Domnul Neidel consideră că a acumulat între 2007 şi 2009 un drept la concediu neefectuat de 86 de zile, ceea ce corespunde unui cuantum de 16 821,60 euro brut. În consecinţă, a solicitat oraşului Frankfurt am Main plata acestei indemnizaţii pentru concediul neefectuat. Întrucât cererea sa a fost respinsă pentru motivul că dreptul german al funcției publice nu prevede plata zilelor de concediu neefectuat, domnul Neidel a formulat o acţiune în justiţie.

În acest context, Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Administrativ Frankfurt am Main, Germania), sesizat cu litigiul, a adresat Curţii de Justiţie mai multe întrebări. În particular, acesta solicită să se stabilească dacă Directiva 2003/88 se aplică funcţionarilor şi dacă dreptul la indemnizaţie pe care îl recunoaşte vizează numai dreptul la concediu anual minim de patru săptămâni sau cuprinde şi zilele de concediu suplimentar prevăzute de dreptul naţional.

În Hotărârea pronunţată astăzi, Curtea aminteşte că Directiva 2003/88 se aplică, în principiu, tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, pentru a reglementa anumite aspecte ale organizării timpului de lucru. În plus, Curtea precizează că, deşi este adevărat că directiva prevede excepţii de la aplicarea sa, acestea au fost adoptate numai în scopul de a garanta buna

funcționare a serviciilor indispensabile protecției securității, a sănătății, precum și a ordinii publice în împrejurări de o gravitate și de o amploare deosebite. Prin urmare, Curtea răspunde că Directiva 2003/88 se aplică unui funcționar care exercită activități de pompier în condiții normale.

În continuare, Curtea aminteşte că rezultă din directiva menţionată că orice lucrător beneficiază de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni. Cu toate acestea, în cazul în care un raport de muncă încetează, efectuarea efectivă a concediului anual plătit nu mai este posibilă. Or, tocmai din cauza acestei imposibilități, într-o astfel de ipoteză, pentru a evita situaţia în care lucrătorul nu poate beneficia de acest drept, nici măcar sub formă pecuniară, directiva prevede că lucrătorul are dreptul la o indemnizație. În speţă, Curtea consideră că pensionarea unui funcționar pune capăt raportului său de lucru. Prin urmare, Curtea concluzionează că un funcționar are dreptul, cu ocazia pensionării sale, la o indemnizație pentru concediu anual plătit neefectuat pentru că nu și-a exercitat funcția din motive de boală.

Cu toate acestea, Curtea precizează că directiva nu se opune aplicării unor dispoziții de drept național care acordă funcționarului drepturi suplimentare la concediu plătit, care se adaugă la dreptul la un concediu anual plătit minim de patru săptămâni. Într-o astfel de situaţie, legislaţia naţională poate să nu prevadă plata unei indemnizații în cazul în care funcționarul care iese la pensie nu a putut beneficia de aceste drepturi suplimentare pentru că nu și-a exercitat funcția din motive de boală.

În acest sens, Curtea aminteşte că directiva se limitează la stabilirea unor cerințe minime de securitate și de sănătate pentru organizarea timpului de lucru, fără a aduce atingere posibilităţii statelor membre de a aplica dispoziții de drept național mai favorabile protecției lucrătorilor. Prin urmare, dreptul național poate prevedea un drept la concediu anual plătit cu o durată mai mare de patru săptămâni, acordat în condițiile de obținere și de acordare stabilite de dreptul național în cauză. În acest cadru, Curtea apreciază că revine statelor membre sarcina de a decide dacă acordă funcționarilor drepturi suplimentare la concediu plătit, care se adaugă la dreptul la un concediu anual plătit minim de patru săptămâni, prevăzând sau neprevăzând pentru funcționarul care iese la pensie un drept la o indemnizație în cazul în care acesta din urmă nu a putut beneficia de aceste drepturi suplimentare pentru că nu și-a exercitat funcția din motive de boală. De asemenea, revine statelor membre sarcina de a stabili condițiile acestei atribuiri.

În sfârşit, Curtea aminteşte că, potrivit jurisprudenţei sale recente, directiva se opune unei dispoziții de drept național care limitează, printr-o perioadă de report de nouă luni, la expirarea căreia dreptul la concediu anual plătit se stinge, dreptul unui funcționar care se pensionează de a cumula indemnizațiile pentru concediu anual plătit neefectuat din cauza unei incapacități de muncă. Astfel, Curtea apreciază că orice perioadă de report trebuie să garanteze lucrătorului posibilitatea de a dispune, dacă este necesar, de perioade de repaus care pot fi eșalonate, planificate și disponibile pe termen mai lung şi să depășească în mod substanțial perioada de referință pentru care este acordată. Or, în cauza în discuţie, perioada de report stabilită este de nouă luni, și anume o durată inferioară perioadei de referință (în speţă, un an).

>> Hotărâre

Sorin-Ioan DUMITRASCU
student, Universitatea Romano-Americana, Facultatea de Drept
internship Societatea de Stiinte Juridice

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.