Cat de minunati sunt profesorii nostri
9 mai 2012 | Cecilia JABRE
Ce frumoasa e teoria si ce bine e sa ramai mereu in ea!
Cu totii ne amintim cu drag de profesorii nostri. E firesc. Indragim si copacii in care ne urcam cand eram mici, si cantecele bunicilor, cu atat mai mult pe cei care, credem noi (pana la un moment dat) ne-au format si ne-au facut, profesional si uman, ceea ce suntem. Adevarul are obiceiul sa se releve singur, o spune un promo. Iar cel mai adevarat lucru despre adevar este ca doare. De aceea, mintim si ne mintim. Una dintre minciuni este mitul dascalului.
Deontologii si invatatii de orice fel sa nu se oboseasca sa citeasca acest articol, nu le este adresat. Ceilalti, pot incerca.
Cum este insa cand vezi ca nu exista reciprocitate, ca fostul profesor nu isi da seama ca fostul elev sau student face cu totul altceva decat atunci cand era supus evaluarii sale, limitate?
Ce bine trebuie sa fie sa iti imaginezi ca ti se aplica prin asemanare o multime de ziceri, astfel ca, o data dascalul cuiva, ii ramai mereu dascal! In toate! Pentru buna regula, practica unitara si ca sa nu ne incurcam.
Ma intreb, cum o fi sa invarti o carte, maxim doua, mereu aceeasi? Ah, aud deontologii, cum ca ar fi vorba de mai multe carti. Sa fim seriosi, e o singura carte. Ca esti intitulat coautor si la altele, n-are a face. Asta cu invartitul cartii o stiu, caci am si eu experienta didactica, o spun cu toata subiectivitatea. Sa dai note studentilor, sa continui sa le dai note si dupa ce devin judecatori, inclusiv la purtare, ba chiar si la temperament… Prietenii sa te faca profesor, doctor, apoi sa ii faci si tu pe ei…
Beneficiul nerealizat? Strasnica teorie. Ia tineti dvs., dom profesor, un dosar asa, mai prafuit, de comercial sau de dreptul muncii, cu niste contracte mai stranii, si calculeaza domnia ta beneficiul nerealizat. Dar repede, in jumatate de ora, ca mai e un sfert de quintal de dosare de solutionat pentru ziua de astazi.
Un profesor are indoieli si griji sincere pentru o fosta studenta, azi un judecator mic, supus vremilor si legilor, cu umeri fragili, si ii da sfaturi sa nu se lase influentata politic, biata fata. Apoi se face judecator la CEDO si o invata, obligatoriu, ca pensia nu e bun. ( O fi rau).
Altul ii scrie ca e prea subiectiva. El o fi prea predicativ? Nu, e prea secvential. Si, dupa cum ea e prea patimasa, despre domnia sa in niciun caz nu se poate spune ca depune prea multa patima, cel putin in executarea obligatiilor, sanctionabile, de serviciu, pe care le are.
Adevarat, a dat dovada de probitate profesionala, in alte cazuri. Dar una este una, iar cealalta, este alta.
Cum nu ar putea nici judecatorul sa rezolve un dosar, iar pe altul sa il refuze.
Serviciul sau, de executor judecatoresc, este la fel de public si de obligatoriu ca si al judecatorului. Se intampla uneori ca si fostul student (actualul mic judecator), si domnul profesor, sa lucreze la INM, ceea ce nu il opreste pe judecator sa actioneze in justitie institutia, desi, desigur, nu are aceasta obligatie legala. Banii care au facut obiectul cauzei sunt foarte putini, si nici nu i-a executat, desi nu trebuia decat sa gaseasca un executor care nu lucreaza la INM. A avut in vedere exclusiv notiunea de dreptate, desigur, in patima sa cea prea mare. Din cate stiu, lucreaza in continuare acolo. Cred ca si domnul profesor ar fi continuat sa lucreze, chiar daca ar fi avut nesabuinta sa ii execute titlul executoriu, ceea ce nu prea e la latitudinea domniei sale.
Statul de drept, despre care domnul profesor dezbate la INM, iar judecatorii il infaptuiesc in fiecare zi, si-a mai dat o suflare, atata tot.
Un alt profesor se considera Dumnezeul pe pamant al dreptului comercial si al celorlaltor ramuri de drept, public sau privat. Astfel incat, avocat fiind, daca i se admite actiunea, inseamna ca instanta a avut curaj, daca i se respinge, inseamna ca instantei i-a fost teama, iar daca i se admite in parte, ce alta explicatie poate fi decat ca instanta, personal, si Tribunalul ca institutie, au avut curaj partial, castigandu-si astfel respectul partial. Nu glumesc, citez literal. Nu il strabate nicio clipa indoiala ca o fi actiunea neintemeiata, sau intemeiata in parte. Cand ai milioane de euro, nu mai ai incertitudini. Simtiti statul de drept, democratia autentica si respectul profesiei vibrand in spusele domnului profesor?
De altfel, cu o singura exceptie, personal nu am vazut sau auzit pe niciunul dintre profesorii mei, profetii statului de drept, luand vreo atitudine, spre ex., cand s-a adoptat legea raspunderii magistratilor in forma care este, si care ar ingalbeni de invidie si pe legiuitorul comunismului timpuriu de anii 50.
Tot personal, nu stiu ce sa ma mai fac cu atata patima si pasiune pe capul meu, zau asa. Trebuie sa scap neaparat, si asa voi scapa si de dosarele in care ma ingrop, si de recunostinta zero din partea societatii. Ar trebui ca judecatorii sa se calmeze si sa se umple de bani, devenind executori, avocati si politicieni, dupa modelele primite. Si, de respectul subsecvent de la toti. Dar, ghiciti ce? Nu vrem!
Oare au stat ai nostri dascali, vreodata, presupunand ca ar fi rigurosi de felul lor, avand 80 de dosare in acea sedinta, sa asculte batrani care tremura vizibil de umilinta si batranete si cer tare “sa fie ascultati”, batand campii pe probleme cu totul ajuridice, gen guvern mafiot, pe unde au lucrat si cum era acolo, ca vor iesi sa dea foc in piata…sa ii asculte doar pentru ca este evident ca au nevoie sa ii asculte cineva, din partea statului? Manevra psihiatrica, asa ca stau…si ii ascult…intarzii la cresa…incerc o vorba buna… ATENTIE!!! La vorbele bune!!! Nu e voie!!! CSM-ul si MJ-ul vegheaza!
Ar face fata ei, dragii profesori, la un martor ca cel de azi, absolut de neoprit, un bunicut care a deliberat efectiv, in rasetele totale ale salii, impreuna cu reclamantul care l-a propus, amandoi de vadita buna credinta, asupra elementelor salariale pe care urma sa le stabilesc, aplicand legi dinaintea perioadei in care eu m-am nascut? Ii si vad interzicand reclamantului sa se adreseze direct martorului si ma apuca asa… o veselie…
Dragii nostri profesori, scuzati lungimea acestui articol, stim ca timpul dvs. e pretios. Va asigur ca se va compensa prin numarul mesajelor viitoare, pe teme similare. Va vom uita foarte repede.
Cecilia JABRE
Judecator, Tribunalul Bucuresti
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
